8 curiozităţi despre bani din istorie

Ei spun „banii fac lumea să se rotească”  şi cu mult înainte de inventarea banilor aşa cum îi ştim noi, oamenii foloseau aşa bunuri cum ar fi sarea, vitele şi chiar armele ca formă de valută. De la „banii zburători” chinezi la „aurul moale” siberian, aici sunt opt curiozităţi despre bani pe care poate nu le ştiaţi din istorie.

1. China a creat primii bani de hârtie din lume.

Curiozitaţi despre bani - primii bani de hârtie
Aproape cu 700 de ani mai înainte de emiterea de către Suedia a primelor bancnote europene în 1661, Cina a lansat în general primii bani în circulaţie. De fapt,utilizarea bancnotei de hârtie datează cu mult timp mai înainte şi anume cu secolul al 7-lea, cu perioada dinastiei Tang.

Timp de secole monedele de cupru au fost banii de bază a Chinei. Cu scopul de a transporta sume mari de bani, oamenii cântăreau numărul tot mai mare a acestor monede nu din cele mai uşoare, pentru a fi mai siguri în timpul transportării lor la distanţe mari.

Pentru a uşurarea greutaţii lor, comercianţii au început să depoziteze aceste monede unele cu altele şi emiteau certificate de hârtie care corespundeau unei valori de monede. Hârtia era cu siguranţă mai uşoară. De fapt, atât de uşoră, că se crede că au căpătat denumirea de „bani zburători”, pentru tendinţa lor de a fi luaţi pe sus de vânturile puternice.

Următorii 200 de ani utilizarea banilor de hârtie a rămas limitată, până ce deficitul de cupru nu a forţat comercianţii şi oficialii guvernamentali a dinastiei Song să emite şi să accepte bancnotele de hârtie susţinute de rezervele de aur, primul mijloc de plată din lume.

Incaşii au construit un imperiu mare, fără a avea bani.

Spre deosebire de vecinii săi azteci şi măiaşi, care foloseau bunuri precum boabele şi textilele pentru a cumpăra şi vinde produse, la incaşi nu a existat nici un concept de bani.

Aşa dar cum au reuşit ei să creeze cel mai mare imperiu din America de Sud? Printr-un sistem extrem de rigid cunoscut sub numele „Mit’a”. De la vârsta de 15 ani, incaşii de sex masculin erau obligaţi să lucreze fizic la stat pentru un anumit număr de zile, uneori pe o perioadă egală cu două treimi din an.

Ei au construit clădiri publice şi palate, precum şi un sistem extins de drumuri (22 500 kilometri în total), care legau imperiul împreună şi a permis expansiunea în continuu a imperiului. În schimb guvernul îi asigura cu toate necesităţile de bază pentru trai; alimente, îmbrăcăminte, unelte, locuinţe, etc.

Banii nu circulau din mână în mână. Chiar dacă ar fi existat bani, incaşii pur şi simplu nu ar fi avut unde să-i cheltuie, nu existau magazine, nici pieţe şi nici mall-uri.

Asta nu însemnă că incaşii nu preţuiau grămezile de aur şi argint care se găseau în cantităţi mari sub pământurile lor. Incaşii foloseau aceste metale preţioase ca parte a cultului lor religioase, considerând aurul „sudoarea soarelui” iar argintul „lacrimile lunii”.

Vedeţi şi: 29 Curiozităţi incredibile despre civilizaţia maya

Comercianţii medievali au dezvoltat o versiune timpurie a cardului de credit.

Curiozitaţi despre bani - beţele cu crestături, primele carduri de credit
În epoca în care moneda era dese ori indisponibilă (şi foarte puţini oameni ştiau carte), beţele numerotate un precursor a cardurilor de credit de astăzi, au devenit tot mai populare în Europa.

În această versiune de evidenţă financiară timpurie, se făceau crestături pe un băţ de lemn pentru a indica suma împrumutată şi datorată. Beţele erau apoi împărţite în jumate; creditorul păstra o jumătate şi debitorul celălaltă. Când se efectua plata, beţele se împerecheau şi plata se marca pe băţ.

Acest sistem de crestare pe beţe a avut, de asemenea, un alt benificiu: era aproape imposibil de contrafăcut, forma, dimensiunea şi reziduu jumătăţilor de lemn trebuia să se potrivească perfect. Bastoanele cu crestături au fost utilizate în toată Europa, dar probabil nicăeri nu au fost folosite mai mult ca în Anglia.

Pentru mai mult de 700 de ani, bastoanele cu crestături au fost folosite pentru a colecta impozitele de la cetăţenii locali, până ce sistemul nu a fost în cele din urmă abandonat în 1826. Opt ani mai târziu, atunci când parlamentul britanic în cele din urmă a decis să scape de miile de beţe încrestate păstrate în depozit, ei au decis să le ardă într-un cuptor subteran care încălzea Camera Lorzilor, care a rezultat într-un incediu masiv ce a distrus cea mai mare parte a complexului, cel mai grav incendiu din Londra de la marele incendiu din 1966.

În Rusia Ţaristă sa creat un impozit care se plătea în blană de animale.

Sosirea de vânători,  în anii 1600, în ceea ce era pe atunci o îndepărtată regiune sălbatică din Siberia, a dat start „goanei după blană”, care mai târziu mulţi istorici au comparat-o după intensitate cu goana după aur din California.

În perioada apogeului comerţului rusesc cu blănuri aceste piei au devenit atât de preţioase încât au fost numite „aur moale” şi au fost acceptate ca valută forte pe tot teritoriul imperiului. După unele estimări acestea au constituit mai mult de 10 la sută din veniturile totale a Rusiei.

Dornici de a culege recompense financiare din urma comerţului cu blănuri, guvernul Rusiei ţariste a început să reglementeze preţurile blănurilor. La începutul secolului al 17-lea, într-o încercare de a fi în pas cu creşterea masivă a cerereii la nivel mondial, au mers mai departe, instituind un nou impozit pentru mii de ţărani din Siberia.

„Yasak” era un tribut anual, plătit exclusiv în blană, obligatoriu pentru toţi bărbaţii care au atins vârsta de 18 ani. Plata cu succes a acestui impozit de blană asigura protecţia de neplăceri, în timp ce refuzul de a plăti ducea dese ori la atacuri şi raiduri vicioase de pe urma bandelor angajate.

Paul Revere a jucat un rol-cheie în crearea banilor timpurii americani.

Curiozitaţi despre bani - prima monedă americană
Revere este renumit pentru aşa numita „plimbare de la miezul nopţii” din 1775 prin care avertizat coloniştii americani de o invazie a iminentă a britanicilor, de fapt, a fost mai celebru în vremea lui pentru activitatea sa de gravor şi ca unul din primii argintari din colonii.

Doar câteva luni după faptele sale de lângă Concord, el a fost acel Revere care a fost însărcinat cu misiunea de a proiecta plăcile de gravură pentru primii bani Continentali, altfel spus de pe continent, produşi în Massachusetts pentru finanţarea războiului.

Spre sfârşitul Revoluţiei Americane aceste bancnote de hârtie timpurii au devenit lipsite de valoare şi unul dintre primele proiecte întreprinse de guvernul SUA după ratificarea Constituţiei a fost Legea Monetară, stabilirea Monetăriei SUA şi reglementarea producţiei de monede. Primele monede cu circulaţie regulată din istoria Americii au fost livrate în martie 1793, formate din exact 1178 monede de un cent sau 111.78 de dolari şi erau făcute din foi de cupru furnizate, în parte, de Paul Revere.

Prima goană după aur din istoria Americii a avut loc în Carolina de Nord, nu în California.

În 1799, fiul de 12 ani a unui fermier din judeţul Cabaruss County, pe nume John Reed, a descoperit o pepită de aur care cântărea 7.7 kilograme, aşa de mare încât familia sa îl folosea ca opritor de uşa. Când mai mult aur a fost descoperit în judeţele vecine, acesta a dat startul primului boom de prospectare din istoria Americii, ce a atras mii de oameni, mulţi din care erau emigranţi noi veniţi.

La începutul secolului al 19-lea, mai mult de 30 000 din populaţia Carolinei de Nord erau mineri de aur, ce a făcut această profesie a doua cea mai mare după agricultură.

Perspectiva de recompense financiare au fost atât de mari încât companiile minere profesionale au intrat în curând pe scenă, aducând cu ei muncitori şi ingineri cu experienţă mare în extragere metalelor preţioase de la minele din America de Sud.

Pentru mai mult de 30 de ani tot aurul folosit în monedele din SUA a fost minat în Carolina de Nord şi o Monetărie SUA a fost descisă în oraşul Charllote în 1837. Cu toate acestea, zeci de ani de minerit au epuizat în cele din urmă rezervele din regiune şi spre anii 1860 boom-ul de aur din Carolina sa încheiat.

Contrafacerea a avut un caracter agresiv în perioada Războiului Civil American

Curiozitaţi despre bani -istoria banilor
Falsificare banilor a existat şi se prelungeşte pe tot parcursul existenţei lor. Monedele timpurii făcute din aur şi argint dese ori se răzuiau în jurul marginilor pentru a le lipsi de metalul preţios. În Roma antică contrafacerea constituia o crimă şi se pedepsea cu moartea.

Guvernul Statelor Unite sa luptat cu această problemă încă de la începuturile sale, îjungând până la aceea ca să angajeze un fost falsificator pentru a proiecta unele dintre primele monete ale sale. În ciuda acestor eforturi, problema a continuat, ajungând la apogeul său probabil în timpul Războiului Civil American.

Cu zeci de bancnote şi monede diferite emise de stat, de guvernele locale şi federale în egală măsură, era aproape imposibil de a identifica care din ele sunt reale şi care false. A fost estimat că cel puţin o treime (posibil chiar jumătate) din toţi banii în circulaţie de atunci au fost fraudaţi.

De fapt Serviciile Secrete a SUA au fost create în 1865, nu pentru a a proteja preşedintele, dar pentru a combate contrafacerea. Termenul „greenback” de asemenea a apărut  în perioada războiului. Expresia îşi trage originea de la cerneala verde complexă folosită pe partea din spate a bancnotelor din perioada războiului civil, cu ajutorul căreia Departamentul Trezoreriei SUA a sperat să prevină riscul contrafacerii.

Vedeţi şi: În ce mod un simplu comerciant este asociat cu începutul şi sfârşitul războiului civil din SUA

Koson-ul misterioasa monedă dacică.

Curiozitaţi despre bani - prima monedă dacică
Kosonii sunt nişte monede misterioase care s-au descoperit exclusiv în Transilvania de Sud-Vest, în preajma marilor cetăţi dacice din Munţii Orăşiţei. Monedele au fost emise în timpul domniei regelui dac Koson(Cotiso), după numele căruia au şi primit denumirea. El a domnit după Burebista, în prima jumătate a secolului întâi înainte de Hristos. Se presupune că Koson a fost printre persoanele care au participat la conspiraţia împotriva lui Burebista.

Kosonii sunt monede de aur cu greutate de 8 grame asemeni staterului (monedă la vechii greci şi macedonieni) grecesc sau elenistic, dar au un aspect diferit. Monedele dacice spre deosebire de cele geceşti, au fost bătute la cald.

Aversul acestor monede a fost copiat de pe un denar de argint roman bătut în jurul anilor 120 î.Hr. Pe avesul acestei monede este reprezentat un vultur care stă pe o ghioagă, ghioaga lui Heracle, şi ţine într-una din gheare o cunună de lauri, iar pe revers sunt înfăţişate trei persoane care seamănă după îmbrăcăminte cu demnitarii romani din trecut.

Faptul că monedele s-au găsit doar în Transilvania face din Kosoni un mister, deoarece, conform unor istorici, dacii niciodată nu au bătut piese din aur.

Vedeţi şi: Cele mai mari mistere ale lumii, care ştiinţa încă nu le-a rezolvat

Vladimir Moşoglu

Experimentez: Search Engine Optimization, Digital Marketing, Structură Informaţională a web - siturilor. În continue căutare de lucruri interesante şi utile din întreaga lume.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>