Universuri paralele: Teorii şi evidenţe

Universuri paralele

Există oare universuri paralele?

De la science fiction la datele ştiinţifice, există o ipoteză care sugerează că ar putea exista alte universuri în afară de al nostru, unde toate alegerile pe care le-aţi făcut în această viaţă joacă un rol în realităţile alternative.

În acest caz, în schimbul realităţi unde, spre exemplu, aţi renunţat o ofertă de muncă care vă aducea din Statele Unite ale Americii în China, universul alternativ ar arăta rezultatul în cazul în care aţi ales să vă aventuraţi în Asia.

Ideea este omniprezentă în cărţile de benzi desenate şi filme.

De exemplu, în filmul „Star Trek” repornit în 2009, premisa este că Kirk şi Spock interpretaţi de Chris Pine şi Zachary Quinto sunt într-o perioadă de timp alternativă, diferită de versiunile personajelor William Shatner şi Leonard Nimoy.

Conceptul este cunoscut ca „universuri paralele” şi este o faţetă a teoriei astronomice multivers.

De fapt, aici există câteva dovezi în favoarea multiversului.

Pentru început ar fi bine să înţelegem modul în care se crede că a apărut universul nostru.

Argumentări în folosul multiversului

În urmă cu aproximativ 13.7 miliarde de ani, simplu vorbind, tot ceea ce cunoaştem în Cosmos ea o singularitate infinitezimală (infinită de mică).

Apoi, conform teoriei Big Bang, s-a declanşat ceva necunoscut ce a cauzat extinderea şi inflaţia (dilatarea) singularităţii în spaţiul tridimensional.

Pe măsură ce energia imensă a acestei extinderi iniţiale s-a răcit lumina a început să strălucească prin ea.

În cele din urmă, particulele au început să formeze elemente de materie mai mari care le cunoaştem astăzi ca, galaxii şi planete.

O întrebare mare în această teorie este: există oare nu mai un univers.

Cu tehnologia noastră actuală, noi suntem limitaţi în observaţiile formulate în aceste univers deoarece universul este curbat şi noi suntem într-un acvariu sferic, cu imposibilitatea de a vedea în afara lui (în cazul în care acest exterior există).

Există cel puţin cinci teorii ce dovedesc existenţa multiversului, după cum explică un articol Space.com din 2012.

1. Noi nu ştim forma spaţiului-timp exactă.

O teorie proeminentă susţine că ea este plată şi se continuie veşnic.

Acest lucru ar putea oferi posibilitatea existenţei undeva acolo a mai multor universuri.

Dar, cu acest idee în minte, este posibil ca universurile să înceapă să se repete pe sine însuşi, deoarece există doar un număr finit de moduri în care particulele pot fi aranjate în spaţiu şi timp.

Mai multe despre asta, doar într-un moment.

Multivers

2. O altă teorie pentru mai mule universuri se trage de la „inflaţia eternă”.

Bazată pe cercetarea cosmologului Alexander Vilenkin de la Universitatea Tufts, care spune că atunci când te uiţi la spaţiu-timp ca un tot întreg, unele zone ale spaţiului încetează să se dilate în modul cum Big-Bangul a dilatat propriul nostru Univers.

Altele, însă, vor continua să se lărgească.

Aşa că, dacă ne imaginăm propriul nostru univers ca pe o bulă, atunci el este plasat într-o reţea de universuri bule de spaţiu.

Altfel spus, propriul nostru univers, unde inflaţia s-a încheiat şi permite în continuare formarea stelelor şi galaxiilor, este doar o mică bulă într-un mare ocean de spaţiu, o parte din care continuie să se dilate, care la rândul lor pot conţine alte bule asemănătoare cu a noastră.

3. Sau poate, mai multe universuri ar putea urma teoria mecanicii cuantice (modul în care se comportă particulele subatomice).

Dacă urmăm legea probabilităţii, atunci ea sugerează că, pentru fiecare rezultat care provine de la una din deciziile luate de noi, poate exista o serie de universuri, fiecare din care va corespunde cu rezultatul corespunzător.

Vedeţi şi: 20 de curiozităţi despre univers şi informaţii interesante

Deci, într-un univers, aţi decis să acceptaţi oferta de muncă în China.
În altul, posibil aţi fost pe drum şi avionul a aterizat undeva în altă parte, şi aţi decis să rămâneţi aici. Şi aşa mai departe.

4. O altă cale posibilă este explorarea universurilor matematice, care, vorbind simplu, explică că structura matematică se poate schimba în funcţie de universul în care locuiţi.

„O structură matematică este ceva ce poate fi descris într-un mod care este complect independent de bagajul uman”, a spus teoreticul Max Tegmark de la Massachusetts Institute of Technology.

„Eu chiar cred că există acest univers acolo, care poate exista independent de mine,care va continua să existe chiar dacă acolo nu sunt oameni”.

5. Şi ultima, dar nu mai puţin importantă idee despre universuri paralele.

Dacă ne întoarcem înapoi la ideea că spaţiul-timpul este plat, numărul posibil de configuraţii ale particulelor în universurile multiple, ca să fim exacţi, va fi limitat la 10^10^122 posibilităţi distincte.

Deci, cu un număr infinit de patch-uri cosmice, aranjamentul particulelor din interiorul lor trebuie să se repete la infinit.

Aceasta înseamnă că există infinit de multe ‘universuri paralele’: patch-uri cosmice exact aceleaşi ca şi ale noastre (conţinând pe cineva ca şi tine), precum şi patch-uri care diferă prin poziţia doar a unei singure particule, patch-uri care diferă prin poziţiile a două particule şi aşa mai departe până la patch-uri care sunt total diferite de ale noastre.

Argumente împotriva unui univers paralel

Cu toate acestea, nu toţi sunt de acord cu teoria unui univers paralel.

Într-un articol din anul 2015 scris pe situl Medium, astrofizicianul Ethan Siegal a acceptat că spaţiu-timpul se poate continua la nesfârşit în teorie, dar a spus că există unele limitări în legătură cu această idee.

Problema cheie este că universul are o vârstă de doar 14 miliarde de ani.

Aşa că, vârsta universului nostru, evident, nu este infinită, ci un număr finit.

Acest lucru s-ar putea (simplu spus) să limiteze numărul de posibilităţi în care particulele se pot aranja şi, din păcate face mai puţin probabil ca sinele vostru alternativ să ajungă la acel avion pentru ca până la urmă să vadă China.

De asemenea, extinderea la începuturile universului a avut loc exponenţial (extrem de repede), pentru că a fost foarte multă „energie inerentă în însăşi spaţiu”, a spus el.

Dar cu timpul, această inflaţie în mod evident a încetinit şi acele particule de materie create de Big Bang nu mai continuie să se extindă, a subliniat el.

Din concluziile sale reiese: că multiversurile ar avea diferite rate şi perioade de inflaţie.

Aceasta scade posibilităţile de universuri similare cu ale noastre.

„Chiar dacă să ignorăm problemele care pot exista într-un număr infinit de posibilităţi pentru constante fundamentale, particulele şi interacţiunile şi chiar anularea problemelor de interpretare, cum ar fi dacă interpretarea-multitudinii-lumilor descrie de fapt realitatea noastră”, a spus Siegal, „realitatea este că numărul rezultatelor creşte atât de repde – mult mai repede decât pur şi simplu exponenţial – cu excepţia cazului în care inflaţia are loc cu adevărat o cantitate infinită de timp, nu există universuri paralele identice cu acesta”.

Dar, mai degrabă decât a vedea acestă lipsă a altor universuri ca o limitare, Seigal adoptă filosofia care arată cât de important să celebrăm faptul de a fi unici.

El sfâtuieşte să faceţi alegerile care lucrează pentru voi, care „vă vor lăsa fără regrete”.

Deoarece, nu există alte realităţi în afară de aceea unde alegerea visului vostru propriu se va realiza; voi, prin urmare, sunteţi singura persoană care poate face ca această alegere să se întâmple.

Articolul original îl puteţi vedea pe Space.com.

Vladimir Moşoglu

Experimentez: Search Engine Optimization, Digital Marketing, Structură Informaţională a web - siturilor. În continue căutare de lucruri interesante şi utile din întreaga lume.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>