10 lucruri care trebuie să le ştiţi despre găurile negre

Comments

1. crivoi D says

   mai 27, 2016 at 16:22

   Daca fizicienii ar analiza interactiunile corpurilor masive conform teoriei sistemelor ar constata cu mare precizie structura, organizarea, functiile intra si extrasistemice care sunt la baza efectelor observate -vezi, (electro)convergenta corpurilor natural din univers

   Răspunde

2. MVU says

   martie 16, 2018 at 11:55

   Antimateria, din care sunt alcatuite gaurile negre, nu este in faza vibratorie cu materia, faza arbitrata de vibratia universala (a campului fundamental universal, denumit si forta a cincea componenta pasiva). Doar in acceleratoare se chinuie particulele, acestea fiind aduse in aceeasi faza vibratorie, pentru interactionare. In Univers, nu interactioneaza materia niciodata cu materia, chiar daca ar fi si in acelasi spatiu. Numai prin DEFAZAREA informatiei transmise prin reteaua universala, materia poate interactiona cu „ceea” ce transmite antimateria (din Centrele galactice, dar si din centrele stelelor mult consumate si mult defazate), dar informatia fiind defazata datorita parcurgerii unei distante (foarte) mari, pana la marimea maxima data de Raza Galactica. Mai poate fi numita aceasta interactionare si atractie gravitationala. Procesele in antimaterie sunt inverse celor din materie, adica, primele tind catre contractie, celelalte catre expansiune. Exista o zona de tranzitie in afara gaurii negre, incat, cateodata, datorita defazarii, particulele isi pot schimba identitatea (M/AM), dar cele mai multe alcatuiesc zone de convectie, atat de partea materiei, cat si a antimateriei. Acestea fiind spuse pe scurt. Mai multe, in „Forta a Cincea”, Ed. Conphys 2004.

   Răspunde

   • MVU says

     martie 23, 2018 at 12:46

     Nu vin catre noi fotoni dinspre gaurile negre, deoarece nu exista fronturi portante de tip electronegativ (Yang, de diminuare a vibratiei universale). Se manifesta preponderent fronturi opuse (o parte sunt „echilibrari”), de tip
     electropozitiv (Yin, de sporire a vibratiei universale), prin care se exercita efecte gravitationale asupra materiei (inclusiv asupra fotonilor)..

     Răspunde

3. MVU says

   martie 26, 2018 at 10:04

   Daca ne referim la atragerea unor sisteme cosmice cu stele care mai au antimaterie in centrele lor, Antimateria poate trece in zona de Antimaterie a gaurilor negre dupa ruperea relatiilor din cadrul lor cu Materia, iar Materia va ramane in zona de Materie. Din acest moment, vor avea loc procesele descrise putin mai inainte de acestea descrise acum.

   Răspunde

4. un elev says

   octombrie 21, 2018 at 20:59

   mersi super

   Răspunde

5. MVU says

   martie 22, 2019 at 11:38

   Autorul „Modelului vibraţiei universale” vă propune a avea în vedere câteva „elemente” deosebit de importante pentru viitorul cercetării ştiinţifice…
   Faptul că primele „cărămizi” structurale, reţelele primare de substanţă şi antisubstanţă (acestea fiind uneori, electronul şi pozitronul din faza de vibraţie a materiei, în alte cazuri, electronul şi quarkul u+2/3, în alte cazuri, componentele fotonului sau ale quarkului d-1/3, în ultimul caz, doar dacă, printr-o sinergie a polarităţilor lor cu „jocul” celorlalte polarităţi întâlnite, se „înşurubează” în structurile neutronului şi protonului…), sunt aceiaşi „actori” ce joacă în toate rolurile universale (a se citi: în toate procesele, fenomenele universale, punând în valoare, direct sau indirect, forţele cunoscute din fizica clasică), ar putea anticipa că „particula lui Dumnezeu – bosonul Higgs” mult căutat(ă) nu poate fi constituit(ă) decât tot din aceste componente, doar că vor fi alte conjuncturi energetice, conjuncturi ce, de altfel, dau toate diferenţele şi proprietăţile structurale/comportamentale universale (masa, energie, sarcină electrică, spin sau manifestare de torsiune, …). Prin conjuncturi energetice se înţelege ceea ce vine din afară pentru interacţionare, cu/fără posibilităţi transformatoare interioare (fronturi energetice fără particulă la bază ce au două tipuri opuse de manifestare, care pot avansa sau încetini vibraţia interioară de reţea şi deci, pot modifica faza vibratorie de interacţiune…, de asemenea, pot rupe relaţia de susţinere dintre reţelele primare sau grupările lor, prin urmare, pot modifica identitatea unei reţele primare sau a unei particule!)…
   În dezintegrarea unei stări legate de quarkuri t t‾ (toponiu) într-un boson Higgs şi un foton, energia monocromatică emisă de foton ar putea fi o semnătură a bosonului Higgs (aceasta fiind posibilă într-un accelerator precum cel de la Geneva, cu energia fasciculelor electron-pozitron astfel potrivite, încât să fie acordate pe rezonanţa toponiului). O altă sursă de bosoni Higgs este radiaţia unui boson Z0 (Z la puterea zero), odată cu dezintegrarea celor doi în câte o pereche de quarkuri de viaţă mai lungă. Din patru particule de viaţă lungă (în această configuraţie de stare finală), două ar putea determina masa bosonului Higgs. …Apoi, bosonul Higgs s-ar (mai) putea dezintegra într-o pereche de quarkuri bb‾. Quarkul b, având o viaţă relativ lungă, s-ar putea detecta perechea bb‾ prin urmele lăsate în procesul de dezintegrare şi apoi să se deducă masa bosonului Higgs, din studiul energiei şi momentului perechii bb‾.
   Legat de „Geneva”, locul acceleratorului nu este cel mai potrivit, deoarece fiind activ angrenat în polaritatea N-S a câmpului magnetic terestru, orice foarte mică eroare datorată acestui fapt, la proprietăţi îmbunătăţite (mărirea vitezei particulelor şi a numărului de ciocniri…), se va însuma [mai ales că particulele primare cu proprietăţi opuse (sarcina, de exemplu) resimt „la prima mână” aceasta] . Un loc acceptabil din acest punct de vedere poate fi Antarctica (unde s-au făcut experimentele la forţa a cincea…). …Acele posibile „găuri negre”, de care s-a vorbit, nu pot fi în faza vibratorie de manifestare a materiei (deci nu vor interacţiona materia); antiparticulele forţate să apară în acceleratoare nu vor apărea niciodată – libere – în interacţiune cu materia; ele, din moment ce vor ieşi din planul material, vor ieşi şi din relaţia cu acceleratorul, rămânând, ori în spaţiul interplanetar, ori în relaţie cu reţeaua (structurală!) magnetică terestră (reţea neacceptată încă de fizica clasică, fiind cea responsabilă de înmagazinarea / „memorarea” proceselor/fenomenelor energetice în câmpul magnetic, INCLUSIV DE CELE ALE LHC DE ACUM), cea care prinde toate fazele de manifestare universală, precum şi structura chakrelor, bionilor/orgonilor (primele formaţiuni ale spiritului, descoperite de W.Reich şi Tesla prima dată la plante, formaţiuni ce se formează mai ales între catenele ADN datorită blocajelor/capcanelor de fotoni, electroni ce îşi vor pierde identitatea şi vor fi „material de lucru” pentru acest nou tip de structurare) sau a altor formaţiuni biostructurale mai complexe (de la nivel intercelular sau superior acestuia, la care se realizează sau, într-o exprimare mai clară, este obligatoriu să se realizeze un circuit închis structural şi de vibraţie). Interacţionând formaţiunile spiritului, deci va interacţiona şi relaţia spirit-corp, …din zona apropiată…
   Dacă v-am trezit interesul, puteţi accesa informaţiile referitoare la „Modelul vibraţiei universale” (modelul vibraţional al forţei a cincea). Veţi descoperi un „arbitru” (reper) universal pentru toate comportările energetice şi structurale (o reţea tridimensională – având cuburi de reţea – a cărei masă este de peste 99,99% din masa totală a Universului, mai bine zis, acel ETER ce a fost greşit respins de interpretările experimentelor fizicienilor clasici), faţă de care se defazează ca vibraţie structurările de materie şi antimaterie… Fizica clasică cercetează doar faza de vibraţie specifică materiei (planul material), ieşirea din acest plan nefiind înţeleasă (mai precis, planul material este reprezentat numai de momentele/timpii contactării reţelei fundamentale universale de către reţelele de substanţă şi antisubstanţă aflate, bineînţeles, în exercitarea mişcării de spin: vor fi patru contactări – din 90 de grade în 90 de grade – pentru o rotaţie de 360 de grade; deci, momentele/timpii acestor patru contactări vor manifesta planul material). Modelul prezentat se bazează pe cele trei dimensiuni de reţea, atât pentru reţeaua fundamentală, cât şi pentru reţelele structurale (ale căror mărimi se autoreglează tocmai pentru a putea manifesta mişcarea de spin, iar aceasta, la rândul ei, nu este altceva decât o „necesitate” rezultată din interacţiunea de vibraţii ale reţelelor: fundamentală şi structurale)… Apoi, se obţin şase sensuri de vibraţie fundamentale/universale asupra cărora se vor manifesta (cu raport de 4/2 sau 2/4) acţiunile de sporire sau diminuare ale vibraţiei normale/neinteracţionate a „câmpului” fundamental. Pornind din poziţii „la 45 de grade” faţă de reţeaua fundamentală, reţelele structurale pot crea consens/sporire de vibraţii (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electropozitivitate subtilă, fără particulă la bază; Yin…; întuneric; aciditate…) sau contravibraţii/diminuare… (ce, la alte nivele, în mod aleatoriu, ar putea însemna/crea: electronegativitate subtilă, fără particulă la bază, dar care ar putea porta fotoni sau interacţiona electroni; Yang…; „lumină”; bazicitate…).
   Deci, ar trebui revizuită acea exprimare legată de „informaţional” (informaţionalul fiind, deci, de două feluri: să zicem: „+” şi „ – „). Dacă la fiecare dintre reţele (fundamentală şi structurală) vom avea opt cadrane ale sistemelor de axe, 8 ∙ 8 = 64 posibilităţi „de pornire” în manifestare a reţelelor primare universale. La „întoarcerea” vibraţiei prin reţele (concomitent, şi la cea fundamentală şi la cea structurală), se vor repeta configuraţiile amintite (dar având o altă aşa-zisă numerotare/evidenţă)… Se înlesneşte, astfel, (într-un fel…) domeniul de interacţionare. …Vor fi 32 de tipuri de comportare „în oglindă”, aceasta însemnând „tărâmurile” comportamentale „de stânga” şi „de dreapta”… ce vor dezvolta (în cazul unor acţiuni însumate în cadrul sistemului, nu de echilibrare…) la diferite nivele (bineînţeles, superioare) manifestări / ”câmpuri” „de torsiune”… Procesele/fenomenele informaţionale/subtile (procese fără a angaja constant particule…) îşi găsesc aici un suport structural (existenţial, „palpabil”), comportamental(,) energetic, matematic(,) în general (geometric, în special), logic, filozofic/metafizic…, dar, în acelaşi timp, acestea vin să completeze golurile existente în explicarea tuturor manifestărilor structurale, forţelor fizicii clasice…

   Răspunde

6. MVU says

   martie 22, 2019 at 11:39

   Se va ajunge (probabil, curand) la un nivel avansat al descoperirilor stiintifice, incat va trebui sa multumim Modelului Standard ca ne-a adus pana aici, dar, in acelasi timp, va tebui sa cautam „un liant”, absolut necesar explicarii proceselor universale ce NU MAI POT FI INCADRATE in Modelul Standard. Solutii pentru alegerea Directiilor corecte le ofera „Forta a Cincea”, Ed. Conphys 2004. Numai ca nu se va mai putea lucra numai cu o formula „magica” pentru explicarea proceselor/fenomenelor , ci, (numai) pe portiuni (dupa fizica clasica), uneori, chiar dupa probabilitati, tinand cont ca avem de-a face cu procese intrepatrunse. Gravitatia, alte tipuri de structurare si de comportare energetica cu care se confrunta cercetatorii, nu isi pot gasi solutii in teoriile actuale si nici nu se vor gasi directii plauzibile in afara celor din „Forta a Cincea”. Un exemplu, existenta gaurilor negre (a antimateriei) ca fiind centrele galactice, s-a indicat inca din urma cu 35 de ani de catre autor. Si multe alte procese (sau premii Nobel) au fost indicate de autor cu multi ani inainte de a fi descoperite oficial…

   Răspunde

7. MVU says

   martie 22, 2019 at 11:42

   Spuneam in ocaziile anterioare ca: „Materia si Antimateria (particulele acestora) sunt aduse sa interactioneze in acceleratoare (se apropie faza vibratorie a particulelor de materie si antimaterie catre o faza comuna, creata deci ARTIFICIAL). NICIODATA in Univers, in mod natural, materia nu va interactiona DIRECT cu antimateria. Mai multe, in „Forta a Cincea”…”
   Va trebui sa revin cu o completare care lasa, totusi, o posibilitate de interactionare. In orizontul evenimentelor al unei gauri negre se remarca doua limite de desfasurare, a Materiei si a Antimateriei. Adica, Materia este atrasa de gaura neagra pana la o limita de manifestare materiala, de la care se vor manifesta catre inapoi zone de convectie materiale. Antimateria formeaza catre limita de manifestare antimateriala, de asemenea, zone de convectie antimateriale. Stelele sau alte corpuri ce pastreaza, in componenta nucleelor lor, antimaterie in cantitati mai mici, vor lasa Antimateria sa patrunda catre zona specifica ei. Intr-o etapa urmatoare, particulele ce se vor defaza ulterior (atat de M, cat si de AM) vor strabate zona dintre limitele M si AM si doar AICI pot ajunge in aceeasi faza de manifestare structurala particulele foste M sau AM, aflandu-se astfel, in acest moment, intr-o manifestare de Tranzitie. Din acest moment, se pot produce anihilari sau treceri in cealalta identitate, dar si reveniri la identitatea anterioara (ca in zonele de convectie), in functie de conjuncturile de interactionare.

   Răspunde

8. MVU says

   martie 22, 2019 at 11:44

   1. Forţa a 5-a, un subiect ultrasecret cândva, dar cât mai mediatizat în ultimul timp, se referă, în special, la posibilitatea energetică de contracarare a acelui „vânt” cosmic (afectare energetică, de asemenea) venit ca o rezultantă a interacţiunilor sistemelor şi corpurilor cosmice dominante şi a celor înconjurătoare. Acest „vânt” cosmic nu este altceva decât destinul energetic astral, dar, în consideraţiile noastre, vom ţine cont şi de raportul realizat cu valoarea energetică a comportamentului structurilor noastre. După cum vom vedea în cuprinsul lucrării, orice interacţiune structurală, în sensul cunoscut de noi, este o interacţiune energetică prin câmpul fundamental, cu ajutorul codurilor energetice ale celor două modalităţi de afectare a reţelei câmpului amintit, cu repercursiuni directe suportate şi de reţelele structurale angrenate, întrepătrunse câmpului fundamental.
   Deci, destinul nu ar fi altceva decât comportarea energetică a structurilor noastre (începând de la cel mai mic nivel structural… şi „urmărind” angrenarea numai în anumite procese, datorită existenţei unor limite energetice comportamentale la nivelul straturilor câmpului biostructural, limite determinate atât în cazul reîncarnărilor, cât şi în cazul unor eventuale energizări suplimentare, şi care nu vor apărea pentru corpul chimic sau materie, unde se vor produce procese standard), afectată, obligatoriu, de interacţiunea energetică a acelui „vânt” cosmic oscilant şi de acele rezultante energetice deja echilibrate (ale tuturor sistemelor cosmice şi corpurilor cosmice înconjurătoare) ce includ componenta centrifugală suplimentară gravitaţională (forţa gravitovortex), neluată în considerare de fizica clasică [de asemenea, destinul total mai adaugă o componentă, cea a “retururilor” energetice ale emisiilor înaintaşilor genetici (ce au tiparul biostructural şi codurile energetice ale emisiilor, asemănătoare) şi a “retururilor” energetice proprii, componentă ce va “urmări” entitatea la care ne referim].
   Acum apare acea nouă interacţiune energetică artificială a forţei a 5-a, interacţiune denumită astfel într-un mod incorect. Orice comportare energetică a structurilor universale în câmpul fundamental este o interacţiune la/prin forţa a 5-a, forţa a 5-a nefiind altceva decât câmpul fundamental (interacţionarea câmpului fundamental, relaţiile cu acesta pot completa mai bine noţiunea). Acest câmp fundamental va fi prezentat în capitolele următoare. Se va prezenta modul în care acesta s-a format, mecanismul de funcţionare, modul cum poate interacţiona cu structurile (şi invers) şi de aici toate procesele şi fenomenele ce se dezvoltă (de la nivel microcosmos la nivel macrocosmos). Nimic din Univers nu este străin forţei a 5-a. Acest câmp fundamental, cu alte cuvinte, controlează totul… Prin el nici un proces nu este întâmplător. Dacă, până la formarea câmpului fundamental, hazardul a avut o influenţă oarecare, şi aceasta în mod descrescător, din momentul formării câmpului fundamental nimic nu (mai) este întâmplător. Totul se intercondiţionează prin acest câmp fundamental. Că se numesc unde, câmpuri energetice, forţe, toate au acelaşi „substrat”, acela al „afectărilor” comportării normale a câmpului fundamental. Afectările pot fi cu rezultate opuse sau de acelaşi tip pe cele trei dimensiuni de reţea fundamentală (pe cele trei lanţuri de reţea tridimensională „cubică”). Acest fenomen constă în sporirea sau diminuarea procesului vibratoriu al acestui „mecanism” coordonator de Univers, pe cele trei dimensiuni de reţea, după raporturile „sporire-diminuare”: 3/0; 2/1; 1/2; 0/3. Veţi vedea în capitolele următoare modul de manifestare a codurilor energetice astfel create. Prin aceste coduri energetice (având specifice: frecvenţa, lungimea de undă, amplitudinea felului de afectare a comportării normale a reţelei câmpului fundamental, amplitudine condiţionată de valoarea afectării în ceea ce priveşte o mărime de genul forţei, puterii sau impulsului afectării şi de diferenţa de fază între reţelele structurale şi fundamentale – la contact) pot „comunica” diferite procese, fenomene, diferite structuri. Revenind la acea „armă” mult mediatizată în ultima vreme, putem să o denumim corect: „interacţiune energetică prin forţa a 5-a (prin câmpul fundamental) la destinul energetic, „programat” de influenţa sistemelor cosmice superioare”. Cu alte cuvinte, „arma care schimbă viitorul”. Această armă putea deveni cea mai puternică în viziunea celor ce au auzit de ea. Şi au auzit destui…

   2. Hitler credea că acest concept poate avea un potenţial distructiv uriaş, motiv pentru care a ordonat echipei dr. von Bruning să lucreze la o armă bazată pe forţa a 5-a. De altfel, Hitler nu ocolea nici o posibiltate de a crea o superarmă. Astfel, i s-a demonstrat cum poate fi eronată reperarea vizuală triangulară, printr-un experiment ce vroia să testeze, dacă există, într-adevăr, forţa a 5-a. Testul de reperare vizuală a fost realizat între oraşele Essen, Dresden, Ravensburg. Aceste trei localităţi formau un triunghi echilateral necesar iniţierii activităţii forţei a 5-a. După trei săptămâni de cercetări intense, Dresden şi Essen au fost bombardate de britanici şi complet rase de pe faţa pământului, astfel încât contribuţia cercetărilor germane în acest domeniu a rămas neconcludentă. Studiile forţei a 5-a au fost în centrul atenţiei militarilor americani şi sovietici încă din perioada celui de-al doilea război mondial.
   Americanii, iniţial, au testat două triunghiuri (dispozitive de triangulaţie vizuală): unul în Houston, celălalt la graniţa cu Canada. La un moment dat, nici americanii, nici ruşii nu au reuşit rezultate deosebite. A apărut ideea folosirii experimentului în spaţiu cosmic. Însă, până la acest moment, trebuie să amintim de tendinţa Vaticanului de a obţine a 15-a formulă – de bază – a forţei a 5-a şi a codului ce s-a aflat în testamentul lui Einstein. Între timp şi KGB a aflat despre scrisoarea lui Einstein către Grossman despre cele 14 ecuaţii şi codificarea formulei de bază a forţei a 5-a. CIA experimenta deja până în 1962, în Antarctica, pe teritoriul australian interacţiunea energetică la forţa a 5-a. Polii planetei oferă o mai „calmă” experimentare energetică. Locul cel mai potrivit a fost oferit de Harold Holt, primul-ministru australian în acea perioadă. La un moment dat, J.F. Kennedy află de experimentele CIA şi întrerupe totul, preluând documentaţia. La scurt timp, Vaticanul avea aceste documente. Pe lângă alte complicaţii ale lui J.F.K. (programul său avansat de cercetare spaţială punea în pericol explorarea Lunii şi pe partea nevăzută, apoi, se însumaseră multe alte date compromiţătoare pentru administraţia americană, privind anumite contacte cu civilizaţii extraterestre, plus cazul Roswell), această intervenţie va pune capăt posibilităţii de a continua a preşedintelui american. La fel vor păţi Harold Hold şi mai apoi Bobby Kennedy. Cererea Vaticanului pare îndreptăţită pe undeva (în afara faptului că preşedintele american era romano-catolic), deoarece implicarea în aşa-zisul destin dat de Dumnezeu era o mare compromitere a activităţii bisericii, a sensului religiei. Dacă ar fi fost numai această… Acelaşi fenomen se mai întâmplă, dar nu prin experimentarea forţei a 5-a din punct de vedere tehnologic, ce prin interacţiuni energetice umane, în cazul noilor curente (deşi unele nu prea noi) ideologice, religioase, filozofice, doctrinare, etc. ce vor înlocuirea concepţiilor religioase tradiţionale, crearea altei lumi, altui Univers… Astfel, se poate pune problema mulţumirii cu destinul ca „predispoziţie” energetică neinfluenţată negativ, ducând la aşa-zisa soartă, sau ar trebui încercată intervenţia în „predispoziţia” energetică a destinului în mod tehnologic [deocamdată se cunosc „amplificatoare” de înaltă frecvenţă ale fronturilor „+” magnetice „subtile”, deci nocive, şi „amplificatoare” (pe bază de sisteme optice) a activităţii orgonice „ – ” (a bionilor plantelor captaţi în anumite incinte), folosite în scopuri medicale, spirituale…], sau intervenţia în mod energetic biologic, spiritual (care ar avea mai multe şanse spre pozitiv, însă „tarele” celor angrenaţi în acest proces, în acest moment, nu lasă multe şanse construcţiei…).

   3. Sa revenim la folosirea experimentului in spatiul cosmic. Cand Neil Armstrong a aselenizat in 1969, Mariner 6 era la mai putin de 5000 de kilometri distanta de planeta Marte. impreuna cu partile din Antarctica, aceste noi statii au devenit o parte a unor gigantice sisteme planetare triangulare, care se pozitioneaza in spatiu doar o data la 75 de ani (Luna, Pamant, Marte). sase luni mai tarziu, utilizand gigawati de energie s-a realizat un experiment timp de doua ore. Oamenii de stiinta americani au dovedit existenta fortei a 5-a. Prin aceste experimente de triangulatie in spatiu au aratat ca viziunea lui Einstein era corecta si ca cele patru forte coexista numai impreuna cu a cincea forta. Ceea ce credeau acei oameni de stiinta este ca orice schimbare a fortei a 5-a se transfera prin intermediul unor particule energizate, iar un flux de astfel de particule s-ar putea directiona pentru atingerea unor scopuri anume. Partial adevarat. Adevarul il veti cunoaste in urmatoarele capitole, dar nu este obligatoriu sa considerati aceasta ca atare. Relativitatea parerilor este foarte bine cunoscuta.

   Sa revenim. Urmatorul pas a fost construirea unei arme. Aceasta arma care schimba viitorul, intr-adevar l-a schimbat. Dar nu a adus bunastare, fericire, sanatate… Nu a hranit sute de milioane de oameni muritori de foame, desi sumele investite puteau face aceasta. in alte cazuri, a avut de suferit si populatia nevinovata a zonei, neavertizata de noii „Dumnezei”. in toate cazurile au de suferit „cobaii” acestei arme, care nu sunt decat acele persoane special destinate sa o manevreze pe aceasta. Zona care contine sursa fiind cea afectata (in afara sursei), s-a luat o decizie de salvare relativa, de folosire a armei pe alte teritorii. De aceasta data, conform fizicii clasice, orice astfel de teritoriu va aduce dezechilibrari si echilibrari energetice in acelasi „sens” al manifestarii energetice (sens, care, in exprimarea noastra, are semnificatia de pozitiv sau negativ). Astfel, proprietatile undelor se aplica intocmai si in totalitate (reflexie, refractie, interferenta, dispersie, „difractie”, „absorbtie”, „polarizare”). insa, s-a neglijat un alt aspect, de aceasta data al fizicii universale, acela al comunicarii tuturor sistemelor intre ele prin reteaua campului fundamental, de altfel, aceeasi forta a 5-a. Interactiunile prin forta a 5-a sunt mai penetrante decat celelalte interactiuni. Fiind o interventie suplimentara, va dezechilibra un „consens” energetic de sisteme, dar nu numai a celor din zona, ci si a celor invecinate prin transmiteri in lant. Aceste dezechilibrari se vor manifesta prin suprapuneri de fenomene, procese, peste cele ale destinului energetic normal si nu va fi decat o supraincarcare a destinului in sens negativ. Incoerenta energiilor, adeseori datorita diferentei de faza, frecventa, apoi, evolutiei energetice a structurilor si, permanent, fata de caracteristicile destinului energetic, constituie un important impediment in calea controlului experimentelor. Sensul pozitiv poate fi doar acela al introducerii bioenergiilor pozitive (pe care le cunoastem noi, deocamdata, in domeniul Alfa bioenergetic, apoi a bionilor) sau imitarea lor pe linie „tehnologica”. Energiile din acest domeniu sunt uniforme si continue privind comportamentul de transmitere si de repetabilitate, iar insumate, vor „cobori” plafonul energetic al vibratiei normale a fortei a 5-a (campului fundamental). A nu se confunda activitatea electroencefalografica (activitate ),electrica a creierului avand schimburi permanente de electroni si ioni graficul acesteia, cu acea afectare a retelei fortei a 5-a si reconsiderarea permanenta a energiilor (energii emise de structuri specializate pentru transformarea relatiilor electrice, electromagnetice in cele orgonice ale spiritului), privind amplitudinea lor fata de nivelul plafonului de vibratie fundamental (re)actualizat permanent. in consecinta, se va remarca o scadere a „amplitudinilor” proceselor (remarcata, in special, la cele negative) si o usoara descongestionare a lor, oferind posibilitati noi de constructie structurala („bruiaj” energetic mai mic) si, implicit, de procese, fenomene (pozitive). Structurile din zonele afectate de interactiunea suplimentara la forta a 5-a se vor incarca, pur si simplu, cu acel tip de energie (atat cat o permite modul de structurare). Aceasta datorita proprietatilor retelelor structurale (veti vedea in urmatoarele capitole) de a inmagazina o anumita „afectare”, deci, anumite valori ale afectarii corespunzatoare unui anumit cod energetic. in continuare, acel cod energetic imprimat in retelele structurale va fi repetat la fiecare vibratie a fiecarei retele structurale. Nu am intentionat sa dau prea multe amanunte in acest capitol, dar de la intentie pana la realizare este un drum lung… Sa revin la firul normal al prezentarii. Un prim test al interactionarii suplimentare la / prin forta a 5-a a fost in 1978 prin niste dispozitive proiectate de Mel, dar au fost putine observatii, care, de fapt, nu au demonstrat nimic.

   4. In noiembrie 1979, 53 de americani au fost luati ostateci de un grup de studenti revolutionari, la ambasada SUA din Teheran. Un an mai tarziu, presedintele Jimmy Carter a lansat o campanie de pregătire a unor echipe antiteroriste numită „Escadrila Lumina Albastră”, pentru a elibera ostatecii. Operatiunea a esuat. S-a aterizat fortat la 200 de mile S-E de Teheran, după ce trei elicoptere au rămas fără combustibil. In acel moment misiunea era compromisă. In timp ce se realiza realimentarea cu combustibil pentru reluarea zborului, unul din elicoptere s-a ciocnit de un avion de transport, murind 85 de oameni. Supravietuitorii s-au retras după un esec incredibil al unei unităti echipate cu cel mai modern echipament militar, fără ca inamicul să fi tras un foc. Se credea că Iranul detine o armă mai puternică de interactiune prin forta a 5-a. Sunt rezerve In această privintă… Aceasta datorită suficientei autoinducerii de fenomene negative.
   In 1985 s-a testat o a doua generatie a dispozitivului lui Mel, mai redusă In dimensiuni si mai puternică. In America de Sud, la un moment dat, au ajuns două dispozitive Mel. Primul dispozitiv, In septembrie 1985, a produs un cutremur de pămant cu efect catastrofal. In noiembrie 1985, al doilea dispozitiv a provocat o eruptie vulcanică. Dacă primul caz a fost la New Mexico, al doilea a fost In Columbia. Următorul pas In dezvoltarea acestei arme a fost „Ochi de vultur”, care avea rolul de a detecta zonele terestre puternic interactionate prin forta a 5-a, plasandu-se pe o orbită geostationară. Testat In ianuarie 1986, tot In acelasi an trebuia dus la locul misiunii de o navetă „Challenger”. Se pare că a avut ghinion. Rusii, In mai 1987, au Inceput să testeze un dispozitiv cu numele de cod: BLOTNIK. Scopul acestuia era de a perturba sistemele sonarelor si radarelor de la sol ca si cum acestea ar suferi o defectiune. In timpul unui test, BLOTNIK a reusit să scoată din functiune toate radarele de la sol timp de trei ore. Atunci, un pilot german a hotărat să zboare Intr-un avion monoplan, monoloc, mii de kilometri In spatiul răsăritean, aterizand la Moscova, In Piata Rosie din Kremlin.
   In iulie 1998, crucisătorul torpilor american VINCENT a fost blocat In Golful Persic. Căpitanul a informat echipajul că se va trage cu toată munitia si toti erau convinsi că vor lovi un avion fighter F14 iranian. După 10 minute, echipajul si-a dat seama că au lovit un avion civil de călători. Aparatura sofisticată de la bordul navei nu a reusit să facă diferenta dintre un fighter F14 – TOMCAT iranian si un avion de călători civil A300, de trei ori mai mare In dimensiuni.
   In 1991, s-a construit o nouă versiune a “Ochiului de vultur” si s-a testat cu prudentă. Pentru a evita alte catastrofe similare navetei Challenger, „Ochi de vultur nr. 2” a intrat In operatiune la Inceputul anului 1992. Acesta a fost In stare să indice coordonatele valizei Mel In New Mexico, In zona centrală a orasului. Nu s-a stabilit dacă “Ochi de vultur nr. 2” a fost sau nu cauza reactivării dispozitivului Mel, dar aceasta a condus la o reactie de explozii In lant In tot orasul, producand mari pagube si suferinte. Deci, folosirea pe alt teritoriu a acestei interactiuni pare a fi, Intr-adevăr, o armă. Dar aceasta pe fondul „necontrolării” ei. Insuccesul, din punct de vedere al controlului, duce la Intrebarea firească, aceea a reusitei In dezlegarea codului lui Einstein. Sunt păreri care ar confirma reusita si, mai mult decat atat, se crede In existenta unui dispozitiv capabil să controleze forta a 5-a, care poate intra In activitate In orice moment. Ar mai rămane de aflat si cum ar putea opera această masinărie.
   Ar mai fi de spus că rusii au căutat alte căi de a afla codul lui Einstein (desi nu numai ei) si anume prin spargerea băncii Vaticanului In perioada anului 1978. Dar avand formula a 15-a si codul, aceasta nu era totul. Mai trebuia realizată decodificarea. Apoi, referitor la experimentări, acestea au fost mult mai multe, printre care cel din Iran, asemănător celui cu elicopterele, cam prin perioada anului 1996. De data aceasta au fost trei F-117. Acelasi rezultat.

   5. Avioanele F-117, „invizibile” prin radar, folosesc In constructie principiul geometric (referitor la interceptarea, reflexia energiilor, undelor, prin reteaua fundamentală), conform căruia un număr limitat de suprafete (plane), raportat la o infinitate de posibilităti de receptionare prin reteaua fundamentală (mai precis, tinzand spre infinit), va contura posibilităti de interceptare, tinzand spre zero, iar un corp fără suprafete plane, deci, tinzand spre o infinitate de suprafete, raportate la o infinitate de posibilităti de transmitere energetică prin reteaua fundamentală, va crea posibilităti de interceptare egale cu Intregul (egale cu 1). Suprafetele plane (limitate la număr), lasă reflexiile libere.
   Avioanele cu forme rotunjite sau neregulate creează reflexii repetate (ale undelor initiale incidente), ceea ce determină, cu sigurantă, si Intoarcerea unor componente electromagnetice, spre sursa radar. La acest principiu geometric se adaugă folosirea unui strat special de vopsea cu proprietăti de absorbtie energetică, dar, autorul crede că ar fi fost posibil să se folosească un procedeu de anulare a transmiterilor energetice (a codurilor energetice) radar (sau chiar ale structurii In cauză), adică, de folosire a unor coduri contrare de manifestare energetică (suplimentare), care să echilibreze prin reteaua fundamentală manifestarea energetică transmisă (de exemplu, unde antielectromagnetice, pentru cele electromagnetice), aceasta producandu-se In faza de vibratie materială, care este si faza complexului F-117. Pe principiul „invers” al manifestărilor radar, se poate construi un alt radar ce poate intercepta manifestările contrare, deci, cele ce ajută avioanele F-117 să devină invizibile (dacă acestea, Intr-adevăr, folosesc si procedeul energetic si dacă se realizează scăpări ale emisiei suplimentare, rezultate dintr-un eventual surplus fată de emisiile radar).
   In cazul modificării fazei de vibratie a complexului F-117, se va realiza trecerea – mai departe – a undelor radar, (deci) neinteractionate. Apoi, de la experimentările legate de interactionările destinului energetic (a componentelor acestuia, cantitativ sau calitativ-selectiv) si pană la crearea unor „anestezice” pentru transmiterile energetice radar (oricare ar fi acestea), nu mai rămane decat un pas. Totul se bazează pe „jocul” combinatiilor ce se pot crea, prin interactionările de coduri energetice sau pe aderenta la faza de vibratie.
   F-117, ce s-a prăbusit, si cutremurul de 6,6 grade pe scara Richter, au fost In acelasi timp produse si In perioada conflictului din Kosovo, dar aceasta nu Inseamnă că, oriunde cade un F-117 si se produce un cutremur (cutremurul de 5,8 grade – pe scara Richter – de la Kabul, rămanand, totusi, „dubios”), s-a folosit deja interactiunea la forta a 5-a. Acest fapt, luat In considerare, ne-ar duce cu gandul la tot felul de interactionări In conflicte, sau chiar la crearea de conflicte. Astfel, In cazul Romaniei, ne-am putea gandi că, pe langă alte interventii de altă natură, s-ar fi putut influenta masele pentru realizarea Revolutiei. Dar cum Nostradamus a transmis date despre Revolutie, rezultă că si unele astfel de interactionări pot fi incluse In destin. Destinul este relatia Intre predispozitia energetică astrală si tipul structurărilor (In cazul corpurilor moarte) sau predispozitia genetică (In cazul fiintelor; Terra fiind un experiment al reIncarnărilor sau reconditionărilor spiritului, acestea din urmă aduc noi interactionări In relatia cu predispozitia energetică astrală, mergandu-se spre o dirijare a afinitătilor energetice si a celor ce sunt implicate de către acestea), iar soarta este rezultatul final al trăirii, al producerii prezentului (luat ca notiune).

   6. In Marea Britanie, o persoană cunoscută (din lumea stiintei), dintr-o perioadă nu prea depărtată de cea a zilelor noastre, verifică ceea ce Ii spun astrele …si nu numai (horoscopul plus clarviziune), printr-un cunoscut astrolog si clarvăzător. Acesta, cu oarecare retinere, Ii spune ziua si ora, luna, anul cand va muri trăsnit In casă. Persoana In cauză consideră necesar să mai consulte un astrolog sau/si clarvăzător. Dacă primul a fost la Londra, se deplasează Intr-o altă localitate, tot la cineva renumit. Acelasi lucru Il obtine si la al doilea. Dar si la al treilea, dintr-o altă localitate (preferat pe aceleasi criterii). Celui de-al doilea si celui de-al treilea nu le-a spus nimic, din ce aflase la primul. Fiind un om care stia să aprecieze lucid importanta si veridicitatea situatiei, mai Intai s-a resemnat. Apoi, a consolidat beciul după principiile protectiei Impotriva descărcărilor electrice. Intr-o perioadă următoare a luat legătura cu un preot. Acesta l-a Indemnat la credintă, singura care ar fi putut face ceva. Asa că, ziua respectivă a venit, dar persoana In cauză nu a vrut să folosească beciul, care era amenajat special Impotriva amintitelor descărcări electrice. Vremea, Intr-adevăr, era cea anuntată prin prezicere. Locul ales a fost sub un acoperis al unei magazii vecine casei cu pricina, stand pe un scaun. La ora prezisă, natura, Universul si-a făcut datoria: casa a fost trăsnită. Energiile degajate prin credintă, In timpul rugăciunilor, l-au ajutat pe acel om să scape interactiunii destinului energetic, a acelui „vant cosmic” energetic. Deci, un cod energetic suplimentar anulează puterea de interactiune energetică (vibratorie) a destinului energetic. Aceasta ar fi o cale de aflare a ceea ce este si a ceea ce nu este inclus In destin. S-ar mai putea recunoaste acestea In unele semne sau forme pe care tiparul nostru genetic (celular si de camp biostructural), In interactiune cu configuratia energetică cosmică, cu rezultanta sa In/la locul nasterii, le conturează In structura noastră (celulară sau de camp biostructural).
   Ar mai fi modalităti, poate mai complicate, dar acestea nu-si au locul si momentul In acest capitol, ci Intr-unul din următoarele. De asemenea, multe alte procese neexplicate de stiintă pană acum Isi găsesc explicatia prin introducerea In „calcul” a fortei a 5-a, a modului In care se pot produce interactionări, procese, prin această „matrice” universală, dar, In acelasi timp, si Intretinătoare de procese, de structuri. Fizica clasică nu a realizat decat fragmente fără verigi de legătură Intre fenomenele ei, care, oricand, pot fi date peste cap de o nouă valoare energetică, atunci cand iese din starea „latentă” structura dominantă si creatoare de Univers, structura Intretinătoare de miscare organizată si controlată, de ordine, In general. Modificările energetice se transmit tot prin această structură, In momentul transmiterii părăsindu-se starea normală energetică, considerată „latentă” datorită uniformitătii si continuitătii fenomenului vibratoriu.
   Avand o masă de peste 99,9 % din masa Universului, este opera unei legi comportamentale a unui singur fel de constituire structurală universală (prezent, atat Intr-un nucleu primordial supercondensat, deci, fără spatii libere „specifice” vidului absolut, cat si, mai apoi, In particulele initiale rezultate după „dispersarea initială” ce vor forma lanturile retelei tridimensionale cubice fundamentale, iar, In final, si In particulele initiale ale lanturilor de retea structurală Intalnită la componentele materiale si antimateriale), dar cu proprietăti ce pot da Intelesul „divinului ce a existat dintotdeauna”.

   7. Această „lege” pare a fi cea care „a fost la Inceput”.
   Lucrarea de fată va prezenta si evolutia materiei (a formelor de structurare universală, In ansamblu), dar si a formelor ce vor putea prelua, Inmagazina si amplifica fenomenul energetic (pană la cele mai complexe „Infătisări”…), care, In varianta respectării Intocmai a legilor si principiilor universale, vor putea deveni ele Insele creatoare si Intretinătoare de Univers.
   Ar mai fi de adăugat proprietătile de undă ale interactiunilor experimentate prin forta a 5-a. Acestea ar fi, In principiu, energii de Inaltă frecventă, amplificate, cu manifestare „+” (de sporire a vibratiei fundamentale) pentru efectele negative, si cu manifestare „ – ” (de diminuare a vibratiei fundamentale) pentru efectele benefice… Apoi, uniformitatea codului energetic, coerenta energiilor [pe vibratii sau pe timpul unei singure vibratii (fazele vibratiei fundamentale manifestate/interactionate de energii)], amplitudinile/intensitătile In raport cu remodelarea continuă a plafonului de vibratie al campului fundamental (toate acestea din nou raportate la codurile energetice ale structurilor si ale destinului energetic) sunt cateva din cele mai importante caracteristici ale transmiterilor energetice ce se pot folosi In interactionarea fortei a cincea.
   Dar acest subiect va fi preluat Intr-un capitol următor. De remarcat faptul că fizica clasică are contributii foarte valoroase In a aduce o orientare clară matematică, geometrică sau algebrică, Insă, la nivelurile subcuantice, matematica devine inoperantă. Aici, probabilitătile sunt baza, dar, fenomenele energetice fiind foarte precise In zonele sau straturile de interactionare prin reteaua fundamentală, nu se vor depăsi niciodată limitele standard, decat dacă va surveni o valoare energetică străină (a altui proces) prin această retea fundamentală, care, dacă este compatibilă privind codul energetic, va interactiona. De la nivel atom In sus, lucrurile se mai clarifică.
   Forta a 5-a are două componente [de fapt, acestea ar putea fi considerate (si) ca două forte diferite], una activă si una pasivă. Cea activă se referă la forta suplimentară centrifugală gravitatională (asa-zisa fortă „gravitovortex”), la nivel galactic, care, fată de forta gravitatională clasică a lui Newton, va interveni (si) cu o fortă compensatorie intra-sistem (datorită activitătii generale galactice…; formula 14**). FN (forta gravitatională clasică a lui Newton) = k / r2. FV = F5′ = forta gravitovortex = componenta activă. F5′ = k / r3 (formula 14*). Componenta pasivă (arbitrul comportărilor energetice universale) este manifestată de două reprize ale radiatiei termice de fond [una dintre ele, manifestarea C sau, mai precis, manifestarea Intarzietoare a comportării C peste comportarea D este interceptată/receptionată de noi („observatorii”/receptorii materiali de pe Terra) ca avand 2,84ºK; cealaltă repriză, A, se manifestă In/pentru antimateria din centrele galactice, „găurile-negre”] si două reprize ale radiatiei neutrinice de fond (una, D, interceptată de noi cu 2ºK; cealaltă, B, se manifestă In/pentru antimateria din centrele galactice, „găurile-negre”). Intre comportările A,B, respectiv C,D ale unei singure vibratii universale există o pauză energetică, In/pe care se transmit energiile/informatiile cu viteza mai mare decat „c”. „Arma care schimbă viitorul” se referă la emiterea de energii negative (fronturi magnetice „+”) de Inaltă frecventă, schimband, In zonă, contributia fluctuatiilor energetice (ciclice) ale „cosmosului” [atat In faza manifestării materiei, cat si, prin modalităti de amplificare si „Intarziere” (cu ajutorul unor sisteme optice), In fazele specifice comportării straturilor subtile ale spiritului…]. Astfel, va fi o interventie energetică prin componenta pasivă, la componenta activă conectată cu fluctuatiile energetice datorate evolutiilor ciclice ale sistemelor/corpurilor cosmice (deci, cu destinul energetic astral). Aceasta, deoarece s-au produs (prin aparatura/interventia amintită…), atat cutremure, eruptii vulcanice (destabilizandu-se relatiile energetice prestabilite ale Terrei, interioare si cele cu sistemele exterioare dominante), cat si destabilizări ale „vietii” oamenilor, ale cursului normal al fenomenelor sociale…

   Răspunde

9. MVU says

   martie 22, 2019 at 11:46

   Intrati pe „David Scott – Apollo 15 experiment” („The Hammer and the Feather”) si pe „Brian Cox visits the word’s biggest vacuum chamber”.
   In lipsa atmosferei, si pe Luna si pe Terra, un ciocan si o pana, respectiv o minge si mai multe pene, ajung in acelasi timp la sol. Forta gravitationala (greutatea) nu e influentata de masa ! Sunt efecte realizate de presiunea atmosferica, interactiuni la nivel molecular intre obiecte si aer, plus mecanisme de mecanica moleculara…
   In „Forta a Cincea” se arata ca fiecare corp emite fronturi „energetice” (de fapt, de natura informationala, subtila, fara particula la baza), de tip electropozitiv si de tip electronegativ, acestea constand in sporirea, respectiv diminuarea vibratiei retelei universale. Transmisiile de acelasi tip se resping, ducand si respingerea surselor, iar transmisiile de tip opus se echilibreaza prin retea (surplusul merge mai departe), ducand la atragerea surselor. Acest mecanism explica atractia dintre corpuri, in functie si de alternanta tipurilor de fronturi. Corpul cu masa foarte mare (de exemplu, Terra) nu poate fi atras de un corp mic, ci invers, dar exercitandu-se si respingeri intercalate. La o miscare de spin a particulelor se manifesta 4 vibratii ale componentelor materiale (4 X 90 de grade), dar si la nivelul retelei universale (ca si la antimaterie). O vibratie este la nivelul de „sub” 10 la puterea -38 secunde. Cand vorbim de corpuri cu mase relativ mici (ciocanul, penele) fata de Terra, se evidentiaza acest mecanism prezentat. Pe deasupra, densitatea (presiunea) atmosferica vine sa impiedice diferit gruparea de molecule aflate in atractie (a corpurilor amintite, cu strcturi spatiale diverse si diferite). Se poate vorbi, deci, si de efectul aerodinamic.

   Răspunde

   • MVU 2 says

     februarie 22, 2021 at 10:44

     Pot sa concluzionez in ceea ce priveste cele 2 clipuri. O infinitate de comentarii de pe site-urile in cauza nu a(u) reusit sa decida. Deci, ciocanul si pana (pana de pasare) pe Luna cad in acelasi timp la sol, precum si mingea cu penele din/in cazul camerei de vidare fara aer (deci, vidata), DATORITA LIPSEI AERULUI. Cand in camera de vidare avem aer (camera nevidata), se manifesta procese aerodinamice care fac sa intarzie caderea penelor, in comparatie cu mingea, la care acceleratia gravitationala „g” se manifesta normal, neafectat(a)…

     Răspunde

10. MVU says

    martie 22, 2019 at 11:48

    Acordarea Premiului Nobel pentru Fizica, pentru Particula Higgs, a fost un moment delicat pentru toata lumea, mai ales pentru cei ce finanteaza si urmaresc linia stiintifica. Dar si pentru cei ce faciliteaza toate acestea si vegheaza “de pe margine”. Neacordarea, datorata unor controverse, incertitudini, insuficiente sau incalcari ale regulilor “jocului” (Modelului Standard) ar fi complicat foarte mult lucrurile si, poate, nu ar fi fost benefica pentru nimeni…
    Asadar, mergem mai departe. Optimisti. “Foarte” optimisti.
    Va voi prezenta in cele ce urmeaza, atat aspecte ale “urmaririi particulei Higgs” din momentele cheie de la LHC (pe parcursul anului 2013), cat si selectiuni din articole cu aceeasi tema sau din lucrarea “Forta a Cincea” ale autorului acestui articol.
    In plus, voi insista pe o solutie ce va fi si mai mult posibila in LHC, odata cu marirea nivelului energetic al experimentelor.
    Astfel, particulele din planul material pot trece spre cele doua “sensuri” exterioare, astralul inferior sau astralul superior, ca, la nevoie, particule din astralul inferior sau superior sa fie “absorbite” de planul material ! ! !
    Si aceasta nu la intamplare, ci DUPA REGULI PRECISE DE COMUNICARE INTRE PLANURI, dupa corespondente datorate conjuncturilor energetice create (valori energetice interne structurale, externe de mediu, dupa caz, induse, degajate…) ! ! !
    Unii cercetatori avansau deja teorii in care “apareau si dispareau particule”.
    Asadar, in viitor va conta si CONJUNCTURA in care s-a produs procesul, cu toate componentele sale de masurare [valorile magnetice, gravitationale dominante ale procesului, indice de vidare, valoare energetica INTERNA si EXTERNA (din “exterior”; mai precis, tensionarea retelei universale, in zona) a particulelor implicate in proces s.a.m.d.].
    Dar pentru a va putea implica in rationamentele din acest articol, va voi prezenta cum se interpreteaza/considera planurile de manifestare ale particulelor (materiei): planul material, astralul inferior, astralul superior (in viziunea “Modelului vibratiei universale” din lucrarea “Forta a Cincea”).
    Daca miscarea de spin a particulelor are 360 de grade, iar, atat retelele structurale ale particulelor primare, cat si cea a campului fundamental universal (forta a cincea, componenta pasiva) sunt trdimensionale, avand verticala, orizontala si directia “inainte-inapoi”, atunci, se vor realiza, la fiecare rotatie de 90 de grade a retelelor structurale primare, o contactare (urmata de intrepatrundere) a retelei universale. In acel moment, dupa cum veti vedea si in selectiunile ce urmeaza, se vor transmite prin reteaua universala “transformari”/informatii in sensul sporirii sau diminuarii vibratiei normale universale. Manifestarile de acelasi tip transmise retelei universale vor duce, ca o consecinta, la indepartatea surselor, iar cele de tip opus vor duce, in final, la atragerea surselor. Acest ‘joc” se va manifesta pe 6 lanturi de retea (sus, jos, stanga, dreapta, inainte, inapoi), ca la o anumita distanta sa se echilibreze zonal (formandu-se 6 polaritati +/- , cu raport 4/2 sau 2/4). Mai departe, fizica cuantica, a particulelor elementare, nucleara, atomica… explica destul de bine procesele.
    Acel moment de contactare a retelei universale de catre retelele primare structurale constituie PLANUL MATERIAL. Insa vor fi si particule (retele) primare ce vor avea defazata (avansata sau intarziata) vibratia interioara. Acestea vor contacta intr-un alt moment reteaua universala. Inaintea planului material, vom avea ASTRALUL INFERIOR, dupa planul material vom avea ASTRALUL SUPERIOR.
    Ca si exemple, Experimentul Philadelphia s-a realizat cu o manifestare dominanta de tip magnetic, deci spre astralul inferior, iar Isus iesea din planul material spre astralul superior cu o dominanta electromagnetica, specifica luminii clasice si nu numai (plus manifestare subtila, fara particula la baza, de tip electromagnetic, precum manifestarea portanta a fotonului). De asemenea, manifestarea electrica, plus cea electromagnetica pot da o dominanta de diminuare a vibratiei universale ce poate duce catre astralul superior. Aceasta directie a ales-o Einstein, cu 4 luni inainte de muri, cand a “teleportat” un cobai in astralul superior si l-a intors viu ! ! ! Un succes, fata de esecul Philadelphia. Insa l-a costat viata, refuzand sa dea solutiile si a murit in spital cu hemoragie interna.
    Oamenii de ştiinţă care studiază rezultatele experimentelor de la LHC şi care au anunţat că au descoperit “particula lui Dumnezeu” – bosonul Higgs – spun acum că este posibil să fi găsit două particule necunoscute, nu una singură.
    Potrivit informaţiilor publicate de cercetătorii care lucrează la experimentele Atlas şi LHC de la CERN, ar exista doi bosoni Higgs cu o masă extrem de asemănătoare, totuşi diferită.
    Rezultatele, care nu sunt încă confirmate, au reieşit din informaţiile originale, ciudate, care arată că particula, care dă masă oricărei alte particule, se descompunea în doi fotoni mai des decât ar fi trebuit.
    Informaţiile au fost studiate mai atent, iar rezultatul arată că ar fi două particule şi nu una singură: un boson Higgs cu masa de 123.5 GeV (giga electron-volti) şi unul cu masa de 126.6 GeV.
    Revista Scientific American explică că cercetătorii credeau dinainte că ar putea exista mai mult de un boson Higgs, dar nu atât de asemănători. Prin urmare, este încă posibil ca rezultatele să indice o problemă cu experimentul şi nu o descoperire remarcabilă.
    Bosonul Higgs a fost propus în 1964 şi este ultima piesă lipsă a Modelului Standard al fizicii, teoria acceptată care descrie elementele care stau la baza universului nostru. Potrivit acestui model, particula Higgs oferă masă tuturor celorlalte particule. Totuşi, până la apariţia acceleratoarelor de particule, bosonul a fost imposibil de detectat.
    Cercetătorii de la CERN au anunţat în iulie că experimentele lor ar fi dezvăluit bosonul Higgs, însă nu au confirmat cu siguranţă, mai ales că rezultatele arătau că Higgs se descompunea în doi fotoni mai des decât se aşteptau.
    Ca si o coincidenta, lucrarea “Forta a Cincea” – Ed. Conphys 2004, dadea solutii pe aceeasi directie cu “Laserul de la Magurele”.
    Tinand cont de timpul foarte scurt de manifestare, puteam considera la inceput ca aveam de-a face cu manifestari energetice/informationale prin reteaua universala, precum in cazul neutrinilor si nu numai, manifestari interceptate de aparatura la schimbarea identitatii (pozitiei/configuratiei spatiale in/prin reteaua universala amintita)… Insa complexitatea masuratorilor/interceptarilor ne face sa ne gandim chiar la particule/conglomerate structurale ce nu schimba relatiile de baza din cadrul particulelor compuse (de la nivel superior), dar “se agata” de aceste amintite relatii. Cum veti vedea si in urmatoarele materiale, CONJUNCTURILE ENERGETICE SI STRUCTURALE (in care faza de vibratie structurala fata de “standardul” universal da regula principala) sunt cele ce dau “produsul final”.
    Dar iata selectiunile promise:
    *
    Analiza modului în care s-a descompus particula elementară descoperită vara trecută, în urma unor experimente realizate în cadrul acceleratorului de particule Large Hadron Collider (LHC), din apropiere de Geneva, constituie un “indiciu puternic”, dar nu suficient, că această particulă este într-adevăr mult căutatul boson Higgs, conform unui comunicat emis de CERN, transmite Reuters.
    Comunicatul nu confirmă însă faptul că aşa-numita particulă a lui Dumnezeu a fost descoperită, fiind nevoie de date suplimentare pentru acest lucru.

    Dacă arată ca un boson Higgs, se comportă ca un boson Higgs şi se descompune ca un boson Higgs, atunci probabil că este bosonul Higgs – este concluzia la care au ajuns fizicienii de la acceleratorul de particule LHC aflaţi în căutarea ipoteticei “particule a lui Dumnezeu” care ar fi conferit masă tuturor celorlalte particule, conform unui material publicat de LiveScience.com.

    Noua particulă despre care se crede că ar putea fi mult căutatul boson a fost descoperită în cursul verii trecute, iar până în prezent proprietăţile sale coincid modelului teoretic al particulei lui Higgs.

    Deocamdată nu există suficiente dovezi care să certifice fără umbră de îndoială faptul că această particulă descoperită vara trecută, în două experimente independente unul de celălalt, denumite ATLAS şi CMS, este bosonul lui Higgs, dar dovezile adunate până în prezent o prezintă drept principală candidată.

    Problema cu care se confruntă acum fizicienii de la CERN nu este doar dacă respectivul boson este particula lui Dumnezeu, ci şi dacă acesta este acelaşi boson Higgs prefigurat teoretic de Modelul Standard al fizicii – “Biblia” fizicii particulelor – sau dacă nu cumva existenţa unui altfel de boson Higgs va face necesară renunţarea la această teorie.

    Una dintre modalităţile prin care oamenii de ştiinţă încearcă să probeze dacă particula descoperită respectă Modelul Standard al fizicii particulelor este studierea modalităţilor în care aceasta se descompune. Noul tip de particulă este instabil, descompunându-se după o fracţiune infimă de secundă în alte particule mai mundane. Modelul Standard din fizică face nişte predicţii specifice cu privire la tipul de particule care se nasc din descompunerea unui astfel de boson, precum şi cât de frecvente sunt descompunerile.

    Astfel, conform concluziilor preliminare obţinute de echipa care a realizat experimentul CMS, noua particulă nu se descompune doar în alte tipuri de bosoni, aşa cum ar fi fotonii, dar şi într-o clasă de particule denumite fermioni, care include particule de materie precum ar fi quarcii (care formează protonii) şi leptonii (categorie din care fac parte electronii).

    Experimentul CMS a identificat faptul că noul boson poate să se descompună în doi leptoni tau – fenomen ce nu era prevăzut în Modelul Standard al fizicii particulelor.
    Tonelli, fizician la Acceleratorul de Particle CERN din Geneva: “Daca vom exclude existenta acestei particule, va fi o descoperire foarte importanta, pentru ca va trebui sa revizuim complet tot ce credeam ca stim despre natura”.
    “Collider Detector at Fermilab (CDF) este unul din cele doua detectoare de particule (alaturi de DZero) ale acceleratorului de particule Tevatron de la laboratorul american de fizica particulelor Fermilab, de langa Chicago, SUA. Acceleratorul produce si accelereaza pana la energii de 1 TeV (1 terra electron volt) protoni si antiprotoni. Protonii (materie) si antiprotonii (antimaterie) au mase egale, dar sarcini electrice opuse. Acestia au energia de repaus (energia masei) un pic sub 1 GeV. Prin urmare, acestia sunt accelerati la energii de aproape o mie de ori mai mari decat dacar ar fi in repaus, pana la viteze mai mari de 99.99% din viteza luminii. Un fascicul de protoni contine aproximativ 100 miliarde de protoni, iar unul de antiprotoni aproximativ 10 miliarde (este mai dificil sa se produca si sa se acumuleze antimateria, caci are tendinta de a se anihila cu materia).
    Au loc aproximativ 2 milioane de coliziuni de fascicule pe secunda, iar la fiecare coliziune interactioaza in medie doar cate una-doua perechi de protoni si antiprotoni. Cum un proton este format din trei cuarci plus gluoni care tin cuarcii impreuna (iar un antiproton ndin trei anticuarci plus gluoni), de fapt la o ciocnire proton-antiproton are loc la nivel elementar o interactie intre un cuarc si un anticuarc, sau intre o pereche de gluoni. Aceasta interactiune elementare duce la crearea de noi particule subatomice care nu pot fi produse decat la aceste energii mari, iar aceste particule se dezintegreaza rapid, rezultand alte particule care apoi traverseaza diferitele subdetectoare care formeaza CDF, in fiecare lasand depuneri de energie. Prin acestea, cercetatorii pot reconstrui apoi traiectoriile acestor particule si deduce despre ce particula e vorba, ce impuls si ce energie are.”
    *
    Multe dintre microparticule sunt “iluzii” asa-zis informationale (+/-) transmise prin reteaua universala (forta a cincea), avand si putere de interactionare a receptorilor. Daca “jerbele” au manifestari liniare, vor reda rezultate informationale; daca jerbele au linii curbe (ce se inchid, de tip “melc”), arata miscarea corpusculilor/componentelor din particulele urmarite, daca acestea sunt particule compuse; in cazul electronului, pozitronului (pozitronul adus in faza de manifestare a materiei, in mod artificial), daca apar acele linii curbe (linii ce sunt particule vizualizate, in timp, in miscare, reactionand fata de fortele/campurile dominante si manifestandu-si componenta de torsiune/spin), ele pot fi particule inactive pana atunci, din spatiul inconjurator, activate datorita energiilor mari degajate [exista in atmosfera terestra o multitudine de particule primare, neincadrate temporar in structuri, ce se mai denumesc si materie eterica; vantul solar este si el raspunzator de improspatarea acestora, iar miscarea lor este conditionata de campul magnetic terestru si de “obstacolele” intalnite (conform feng shui); de asemenea, omul poate primi aceasta materie eterica prin partea de jos a corpului si din stanga, iar eliminarea particulelor necorespunzatoare se va face pe partea dreapta…]. Aceste particule primare (electoni liberi, quarkuri…) pot fi aduse, in alte cazuri, din afara (fazei vibratorii a) planului material [energiile mari create vor “stimula” materia experimentata si, artificial, o poate duce spre interactionare cu astfel de particule]. Nici din camera de vidare nu pot fi scoase in totalitate aceste particule, decat cele ce adera la procese, structuri; in acceleratoare, vor fi, cu siguranta. …Aceasta, daca nu cumva s-a mers pe o EROARE continua de interpretare a CONJUNCTURILOR ENERGETICE din timpul coliziunilor: nu se intalnesc, numai, o particula cu o alta particula sau antiparticula, ci, se intalnesc, un fascicul, cu un alt fascicul si trebuie considerat tot “mediul” inconjurator al procesului!!! Iar daca la proton-antiproton ar mai fi de acceptat chiar si “ciocnirea” [nu e o ciocnire clasica, ci o fortare de conjunctura realizata de “vecinatati”, in cele din urma, actionand polaritatile “+/-” de manifestare ale particulelor in discutie; polaritatile “+/-” ale retelelor primare sunt cate 6, cu raport 1/2 sau 2/1, adica, +4/-2 sau -4/+2 si in rotatie permanenta de spin], la retelele primare ale electronului si pozitronului (pozitron devenit material in conditiile accelerarii), este mai greu de crezut ca vor degaja componente !!! Ar mai fi si varianta satelizarii reciproce a unor componente de particule. Deci, conjuncturile energetice (fondul energo-informational) in care se desfasoara procesele dau “legea” si regulile [dau comportarea si traseele de urmat pentru particule, particule ce se pot infatisa in variante structurale simple sau compuse; adica, si o grupare de componente, daca indeplineste conditiile energetice, poate substitui particula tip]. O greseala asemanatoare au mai facut fizicienii clasici, cand au eliminat, prin interpretarea incorecta a experimentelor, existenta ETERULUI (FORTA A CINCEA)!!!
    Particula Zc(3900) este o descoperire cu totul neaşteptată. Este diferită de tot ceea ce se cunoştea până acum, prin faptul că este alcătuită din 4 quarci.
    De obicei, particulele conţin 2 sau 3 quarci. Protonii şi neutronii conţin câte 3, în vreme ce particule mai puţin cunoscute, precum pionii şi kaonii, conţin câte 2 quarci.
    Zc(3900) conţine 4, fiind, astfel, un tetraquarc (un mezon cu 4 quarci), despre care, până acum, se credea că ar fi doar o formă ipotetică a materiei.
    Descoperirea a fost făcută independent în două acceleratore de particule: experimentul Belle, din Japonia, şi experimentul BESIII, din China. Niciunul dintre laboratoare nu căuta această particulă şi nici nu prezisese existenţa ei; totuşi, rezultatele unor măsurptori efectuate cu prilejul unor alte experimente au sugerat că e vorba despre o misterioasă particulă nouă, un tertraquarc.
    Cele două laboratoare studiau o altă particulă exotică, numită Y(4260), descoperită în 2005, despre care se crede că ar conţine doi quarci, dar şi un gluon „în plus”. Gluonii sunt particule subatomice asociate cu forţa nucleară puternică (una dintre cele patru tipuri fundamentale de forţe care acţionează în natură), care ţine laolaltă componentele nucleului atomic. Astfel, orice hadron (cum sunt protonii şi neutronii) ar trebui să conţină gluoni, care leagă între ei quarcii componenţi. Dar Y(4260) are un gluon în plus faţă de câţi ar trebui să aibă, conform calculelor.
    În timpul coliziunilor de particule realizate în acceleratoarele Belle şi BESIII, pentru formarea particulei Y(4260), fizicienii au observat o creştere bruscă, neaşteptată, a semnalului ce corespundea resturilor de particule rezultate din coliziune, la un nivel de energie de 3.9 gigaelectronvolţi (GeV). Această energie echivalează cu de cca. 4 ori masa unui proton şi sugerează existenţa unei particule noi şi ciudate, care conţine 4 quarci.
    Deşi fizicienii de la ambele laboratoare sunt conştienţi de faptul că intensificarea semnalului la 3.9 GeV s-ar putea datora şi vreunui alt efect cuantic (de exemplu, ar putea fi vorba despre două particule, cu câte 2 quarci, care s-ar lega între ele într-un mod necunoscut până acum), fenomenul a fost detectat de 460 de ori, ceea ce sugerează, totuşi, că e vorba, mai probabil, de descoperirea unei noi forme a materiei.
    *
    Particulele lui Dumnezeu: bosonul Higgs nu mai este singur.

    Cele patru particule suplimentare au fost propuse, într-un studiu, de trei fizicieni de la Fermilab, printre care se află şi românul Bogdan Dobrescu. Acesta a explicat pentru realitatea.net care este importanţa acestui experiment şi ce efecte va avea el.
    Un studiu publicat de fizicienii Bogdan Dobrescu, Adam Martin şi Patrick Fox, de la Fermilab, arată că ar putea exista încă patru particule în afară de mult râvnitul boson Higgs (particula lui Dumnezeu cum a fost numită de câţiva ani).
    Descoperirea particulei Higgs este principalul scop pentru care a fost construit LHC-ul, dar acum se pare că cercetătorii de la graniţa dintre Elveţia şi Franţa vor avea mai mult de muncă pentru că trebuie să identifice o pleiadă de alte particule, până acum acestea nefiind nici măcar intuite.
    În acest moment, teoria general acceptată este cea a Modelului Standard. Acesta întruneşte toate particulele elementare descoperite până acum, dar este considerat incomplet pentru că nu ţine cont de gravitaţie. Bosonul Higgs ar putea explica de ce aceste particule, şi materia în general, au masă. Chiar dacă modelul actual este incomplet, a fost verificat de nenumărate experimente şi până la proba contrarie este singurul valabil.
    Aşa cum a explicat cercetătorul ştiinţific, Bogdan Dobrescu, de la Fermilab, pentru realitatea.net experimentul Dzero este un detector (de 5000 tone) care analizează rezultatele ciocnirilor dintre protoni şi anti-protoni la acceleratorul de particule numit Tevatron (vă puteţi imagina acest accelerator ca fiind un fel de microscop uriaş – de 6km lungime – iar Dzero ca fiind “ochiul” care vede semnalul venit de la microscop).
    Un experiment care s-a încheiat recent la Dzero a arătat o asimetrie între materie şi antimaterie. Mai precis, fizicienii au descoperit o diferenţă de 1% între mounii şi antimuonii produşi prin descompunerea particulelor cunoscute sub numele de mezoni B (muoni care au un quark bottom). Această diferenţă de 1% ar putea explica de ce materia şi antimateria nu s-au anihilat după Big Bang şi de ce existăm.
    „Explicația noastră a acestei asimetrii implica existența a 4 particule noi în afara bosonului Higgs, cu nişte proprietăţi fizice prezise precis. Implicațiile pentru LHC sunt interesante, având in vedere ca aceste particule noi, dacă există, vor putea fi studiate in detaliu la LHC”, a declarat Bogdan Dobrescu. Studiul celor trei cercetători a fost deja publicat în varianta online, pe arxiv.org.Bogdan Dobrescu a mai explicat, însă, că rezultatele de la Dzero nu vor fi acceptate de comunitatea internaţională până când nu vor fi verificate de un alt experiment. Există posibilitatea ca rezultatul respectiv să fie doar o fluctuaţie statistică datorată mecanicii cuantice (Dzero însa a calculat această probabilitate ca fiind mai puțin de 0.5%) sau o eroare de măsurătoare, dar adevărul va fi cunoscut probabil într-un an.
    Cercetătorul ştiinţific Bogdan Dobrescu lucrează la Fermilab din anul 2002. Se ocupă de teoria fizicii particulelor şi are rolul de a interpreta, în mod matematic, rezultatele experimentale şi de a propune noi căutări experimentale.
    *
    Răsturnare spectaculoasă de situaţie: un grup de cercetători afirmă că „bosonul Higgs” este de fapt altceva.
    La un an după ce Peter Higgs şi François Englert au fost răsplătiţi cu premiul Nobel pentru contribuţia lor la descoperirea bosonului Higgs, un grup de oameni de ştiinţă danezi susţine, într-un articol publicat recent, că e posibil ca fizicienii să nu fi descoperit, de fapt, faimoasa „particulă a lui Dumnezeu”.
    Fizicienii de la LHC (Large Hadron Collider) au descoperit cu siguranţă ceva, dar e foarte probabil ca acel „ceva” să nu fie bosonul Higgs, ci cu totul altă particulă, afirmă cercetătorii danezi, în articolul lor publicat în Physical Review D.
    „Datele actuale nu sunt suficient de precise pentru a şti cu precizie despre ce particulă este vorba. Ar putea fi vorba despre alte câteva particule cunoscute”, a declarat Mads Toudal Frandsen, care lucreaza la Centrul de Cosmologie şi Fenomenologia Fizicii Particulelor, din cadrul Universităţii Danemarcei de Sud.
    Cercetătorii danezi cred că nu a fost descoperit bosonul Higgs – element de bază al Modelului Standard al Fizicii Particulelor, care descrie forţele fizice fundamentale şi apariţia Universului – ci o altă particulă teoretică, numită techni-higgs.
    Techni-higgs nu este o particulă elementară, ci este constituită din mai mulţi techni-quarci, care, la rândul lor, în anumite combinaţii, pot lua parte la formarea materiei negre, care constituie cea mai mare parte a materiei din Univers, dar pe care bosonul Higgs nu o poate explica.
    Repetarea experimentelor va fi posibilă abia peste câteva luni, deoarece LHC a fost închis pentru lucrări de întreţinere în anul 2013, iar experimentele vor fi reluate abia anul viitor.
    Sursa: The Independent
    Neutrino nu are masa. Este o “iluzie” creata (transmitere vibrationala prin reteaua universala, fara particula la baza; candva o denumeam energetica, dar pentru a nu crea confuzii cu teorii energo-informationale, sa-i spunem INFORMATIONALA), intr-adevar, pe o durata foarte mica de interceptare, dar indeajuns pentru a-i resimti prezenta. Un exemplu mai cunoscut, dezintegrarea Beta. Quarkul d-1/3 rotindu-se neconform la 180 de grade, va parcurge 2 cadrane de 90 de grade ale retelei universale (forta a cincea componenta pasiva) in afara “jocului” sincron al quarkurilor neutronului. Aceste “iesiri” din ritmul particulei (neutronului) se vor receptiona ca si particule, desi nu poate fi vorba de masa, decat la quarkul d-1/3 (in acest caz), ce se “transforma”, mai bine spus, lasa liber quarkul u +2/3 si emite electronul, plus aceasta manifestare fara particula la baza, dar interpretata, gresit, ca si particula. Este posibila alternanta reactiilor de intrare-iesire a neutrinilor in/din structuri (reactii directe-inverse repetate), astfel incat sa nu se piarda numarul total de intrari… La fel, un alt Nobel a fost dat pentru o semieroare, aceea conform careia particula Higgs ar da masa particulelor; particula Higgs este, intr-adevar, un intermediar conjuctural, dar masa unor particule foarte mici poate fi pusa in evidenta si fara particula Higgs; conjuncturile energetice si/sau evolutia sincrona a componentelor structurale sunt baza manifestarilor structurale si determinarii masei. In plus, reactiile din acceleratoare sunt fortate, multe dintre ele neregasindu-se niciodata in univers/natura, decat daca sunt intretinute artificial. De exemplu, materia si antimateria, in acelasi spatiu, nu vor interactiona niciodata, decat fortat, in acceleratoare, unde se aduce faza vibratorie a acestora la un “numitor” comun (spiritele si/sau reteaua structurala a campului magnetic terestru ce, si intr-un caz si in celalalt, inmagazineaza informatii, imagini, prind toate fazele vibratorii universale si doar ele pot fi “intermediari” de tranfer de energie)…

    Răspunde

11. MVU says

    martie 22, 2019 at 11:51

    In acceleratoare, marirea nivelului energetic se face prin ciocniri repetate de particule (elementare, primare), particule ce pot fi incarcate electric “+ “ sau “-“. Reteaua universala, in zona, si ea isi poate spori sau diminua starea vibratorie (in functie de sarcina dominanta) fata de cea considerata “arbitru” universal, implicit intalnind particule care, in conditii normale, nu se afla in planul material. Particulele supraenergizate “+” sau “-“, in functie de tipul experimentului din acelerator, pot trece in afara planului material, unele putand trece si prin stari vibratorii specifice Antimateriei (adica vibrand simultan/sincron si similar Antimateriei din gaurile negre componente ale Centrelor Galactice). In concluzie, in acceleratoare, se pot aduce particule de materie cu particule de antimaterie in faza comuna de vibratie pentru interactionare, tinand cont de situatiile prezentate anterior, fara ca NATURAL sa se poata produce astfel de interactiuni. Intalnirea “in faza“ a particulelor de materie si antimaterie se poate face, deci, prin: 1) indepartarea fazelor, pana cand una din ele trece de pragul specific pastrarii IDENTITATII M/AM; 2) apropierea fazelor, idem… In plus, reamintind, vibratia retelei universale se poate “trece” pe la particule M/AM din afara planului material.
    Spuneam in ocaziile anterioare ca: „Materia si Antimateria (particulele acestora) sunt aduse sa interactioneze in acceleratoare (se apropie faza vibratorie a particulelor de materie si antimaterie catre o faza comuna, creata deci ARTIFICIAL). NICIODATA in Univers, in mod natural, materia nu va interactiona DIRECT cu antimateria. Mai multe, in „Forta a Cincea”…”
    Va trebui sa revin cu o completare care lasa, totusi, o posibilitate de interactionare. In orizontul evenimentelor al unei gauri negre se remarca doua limite de desfasurare, a Materiei si a Antimateriei. Adica, Materia este atrasa de gaura neagra pana la o limita de manifestare materiala, de la care se vor manifesta catre inapoi zone de convectie materiale. Antimateria formeaza catre limita de manifestare antimateriala, de asemenea, zone de convectie antimateriale. Stelele sau alte corpuri ce pastreaza, in componenta nucleelor lor, antimaterie in cantitati mai mici, vor lasa Antimateria sa patrunda catre zona specifica ei. Intr-o etapa urmatoare, particulele ce se vor defaza ulterior (atat de M, cat si de AM) vor strabate zona dintre limitele M si AM si doar AICI pot ajunge in aceeasi faza de manifestare structurala particulele foste M sau AM, aflandu-se astfel, in acest moment, intr-o manifestare de Tranzitie. Din acest moment, se pot produce anihilari sau treceri in cealalta identitate, dar si reveniri la identitatea anterioara (ca in zonele de convectie), in functie de conjuncturile de interactionare.

    Răspunde

12. MVU says

    martie 22, 2019 at 11:57

    La Sinca Veche, la 45 Km de Brasov spre Fagaras, se afla o pestera, o biserica sculptata in stanca. Pe un perete este sculptat simbolul “Yin – Yang” in interiorul “Stelei lui David”. Vechimea incrustaturilor si a bisericii se apreciaza la 7.000 de ani. Daca civilizatia evreiasca se apreciaza la peste 4.000 de ani, iar primele incrustaturi in piatra, la chinezi, se indentifica la 7-8.000 de ani (numai ca apar simboluri simple, fara a aparea “Yin – Yang”), deducem ca aceste culturi amintite s-au initiat din …Carpati. Cel putin, pana la proba contrarie. Ca o coincidenta sau nu, in “Forta a Cincea”, modelul comportamental energetic universal prezentat (“Modelul vibratiei universale”) se bazeaza pe cele 2 simboluri. Fara ca autorul sa fi stiut la data scoaterii cartii pe piata (2004) de informatia cu Sinca Veche. Simbolul “Yin – Yang” este modelul particulei initiale universale, componenta a tuturor retelelor primare structurale (ale materiei, antimateriei, de asemenea, intrand si in componenta campurilor structurale biologice sau ale unor corpuri cosmice masive anume). Atat retelele primare structurale amintite, cat si marea retea universala ce le integreaza (acel ETER respins incorect, din eroare, de fizicienii clasici, retea ce are 99,9% din masa Universului) se constituie pe 3 dimensiuni, spre 6 sensuri vibratorii: sus, jos, stanga, dreapta, inainte, inapoi (“Steaua lui David”). Lucrurile sunt interesante mai departe, dar si periculoase, in sensul in care ADEVARUL UNIVERSAL (mecanismele universale) ne arata EXACT comportarile energetice universale ce se desfasoara. Periculoase, in prima faza, deoarece exista instinctul de a distruge tot ce e nou, pentru a nu schimba anumite concepte. Cand se vor proba si altele in continuarea celor care au fost probate deja, va aparea si o anumita teama, datorata constientizarii faptului ca am incalcat foarte multe principii si legi universale si, de fapt, de civilizatii intregi ne AUTODISTRUGEM. Trebuie sa ajungem la maturitatea de a intelege toate acestea, in detrimentul orgoliilor, lacomiei, intolerantei, deci ne trebuie INTELEPCIUNEA necesara. Ar putea “Misiunea Romania”, aproape de 20 30, sa inceapa o astfel de actiune ? Nu numai ca ar putea, ci pot spune ca POATE deja. Nu va asteptati la functii, la onoruri, la ierarhii. Dezvoltarea spirituala este singura sansa de a exista in VIITOR. Celelalte, inclusiv o tehnologie ultraavansata, pot fi bruiate sau distruse. Deja sunt romani care fac parte din MR si nu realizeaza asta. Ideile si principiile sunt cele care ne leaga fara se ne cunoastem si asa este si CORECT. Adevarul Universal este cel care ne ajuta pe noi si, negresit, pe fiii si (stra)nepotii nostri. Altfel, nu avem vreo certitudine ca acestia ne vor urma. Ca o proba la ce va spun stau toate civilizatiile de pana acum de pe Terra care, de altfel, s-au AUTODISTRUS. “Mileniul 3 va fi spiritual sau deloc !”
    Inca o confirmare a lucrarii „Forta a Cincea”. Campul structural magnetic terestru este o retea tridimensionala (cubica) ce se curbeaza si urmeaza traseul: dinspre Centrul Terrei spre Polul N, coboara prin exterior si inconjoara ecuatorul, se indreapta spre Polul S, apoi spre Centrul Terrei. Se formeaza un circuit inchis de vibratie ce inconjoara Terra, in masura de a inmagazina informatiile (un „8′ spatial, un „planetoid”). Chakrele au acelasi circuit inchis, dar la scara mica. Si la nivel intercelular se realizeaza circuite inchise de vibratie care pot inmagazina informatia, o pot recunoaste si pot reactiona in momentul recunoasterii. Insa, acestea din urma amintite nu sunt rotative precum cele in forma de „8” spatial (planetoizi). Reteaua universala (forta a cincea, componenta pasiva) are 99,9% din masa Universului, este continua si LINIARA, transmite informatii permanent, dar nu inmagazineaza precum reteaua structurala magnetica terestra, solara s.a.m.d., care pot memora si evenimente, sunete (prin efectul de piezoelectricitate, oscilatiile mecanice ale moleculelor aerului se pot „transforma” in oscilatii electromagnetice subtile/vibratorii transmise retelelor subtile/vibratorii de care tocmai vorbeam).“Fizicienii afiliaţi Organizaţiei Europene pentru Cercetări Nucleare au făcut public recent un raport în care dezvăluie faptul că sunetele muzicii nu dispar întrutotul după ce au fost audiate, ci își mențin o anumită formă remanentă de existență într-un câmp al realităţii diferit de spaţiul-timp tetradimensional accesibil în mod obișnuit fiinţelor umane.
    Această concluzie a survenit atunci când oamenii de ştiinţă efectuau o cercetare de rutină a activităţii pentadimensionale folosind acceleratorul de particule de la CERN, faimos pentru dovedirea existenţei bosonului Higgs. Ei bine, în această a cincea dimensiune – care în unele tradiții orientale mai este cunoscută ca AKASHA TATTVA, spațiul eteric – fizicienii au identificat un set de frecvențe care conțineau întregul corpus al muzicii clasice Occidentale din secolul IX, în interpretarea lui Nico Muhly. Conform raportului, nenumăratele lucrări care compun acest repertoriu își mențin o formă potențială de existență într-un continuum care se află dincolo de limitele percepţiilor umane comune.
    „Dimensiunea a cincea transcende atât curgerea liniară a timpului cât şi spaţiul euclidian cu care suntem obişnuiţi”, a explicat Rolf-Dieter Heuer, directorul general al CERN. „O lucrare muzicală poate fi cu ușurință condensată ca esenţă în această dimensiune superioară, într-un mod care eludează total simţurile noastre”, a mai spus acesta.
    Fizicienii afirmă că, de exemplu, orice înregistrare sau spectacol al unei piese de muzică clasică se menține ca un fel de hologramă sonoră ce va fi proiectată dincolo de realitatea noastră de zi cu zi și va ajunge să vibreze etern într-un mediu eteric ce pluteşte înăuntrul și în jurul nostru în orice moment. Deosebit de entuziasmat de această uluitoare descoperire, dr. Heuer este de părere că forma în care se păstrează respectiva muzică este de o uimitoare puritate: „Gândiţi-vă la Simfonia a V-a de Beethoven. Sigur, poate v-aţi uitat pe partitură sau poate că aţi auzit o orchestră oarecare interpretând-o. Dar aţi întâlnit-o vreodată în forma sa pură?”. Heuer și-a continuat explicația printr-o analogie cu picturile dintr-un muzeu. „Când ieşiţi dintr-un muzeu ştiţi că picturile încă se află acolo. Dar simfonia a cincea de Beethoven unde a rămas? Acum ştim: într-un altfel de muzeu, aflat într-o dimensiune paralelă.”
    Chiar dacă oamenii de ştiinţă au urmărit să măsoare densitatea, încărcătura și plasarea celei de-a cincea dimensiuni, ei nu au reușit încă să înțeleagă rolul acesteia în Univers.
    Unii astrofizicieni sunt de părere că această dimensiune ar putea să fie în legătură cu așa-numita „materie întunecată”, despre care se consideră că ar constitui aproximativ 95% din masa Universului. Alţii sunt mai puţin siguri de acest aspect.
    „Este îmbucurător faptul că ştiinţa a dovedit în sfârşit că există cu adevărat un tărâm autonom şi independent, detaşat de experienţele noastre lumeşti”, a afirmat Leonard Susskind, fizician teoretician de la Stanford.”
    Nobelul din 2017 a fost luat, de fapt, pentru evidentierea perturbatiilor gravitationale ale MANIFESTARILOR (Relationarilor) GRAVITATIONALE PERMANENTE. Doua gauri negre care se ciocnesc, Novele, Supernovele, Quasarii, Stelele neutronice manifesta fluctuatii gravitationale, acestea fiind cele interceptate. Apoi, “orice corp in miscare de rotatie in jurul axei proprii emite unde gravitationale” arata tot perturbatii in cadrul RELATIONARILOR GRAVITATIONALE. Precum si Forta a cincea – componenta pasiva (Campul Fundamental Universal sau “eterul” respins incorect de fizicienii clasici), Manifestarea Gravitationala (ce se produce prin reteaua universala a Fortei a Cincea, amintita anterior) are o comportare uniforma, cat timp nu apar perturbatii. Natura “undelor gravitationale” este informationala (fara particula la baza), dar pot fi accesate accidental, temporar, in functie de compatibilitatea manifestarilor, de (“catre”) formatiuni structurale primare (particule primare). “Forta a Cincea” arata mai multe, inclusiv mecanismul de orbitare realizat de doua corpuri cosmice.

    Răspunde

13. MVU says

    mai 9, 2021 at 10:34

    “Gaurile de vierme” pot fi “fabricate”, pe modelul Experimentului Philadelphia, cu un modul de amplificare a unui tip de energie Dominant (in cazul amintit, campul magnetic). Se poate lasa liber experimentul, transportul prin spatiu facandu-se dupa Rezultanta (portul Boston). Se poate alcatui un modul cu tip de energie Dominant contrar si pe aceleasi frecvente. Astfel, se va realiza atragerea la “Punct fix”. Energizarea de plecare scoate Obiectul Experimentului din Planul Material in Astralul superior sau inferior (la Exp. Philadelphia, inferior; de aceea urmarile asupra oamenilor au fost nemultumitoare). La destinatie, trebuie sa se reintre in Planul Material. Astfel de deplasare “spatiu-timp” se poate face, in general, prin mecanismul de autoreglare a(l) retelei fundamentale (forta a cincea, componenta pasiva), prin cele 2 moduri de transmitere a manifestarilor energetice: 1) pe o singura vibratie universala a componentelor (primul mecanism de aureglare); 2) cumulat, pe ansamblul vibratiilor, cu efect asupra structurarilor (al doilea mecanism de aureglare). Mecanismul de autoreglare daca este accesat in conditii normale, fara interventii energetice suplimentare, va da “c”, viteza luminii (cunoscuta pentru procesele clasice). Daca se va accesa, Constant, “t-2p” (timpul 2 al particulelor initiale universale, adica pauza mecanismului de autoreglare), in functie de energia de emisie a unui eventual experiment, se va putea depasi cu mult “c”. Daca se va utiliza si spatiul dintre Galaxii, randamentul de transmisie va maxim, insa daca nu se stapaneste frecventa necesara tuturor manifestarilor materiale de a-si pastra structura, se va merge spre o dezintegrare a componentelor experimentului.
    La teleportarea dupa Rezultanta, prin dezactivarea energetica (fireasca), se poate reveni de unde s-a plecat. La teleportarea „la Punct Fix”, este indicat sa se faca o „bucla” pornind prin partea benefica energetica, cu Dominanta de tip electromagnetic (electric), dar la atragerea „la Punct Fix”, ponderea „codurilor” opuse ca manifestare sa Nu fie mai mare, deci, „zero (punct de plecare) – maxim (prin varianta benefica) – revenire la zero”. Nu este indicata varianta „zero – minim (nebenefic) – revenire la zero”. In experimentul Philadelphia, nici macar nu s-a recurs la revenirea prin beneficitate (necunoscandu-se aceasta), ci, practic, s-a produs o dezactivare energetica, cu Revenire (norocoasa), dar nebenefica, datorita urmarilor asupra structurilor biologice.

    Răspunde