Cel mai mare satelit al Saturnului ar putea suporta un nou tip de viaţă extraterestră

Această imagine arată Titanul în lungimi de unde ultraviolete şi infraroşii. Ea a fost făcută de subsistemul de ştiinţă imagistică al Cassini, la 26 aprilie 2004. şi este creată din patru imagini obţinute prin diferite filtre de culoare.

Când vine vorba de a căuta viaţă pe alte planete, oamenii de ştiinţă îşi concentrează căutările lor asupra planetelor care au condiţii adecvate pentru formarea apei în stare lichidă, dar satelitul lui Saturn, Titan, ar putea indica o cale a existenţei vieţei fără apă.

Cercetătorii din Statele Unite au analizat compoziţia chimică a celui mai mare satelit a lui Saturn şi cred că prezenţa moleculelor acidului cianhidric (HCN) în atmosferă lui, ar putea deschide calea pentru evoluarea diferitor forme de viaţă.

Asta deoarece HCN reacţionează pentru a forma polimerii, inclusiv polimina, iar polimina este capabilă să absoarbă un larg spectru de lumină, atât de larg încât este suficientă pentru a capta lumina penetrată prin atmosfera densă şi tulbure a lui Titan.

Cu această cantitate de lumină, oamenii de ştiinţă cred că, posibil polimina ar putea fi un catalizator al vieţii.

„Polimina poate exista ca structuri diferite şi ea poate fi capabilă de a realiza lucruri remarcabile la temperaturi scăzute, mai ales în condiţiile de pe Titan”, a declarat chimistul Martin Rahm de la Universitatea Cornell (en).

„Noi suntem obişnuiţi cu condiţiile noastre proprii de pe Pământ”, a adugat el. „Experienţa noastră ştiinţifică este cea de la temperatura camerei şi condiţiilor ambiante. Titan este o bestie cu totul diferită”.

Titan este asemănător cu Pământul, unde suprafaţa este acoperită cu lacuri, râuri şi mări, dar acestea sunt formate, mai degrabă, din metan şi etan lichid, decât din apă.

Azotul şi metanul din aer face suprafaţa planetei prea toxică pentru supraveţuirea oamenilor, dar cercetătorii sugerează că alte tipuri de viaţă ar putea prospera.

Studiul se bazează pe misiunile Cassini-Huygens (en), care au fost în curs de desfăşurare aproape 20 de ani.

Datele colectate de orbiterul Cassini şi sonda Huygens, care a aterizat pe Titan în 2005, au fost de nepreţuit în oferirea echipei de la Cornell posibilitatea pentru a stimula un traseu chimic prebiotic (anterior apariţiei vieţei), care ar putea duce la viaţă… dar nu o viaţă aşa cum o ştim noi.

Datele din sondele NASA au fost conectate la o simulare de computer, lansată de Rahm şi echipa lui, care au relevat faptul că polimina ar putea declanşa viaţa în temperaturile ultra-reci de pe suprafaţa Titanului.

Precursorul poliminei, cianura de hidrogen, anterior a fost corelată cu începutul vieţii pe Pământ.

„În cazul în care observaţiile ulterioare ar putea arăta că există o chimie prebiotică într-un loc ca Titan, ar fi un progres major”, spune Rahm (en).

„Această lucrare indică faptul că premisele pentru procesele care duc la o altfel de viaţă ar putea exista pe Titan, dar acest lucru este doar primul pas”.

Cercetarea ar putea însemna că Titan oferă două şanse de a găzdui viaţă extraterestră.

Oamenii de ştiinţă cred că există apă lichidă sub suprafaţa îngheţată a Titanului, dar, închisă într-un ocean subteran masiv şi există o mulţime de speculaţii că aceste tipuri de oceane subterane din întregul Sistem Solar ar putea ipotetic da naştere la viaţă.

În orice caz, dacă cercetătorii se dovedeşte a fi corecţi în privinţa poliminei, noi ne putem extinde  căutările vieţii extraterestre dincolo de plantele cu un mediu asemănător cu cel de pe Pământ, care ar putea fi foarte multe.

Concluziile au fost publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences.

 

Vladimir Moşoglu

Experimentez: Search Engine Optimization, Digital Marketing, Structură Informaţională a web - siturilor. În continue căutare de lucruri interesante şi utile din întreaga lume.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>