- În anul 2009 NASA a lansat pe orbită telescopul spațial Kepler, care a ajutat astronomii să identifice peste 4000 de exoplanete — lumi din afara sistemului nostru solar.
- Conform acestor date, oamenii de știință estimează că ar putea exista până la 10 miliarde de planete asemănătoare cu Pământul în galaxia Calea Lactee. Unele din care, chiar în vecinătate de galaxia noastră.
- În septembrie (en), oamenii de știință au descoperit pentru prima dată vapori de apă pe o exoplanetă potenţial locuibilă.
Luna trecută, oamenii de ştiinţă au descoperit vapori de apă pe o planetă potenţial locuibilă (en) — un pas major în vânătoarea după viaţa extraterestră.
Descoperirea a fost punctul culminant al unei căutări de peste zece ani, începută în anul 2009, odată cu lansarea pe orbită de către NASA a telescopului Kepler .
Pentru căutarea de exoplanete (planete din afara sistemului nostru solar), telescopul a folosit ceea ce este cunoscut sub denumirea de metoda tranzit, lansând o nouă eră de descoperiri planetare.
Kepler a urmărit peste 530 000 de stele cu scopul de a observa scăderi minuscule în luminozitate, ce puteau fi cauzate de o planetă ce trece prin faţa stelei — cu alte cuvinte, tranzitări.
De atunci, astronomii au descoperit peste 4000 de exoplanete şi alți 4000 de candidaţi rămân a fi confirmați de observațiile ulterioare.
Aceste date ne-au învățat că lumile asemănătoare cu Pământul ar putea să nu fie o raritate.
Vedeţi şi: Viaţă pe alte planete: 5 planete potenţial locuibile din apropiere asemănătoare cu Pământul
De fapt, planetele cu mărimi situate între cele ale Pământului şi Neptunului par a fi cel mai frecvent tip în galaxie.
O analiză recentă a datelor Kepler, a estimat că de la 20% la 50% din stele au planete mici, posibil stâncoase, ce se învârt în zona locuibilă din jurul lor — un diapazon de distanţe de la o stea în care temperatura suprafeței unei planete ar putea permite prezenţa apei lichide.
Acest lucru înseamnă că în galaxia noastră pot exista până la 10 miliarde de planete asemănătoare cu Pământul.
Kepler şi-a finisat misiunea anul trecut, după ce telescopul a rămas fără combustibil, dar el a transmis torţa de vânătoare a planetelor lui Transiting Exoplanet Survey Satellite (TESS — satelitul de observare a exoplanetelor în tranzitare).
Iată 16 exoplanete cunoscute până acum cu un potenţial mai mare de a susţine viaţă extraterestră.
K2-18b — cel mai bun candidat pentru a descoperi viaţă
În atmosfera super-pământului K2-18b, ce este potențial locuibilă, oamenii de știință au descoperit vapori de apă.
Oamenii de știință cred că K2-18b este, fie o planetă stâncoasă precum Pământul, fie una înghețată, cu concentrații mari de apă în interiorul său.
Planeta este mult mai aproape de steaua sa decât Pământul de soare, dar ea primește doar puțin mai multă radiație, deoarece steaua sa pitică roșie este mult mai mică şi mai rece decât soarele nostru.
Cercetătorii au calculat că planeta are o temperatură similară cu cea a Pământului — de la minus 73 la 45 de grade Celsius.
Planeta respectivă este „cel mai bun candidat pentru locuibilitate„, potrivit lui Angelos Tsiaras, autorul principal al lucrării privitor descoperirea (en).
Acest lucru se datorează faptului că K2-18b este singura planetă cunoscută în afara sistemului nostru solar cu apă în atmosferă şi un diapazon de temperatură ce ar putea susține apă lichidă pe suprafața sa.
„Noi suntem extrem de încântați să vedem aceste rezultate”, a spus Tsiaras (en).
Cu toate acestea, atmosfera bogată în hidrogen pare să formeze un înveliș dens de gaz ce poate face orice viaţă posibilă pe K2-18b cu totul diferită de ceea ce avem pe Pământ.
Alte exoplanete ar putea, de asemenea, deține apă, este nevoie de mai multe cercetări pentru a afla sigur.
Kepler-22b — un posibil super-Pământ acoperit de ocean
Kepler-22b, de exemplu, ar putea fi o lume oceanică cu temperaturi de 16 grade Celsius.
De 2,4 ori mai mare decât dimensiunea propriei noastre planete, acest super-Pământ se află pe orbita din zona locuibilă a unei stele asemănătoare cu soarele.
Ea ar putea fi acoperită de ocean.
Dar, oamenii de știință nu sunt siguri dacă Kepler-22b este terestră, gazoasă sau lichidă, în mare parte din cauza dimensiunilor sale mari.
Pentru a afla este nevoie de telescoape mai puternice, deoarece planeta este la 620 de ani lumină depărtare.
Totuși, cercetătorii ştiu că Kepler-22b este înclinat pe o parte, la fel ca Uranus, ceea ce înseamnă că polii săi nord şi sud sunt în mod alternativ scăldați în lumina soarelui şi învăluiți de întuneric timp de o jumătate de an la un moment dat.
Kepler-452b — un posibil „văr al Pământului” foarte îndepărtat
În 2015, oficialii de la NASA au descris o exoplanetă, numită Kepler-452b, drept „vărul mai mare şi mai în vârstă” al Pământului.
Spre deosebire de multe exoplanete din zonele locuibile, Kepler-452b se învârte în jurul unei stele asemănătoare soarelui şi face o orbită completă la fiecare 385 de zile.
John Grunsfeld, administrator asociat al Direcţiei Misiunii Ştiinţifice al NASA, a declarat (en) că descoperirea „ne aduce cu un pas mai aproape de găsirea unui Pământ 2.0”.
Cu toate acestea, o cercetare ulterioară din 2018 (en) a constatat că descoperirea planetei ar fi putut fi o alarmă falsă.
Din păcate, Kepler-452b este la 1400 de ani lumină depărtare, ce face studiile ulterioare dificile.
Alte lumi potenţial locuibile sunt mult mai apropiate.
GJ 357 — mai este nevoie să fie prezentă o atmosferă densă
O planetă numită GJ 357 este la doar 31 de ani-lumină.
TESS a ghidat astronomii spre această planetă, care este doar de 6,1 ori mai mare decât Pământul şi se învârte strâns în jurul unei stele mici.
„GJ 357 este situată la marginea exterioară a zonei locuibile a stelei sale, unde ea primește aproximativ aceeași cantitate de energie stelară ca şi Marte de la soare”, a declarat într-un comunicat de presă (en) Diana Kossakowski, un membru al echipei care a descoperit planeta.
Ea a adăugat:
„Dacă planeta posedă o atmosferă densă, lucru ce va fi determinat de studiile viitoare, aceasta ar putea captura suficientă căldură pentru a încălzi planeta şi a permite prezenţa apei lichide pe suprafața sa”.
Totuşi, dacă planeta se dovedește a fi fără atmosferă, suprafața sa ar putea avea o temperatură de minus 53 de grade Celsius, mult sub punctul de îngheţ al apei.
Sistemul stelar TRAPPIST-1 — cu şapte planete similare după dimensiuni cu Pământul
Trei planete ce orbitează steaua TRAPPIST-1, aflată la 39 de ani lumină de Pământ, ar putea susţine viaţă
TRAPPIST-1 este o stea pitică roșie (cel mai răspândit tip de stea în univers), ce este puţin mai mare decât Jupiter, deși mult mai masivă.
Pe orbita sa sunt şapte planete aproximativ de dimensiunea Pământului.
Vedeţi şi: 18 planete de dimensiunea Pământului au fost găsite în galaxia noastră
Trei din ele — numite TRAPPIST-1 e, f şi g — se află în zona locuibilă a stelei.
Oamenii de știință au dezbătut întrebarea cu privire la cât de locuibile ar putea fi aceste planete TRAPPIST-1: Unele studii spun că nu sunt de loc (en), în timp ce altele sugerează că aceste lumi ar putea avea de 250 de ori mai multă apă decât Pământul.
Vedeţi şi: Noi indicii privitor la planetele TRAPPIST-1, ele probabil sunt bogate în apă
Anul trecut, o echipă de cercetători a modelat climatele potențiale ale planetelor TRAPPIST-1.
Ei au descoperit că planetele au evoluat probabil ca Venus, ceea ce ar însemna că apa s-a evaporat încă la început.
Dar studiul (en) a constatat că TRAPPIST-1 poate oricum găzdui apă.
Chiar şi TRAPPIST-1 h, ce se află în afara zonei locuibile a stelei, ar putea avea temperaturi potrivite pentru viaţă.
Cu toate acestea, steaua TRAPPIST-1 lansează atacuri violente de particule cu energie înaltă asupra planetelor sale de pe orbită.
Mai mult ca atât, planetele sunt probabil blocate mareic de steaua lor, ceea ce înseamnă că ele nu se învârtesc ca Pământul.
În schimb, doar o parte a fiecărei planete are de a face cu steaua şi radiațiile sale, în timp ce cealaltă parte rămâne veșnic în întuneric.
„Poate partea întunecată rămâne suficient de caldă pentru viaţă şi ferită de radiații”, a declarat în aprilie pentru Futurity, Benjamin Rackham, un cercetător de exoplanete.
Oceanele, de asemenea, ar putea proteja viaţa din adâncuri de radiație.
Exoplaneta Ross 128 b — o cea din întâi ţintă pentru studiile ulterioare
Mai aproape de noi, Ross 128 b este la numai 11 ani-lumină distanţă, iar steaua sa nu este predispusă să erupă radiații mortale.
O analiză din 2018 (en) a substanțelor chimice din steaua roșie pitică — precum şi a temperaturilor sale — a confirmat că Ross 128 b este probabil o planetă stâncoasă cu climat temperat.
Deocamdată, ea pare potrivită pentru viaţă.
Ca a doua planetă temperată cea mai apropiată de Pământ, ea este o ţintă principală pentru studiile ulterioare.
Steaua Gliese 1061 — cu trei planete în zona locuibilă
În mod similar, la 12 ani-lumină distanţă, trei planete se învârtesc în zona locuibilă a stelei Gliese 1061.
Steaua pitică roșie este relativ liniștită acum, dar în trecut ar fi putut bombarda planetele cu radiații ucigașe.
Cercetătorii au raportat despre descoperirea planetelor în luna august, într-o lucrare care încă nu a fost revizuită.
Planeta cea mai exterioară, Gliese 1016 d, pare să primească un nivel similar de energie de la steaua ei ca şi Pământul de la soare.
Vedeţi şi: Prima exoplanetă cu atmosferă, similară cu Pământul, o nouă speranță
Proxima b — cea mai apropiată, în zona locuibilă, dar posibil fără atmosferă
Un super-Pământ, numit Proxima b, se rotește în zona locuibilă a celei mai apropiate stele vecine, la doar 4 ani-lumină distanţă.
Totuși, unii oameni de știință cred că ea nu are atmosferă, ceea ce în general însemnă lipsa vieții.
Vedeţi şi: Cea mai apropiată stea asemănătoare cu soarele poate avea două planete locuibile
Mica stea în jurul căreia se rotește planeta, Proxima Centauri, o învăluie cu radiație extremă, de sute de ori mai puternică decât cea pe care Pământul o primește de la soare.
Suficientă pentru a spulbera chiar şi elementele grele precum azotul şi oxigenul din atmosfera planetei (dacă ea îndeobște are careva atmosferă).
„Lucrurile ar putea deveni interesante dacă o exoplanetă ar putea să-şi mențină atmosfera, dar ratele de pierdere atmosferică ale Proxima b sunt atât de mari încât locuibilitatea este puțin probabilă”, a declarat într-un comunicat de presă (en), Jeremy Drake, un astrofizician ce a fost co-autor al unei lucrări privitor la această pierdere atmosferică.
Kepler-186f — o climă stabilă cu anotimpuri regulate
Kepler-186f (en) este cu mai puțin de 10% mai mare decât Pământul şi se ascunde la marginea exterioară răcoroasă a zonei locuibile a stelei sale.
Kepler-186f primeşte o treime din energia pe care Pământul o are de la soare.
Deci, dacă veţi sta pe suprafaţă ei în timpul amiezii, steaua ar părea la fel de strălucitoare ca soarele nostru înainte cu o oră de a apune.
Un studiu din 2018 (en), a sugerat că Kepler-186f ar putea avea o înclinare axială stabilă similară cu cea a Pământului.
Această înclinare relativ neschimbată, este ceea ce ne oferă un climat stabil, cu anotimpuri regulate.
Planeta Marte, pe de altă parte, are o înclinare variabilă, care provoacă schimbări violente ale climatului.
Fapt ce probabil a contribuit la dispariția apei lichide pe Marte.
Kepler-186f, de asemenea, ar putea avea o atmosferă suficient de deasă pentru a proteja apa lichidă de radiații, dar, deocamdată nu o putem spune cu siguranţă.
Planeta este la peste 500 de ani lumină.
Steaua Teegarden — cu două planete în zona locuibilă
La mai puțin de 13 ani-lumină distanță, steaua Teegarden are două planete ce se învârtesc în zona sa locuibilă.
În baza observațiilor observatorului din Calar Alto, Spania, o echipă internaţională de astronauți a identificat perechea de planete, cunoscută sub numele de Teegarden b şi c.
Astronomii urmăreau după mici „clătinări” sau mișcări a stelei, în timp ce gravitatea planetelor din jurul ei o trăgeau înainte şi înapoi.
Ei au anunţat despre descoperire în iunie.
Fiecare planetă cel puţin are aceeași masă ca şi Pământul.
Cea mai interioară planetă, Teengarden b, se află la marginea fierbinte interioară a zonei locuibile a stelei sale şi completează o orbită la fiecare cinci zile.
O analiză a estimat că Teegarden b are o probabilitate de 60% de a avea un mediu la suprafaţă cu temperaturi cuprinse între 0 şi 50 de grade Celsius.
Teegarden c, deşi este plasată confortabil în zona locuibilă a stelei sale, are o probabilitate doar de 3% de a avea o suprafață cu temperaturi temperate ce ar putea permite găzduirea apei lichide.
Chiar dacă planeta ar avea o atmosferă similară cu cea a Pământului, au constatat cercetătorii, temperatura suprafeței sale ar fi mai aproape de minus 47 de grade Celsius, mult sub punctul de îngheț al apei — şi ar fi mai degrabă ca Marte decât ca Pământul.
Doar datorită faptului că planeta se află în zona locuibilă a stelei sale, aceasta nu înseamnă că ea deține cu siguranță condiții locuibile.
Atmosfera, în cele din urmă, determină dacă o planetă poate sau nu suporta apă lichidă.
Dar, deocamdată, astronomii nu au posibilitatea de a vedea atmosfera majorității exoplanetelor.
NASA/Marshall Space Flight Center
O atmosferă menține caldă suprafața unei planetei şi o protejează de radiațiile stelelor sale.
Viaţa pe Pământ nu ar fi posibilă fără atmosferă, care, de asemenea, oferă multe din substanțele chimice esențiale pentru viaţă, cum ar fi carbonul sau azotul.
Marte este un prim exemplu al unei planete din zona locuibilă, ce duce lipsă de tipul de atmosferă, care potrivit oamenilor de știință, ar face capabilă o lume să găzduiască viaţă.
Planeta roşie este mult mai mică şi are o atracție gravitațională mai slabă decât Pământul.
Aşa că, deși a avut odată atmosferă (şi posibil apă lichidă), Marte era prea mic şi slab pentru a se ţine de ea.
Cu timpul, fluxul de particule încărcate şi plasma de la soare au îndepărtat cea mai mare parte din atmosfera planetei Marte.
Ba mai mult, o planetă din afara zonei locuibile a stelei sale ar putea menține apa lichidă dacă are atmosfera potrivită.
Vedeţi şi: 7 locuri din sistemul nostru solar unde se presupune că ar putea exista viaţă extraterestră
Dar cu tehnologiile curente, cea mai potrivită modalitate disponibilă pentru oamenii de știință de a identifica candidați pentru viaţă extraterestră, este căutarea de planete asemănătoare cu Pământul: lumi stâncoase în zona locuibilă a unei stele.
„Locuibilitatea, aşa cum o înțelegem noi, este un concept orientat spre Pământ”, a declarat, Ingo Waldmann, un cercetător de exoplanete ce a ajutat la găsirea vaporilor de apă pe K2-18b.
Două telescoape viitoare ar putea creşte cu mult înţelegerea noastră a exoplanetelor şi atmosferei lor.
Primul, în anul 2021, va fi lansat Telescopul Spaţial James Webb al NASA.
Măsurând intensitatea luminii stelare ce trece prin atmosfera unei planete, telescopul va putea calcula compoziția acesteia.
Al doilea, este Telescopul Extrem de Mare al Observatorului European Sudic (ESO), ce urmează a fi finalizat în 2025.
Telescopul este construit pentru a căuta semne de viaţă în atmosferele exoplanetare.
Ross 182 b va fi printre primele ţinte, din motiv că este atât de aproape, a spus ESO.
Lasă un răspuns