Noi suntem asediaţi de insecte, e suficient să priviţi atent în jurul vostru, la sigur veţi da peste una sau chiar zeci de creaturi cu şase picioare numite insecte.
Ca un grup sălbatic divers, clasa Insectelor include furnicile, albinele, muştele, cărăbuşii şi multe altele.
Toate aceste creaturi posedă un corp format din trei părţi – cap, torace şi abdomen – îmbrăcate într-un exoschelet greu.
De asemenea, toate insectele dispun de o pereche de antene, ochi compuşi şi trei perechi de picioare articulate.
Din aceste componente de bază a corpului lor, rezultă tot felul de comportamente şi abilităţi uimitoare.
Acum, având unele date generale despre aceste creaturi, putem purcede la dezvăluirea dezvăluirea celor mai interesante 20 de curiozităţi despre insecte.
Cele mai de succes creaturi
Până în prezent, oamenii de ştiinţă au catalogat aproximativ 1,5 milioane de specii de organisme pe planetă (en), unde insectele alcătuiesc aproximativ două treimi din această mulţime, raportează cercetătorii jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences.
Dar, oamenii de ştiinţă abia doar de au început să scotocească suprafaţa în căutarea lor: Studiile estimează că numărul total de specii pe Pământ, probabil, se apropie de 9 milioane (en).
Din diversa colecţie a creaturilor sălbatice de pe planeta noastră circa 90 la sută (en) sunt speciile ce se consideră că fac parte din clasa Insecta.
Succesul insectelor se datorează mărimii lor mici, fapt ce le permite de a se ascunde uşor şi a reduce cerinţele generale de energie; dietei vaste, ce include atât alimentaţia naturală cât şi cea artificială; exoscheletului protector rezistent; prezenţei frecvente a aripilor, ce le ajută a fie în siguranţă, să se hrănească şi să se împerecheze; şi capacităţii extraordinară de a se înmulţi.
Făceţi cunoştinţă cu cărăbuşii
Cărăbuşii, din ordinul insectelor Coleoptera, este grupul cel mai biodiversificat printre creaturile cunoscute, cu mai mult de 380 000 de specii descrise până în prezent, constituind 40 la sută din toate speciile de insecte.
Conform relatărilor, omul de ştiinţă britanic J.B.S. Haldane, a fost odată întrebat despre ceea ce poate spune studiul naturii despre creator, el în glumă a spus, putem presupune că acest creator a avut „o afecţiune exagerată pentru cărăbuşi”.
Un studiu recent al Proceedings of the Royal Society B sugerează că, secretul diversităţii cărăbuşilor şi probabil al altor grupuri de insecte este stilul lor de viaţă versatil.
Acest lucru garantează că specia lor nu va dispărea la fel de repede, precum, spre exemplu, cea a unor specii de mamifere sau amfibieni.
Planeta furnicilor
Afară este cald? Dacă este aşa, apoi, probabil, atunci când vă veţi uita în jos o să observaţi una sau două, sau zeci de furnici grăbite de-a lungul. (Nu este ceva extraordinar să vezi furnici şi în interior).
Celebrii biologi Bert Hölldobler şi E. O. Wilson au estimat în cartea lor , „Furnicile”, câştigătoare în 1990 a premiului Pulitzer, că la momentul dat pe planetă trăiesc aproape 10 catralioane de furnici.
Fiecărui om îi revin aproximativ câte 1,4 milioane de furnici, dacă să ne bazăm pe populaţia mondială de 7,3 miliarde de oameni.
Furnicile alcătuiesc două treimi din biomasa tuturor insectelor. Există milioane de specii de organisme şi noi nu ştim aproape nimic despre ele.
Pe toate continente… aproape pe toate
Deşi, insectele pot fi găsite în cantităţi mari aproape oriunde pe Pământ, există, totuşi, un continent unde ele abia dacă au un punct de sprijin şi acesta este Antarctica.
De fapt, până acum, conform Laboratorului de Criobiologie de la Universitatea din Miami (Ohio), s-a descoperit doar o singură specie de insectă adevărată care poate numi continentul sudic baştină, o musculiţă numită Belgica antarctica (en).
Minuscula musculiţă are o lungime de doar 0,2-0,58 cm, dar, cu toate acestea, ea este şi cel mai mare animal terestru în Antarctica.
Pe lângă numeroasele adaptări ingenioase la clima aspră din Antarctica ale acestei insecte , cea mai de bază este că, B.antarctica poate feri de îngheţ fluidele sale corporale şi a fi activă, datorită tenului său violet-negru, cei oferă oferă posibilitatea să absoarbă cât mai multă lumină solară vizibilă, pentru a acumula suficientă energie şi căldură.
Mările şi oceanele nu le-au primit
Având în vedere faptul că, nu puteţi scăpa de insecte chiar şi în Antarctica, totuşi, există un loc care nu a fost cucerit de aceste creaturi cu şase picioare.
Acest loc este oceanul, care acoperă 70 la sută din suprafaţa Pământului.
De ce insectele nu au reuşit să colonizeze (en) şi cea mai mare biosferă de pe planetă?
Nimeni nu ştie cu siguranţă de ce, dar s-au sugerat explicaţii, precum că, în oceane lipsesc plantele prezente pe uscat (en), necesare pentru hrană şi pentru adăpostire, un element important pentru habitatul lor.
O altă explicaţie este că, o rudă a insectelor, crustaceele, a făcut cea mai mare parte a oceanului casa lor, care potenţial au izgonit competitorii săi cu membre articulate (en) (Antropode).
Insectele respiră prin părţile laterale ale corpului
Insectele nu respiră prin gura lor. Ele inhalează oxigenul şi expiră dioxidul de carbon prin găurile din exoscheletul lor, numite stigme.
De obicei, la majoritatea insectelor aceste orificii sunt plasate de-a lungul toracelor şi abdomenelor .
Un fapt bizar este că: Sistemele respiratorii ale insectelor nu sunt unite cu sistemul circulator al animalului asemeni ca la om, unde gazele fac schimb cu fluxul sanguin.
În schimb, insectele au o reţea de tuburi asemănătoare cu cele cardiovasculare, numit sistem traheal (en), care livrează oxigen şi elimină dioxidul de carbon din fiecare celulă în corpurile lor.
Organe scăldate în sânge
Vorbind de sistemul circulator, trebuie să ştiţi, insectele au unul total diferit de cel al oamenilor.
În schimb de vase închise precum arterele şi venele, ce transportă sângele în tot corpul, insectele au un sistem circulator deschis, în care sângele lor, numit „hemolimfă”, scaldă organele.
„Inima” insectei este un vas segmentat cu mai multe camere, ce funcţionează de-a lungul spatelui animalului.
Acest vas se contractă pentru a trimite hemolimfa mai departe spre cap; de unde ea este împroşcată din nou în restul corpului.
Hemolimfa este de obicei incoloră, dar poate fi, de asemenea, verzuie sau gălbuie, după cum ştiu mulţi din acei care au văzut cărăbuşi striviţi pe parbriz sau sub picioare.
Printre primele care au cucerit uscatul
Cele mai vechi fosile de insecte găsite vreodată sunt un set de fălci, care, printre altele, au o vechime de 400 de milioane de ani, fapt ce ne sugerează că ele au fost printre primele care au trecut din mediul acvatic în cel terestru.
Cu alte cuvinte, insectele au existat cu 170 de milioane de ani înainte de a veni dinozaurii pe scenă.
Acesta a fost o insectă foarte mare
Cea mai mare insectă vreodată cunoscută, a fost Meganeuropsis (en), ea a fost o libelulă străveche cu o anvergură a aripilor de până la 0,8 metri.
În perioada domniei lor de acum circa 290-250 milioane de ani în urmă, aceste libelule antice (en) vânau alte insecte şi creaturi mici asemănătoare cu amfibienii.
Cele mai mari şi cele mai mici insecte
Cea mai masivă insectă găsită până astăzi, este Weta gigantică (en), o bestie care poate cântări mai mult de 450 de grame.
Iar, cea mai lungă insectă este Phobaeticus chain, o specie originară de pe insula Borneo, care poate avea mai mult de 66 de centimetri în lungime.
Vedeţi şi: 10 cei mai mari păianjeni din lume
Acum, probabil, vă întrebaţi care ar fi cea mai mică insectă?
Aceasta a primit numele de „Tinkerbella nana”, după numele zânei din Peter Pan, şi ea este originară din Costa Rica.
Insecta face parte din una din speciile de viespi, Dicopomorpha echmepterygis, masculul are doar 0,0014 centimetri în lungime.
Vedeţi şi: Viespea parazit de smochin este echipată cu un burghiu de zinc din aliaj dur
Eu vă văd pe toţi odată!
O caracteristică proeminentă a insectelor este ochiul compus, format din mai multe unităţi individuale numite omatidie.
O interpretaţie răspândită greşită (promulgată ironic în titlul acestei secţiuni) este faptul că, fiecare unitate acţionează ca un ochi independent şi percepe câmpul vizual în totalitate.
Dar, de fapt, omatidia acţionează mai mult ca pixelii, construind un mozaic al imagini.
Libelula este pe larg cunoscută prin aceea că are cel mai impresionant ochi compus, ghintuit cu omatidii, cu aproximativ 30 000 de unităţi pe fiecare jumătate a ochiului sferoid, potrivit cercetărilor publicate în anul 2012 într-o ediţie a revistei online, PLOS ONE (en).
Aceste omatidii oferă un câmp vizual de aproape 360 de grade, comod pentru a înşfăca prada ce zboară deasupra.
Încă mai mulţi ochi nu încurcă
Pe lângă cei doi ochi compuşi mari pe fiecare parte a capului, o serie de insecte mai au aşa numiţii ochi simpli, sau oceli, exact între „frunţile” lor.
Ochii simpli la mult insecte zburătoare formează un triunghi cu două oceli alineate deasupra celui de-al treilea centralizat, semănând mai mult cu un simbol ocult decât cu un sistem vizual independent.
Întrebarea ce priveşte funcţionarea acestor oceli mult timp a pus în dificultate cercetătorii.
Cu toate acestea, studiile recente au raportat că oceli, cel puţin la libelule, par a fi specializate în detectarea luminii, în special pentru a distinge orizontul, potrivit unei lucrări a oamenilor de ştiinţă publicate în 2007 într-un număr al revistei Vision Research (en).
În aşa fel, libelulele pot face rapid diferenţă între sus şi jos pentru a menţine direcţia în timpul manevrelor de zbor acrobatic, o performanţă în perceperea poziţiei care ar putea funcţiona bine atât pentru aeronavele pilotate cât şi pentru cele fără pilot.
Vedeţi şi: Roboţi mici dupa modelul insectelor
Eu sunt obsedat de insecte, în special de zborul lor. Cred că evoluţia zborului insectelor este, probabil, unul dintre cele mai importante evenimente în istoria vieţii. Fără insecte, nu ar exista plante cu flori.Fără plante cu flori, nu erau să existe primate inteligente mâncătoare de fructe, care vorbesc la TED Talks.
Zburător rapid
Zum! Jerry Butler, acum profesor emerit de entomologie de la Universitatea din Florida, a împuşcat cu o bilă dintr-o puşcă cu aer comprimat pentru a vedea dacă un tăun mascul din specia Hybomitra hinei wrighti ar fi capabil să o prindă.
Şi tipul zburător a făcut-o, sugerând că el ar fi trebuit să zboare cu o viteză de aproximativ 145 km/h, un record la insecte, după cum raportează Discover Magazine (en).
În 1926, un entomolog a socotit că specia de muscă Cephenomia zboară cu o viteză de 370 m/s (en). Dar, aceasta este egal cu 1 330 km/h, ce este mai rapid decât viteza sunetului şi, evident, un nonsens.
Înmulţirea pe bandă rulantă
Vorbim despre crearea unei dinastii. Reginele termitelor pot produce de la 6000 până la 7000 de ouă într-o singură zi.
Potrivit USDA, odată un entomolog a înregistrat o regină din specia Macrotermes hellicosus, găsită în Africa şi Asia de Sud-Est, ce producea un ou la fiecare 2 secunde, care ar putea mări rata până la 43 000 de ouă pe zi, dacă presupunem că ea nu a făcut nici o pauză.
Curiozităţi despre durata vieţii insectelor
Majoritatea insectelor trăiesc doar câteva zile sau săptămâni ca adulţi reproductivi, petrecând o perioadă mult mai mare în faza de larve şi pupe, primele două etape din cele trei a ciclului de viaţă a insectei.
Cu toate acestea, sunt excepţii. Printre reprezentanţii ordinului Hymenoptera (furnici, albine şi viespi), reginele depunătoare de ouă a coloniilor pot trăi timp de zeci de ani.
Reginele furnicilor roşii secerătoare, Pogonomyrmex barbatus, potrivit unui studiu din anul 2013 publicat în jurnalul Animal Ecology, se presupune că pot trăi până la 30 de ani.
Totuşi, primul loc la această categorie aparţine reginelor de termite, care pot domni o jumătate de secol, potrivit USDA.
Sărituri nebune
Recordurile la săriturile de pe loc vertical în sus la sportivii profesionali se situează în intervalul de 117 centimetri (deşi un atlet amator, Kevin Bania, pretinde că poate sări 1,625 metri).
Oricum, omul nu poate sări mai sus decât propria sa înălţime. Pe când, o insectă numită greierul frontar, ştiinţific denumită Philaenus spumarius (en), poate sări la o înălţime de 100 de ori mai mare decât a sa proprie, până la aproximativ 0,7 metri, acesta este recordul mondial la insecte, a raportat un om de ştiinţă în revista Nature (en), în 2003.
Puternic ca… gândacul de băligar?
Oamenii de ştiinţă au raportat în 2010 (în Proceedings of the Royal Society B) că, cea mai puternică insectă de pe planetă este Onthophagus taurus, mai mult cunoscut ca gândacul de bălegar cu coarne, gândacul de bălegar cu cap de taur sau scarabeul taurus.
Cărăbuşul poate trage o greutate mai mare decât cea proprie de 1 141 de ori.
Desigur, trebuie de recunoscut că oamenii, deasemenea, pot trage cantităţi uimitoare.
Kevin Rapid, un pastor canadian, deţine recordul mondial Guinness la capitolul cea mai grea aeronavă trasă de om, el a mişcat din loc un CC-177 Globemaster III care cântăreşte mai mult de 188,83 tone.
El rapid a tras avionul uriaş la 9 metri. Luând în considerare că Kevin Rapid are o greutate de 136 kg, reiese că el a tras o greutate de 1 388 de ori mai mare ca a sa proprie.
Ne pare rău, cărăbuşule!
Curiozităţi sexuale neobişnuite la insecte
Este suficient să spunem că, descrierea capriciilor sexuale a insectelor poate lua un articol întreg, dar aici ne vom opri doar la unul: Pentru a împiedica alţi concurenţi să insemineze femela, unele insecte de sex masculin rămân agăţate de ea zile în şir.
Mascul insectei-băţ indian, Necroscia sparaxes, în literatura de specialitate deţine recordul de 79 de zile la acest capitol.
Desigur, acesta nu este în totalitate timpul actului sexual: Studiind o sesiune relativ scurtă, de cinci zile şi jumate de împerechere la diferite specii de insecte băţ, oamenii de ştiinţă au constatat că contactul genital ia doar 40 la sută din timpul total în care masculul rămâne agăţat de femelă.
Astfel în cea mai mare parte a timpului de împerechere, „organul de fixare a masculului”, un set de picioare din spate special modificate, ţin femela şi nu-i permit să plece.
Vedeţi şi: Specii noi descoperite cu sex inversat, femelă cu penis
Urechi peste tot, numai nu acolo unde credeţi voi
Insectele au urechi peste tot, dar foarte rar pe capetele lor reale.
Insectele Chrysoperla carnea din ordinul Neuroptera au urechi la baza aripilor.
Greierii au membrane subţiri sensibile la sunet pe picioare. Urechile lăcustelor sunt situate pe abdomenul lor.
Urechile insectei Tachinidae, un gen de muscă parazit, se arată de după ceafa lor.
Iar, unele molii colibri pot aparent detecta vibraţiile ultrasonice cu trompa lor, o însuşire foarte eficientă la evitarea liliecilor, care utilizează sunetul pentru a localiza prada. (La crearea propriilor explozii ultrasonice, pentru a alunga liliecii, moliile colibri freacă organele sale genitale împreună (en))
Toţi cărăbuşii sunt insecte, dar nu toate insectele sunt cărăbuşi
Nu orice insectă este cărăbuş. Strict vorbind, „cărăbuşii” sunt un ordin de insecte numit Hemiptere.
Aceşti „cărăbuşi adevăraţi”, aşa cum îi mai numesc entomologii, se disting prin faptul că au o trompă hipodermică asemănătoare cu acul.
Aceste ciocuri sunt perfecte la pătrunderea în ţesuturi pentru a sorbi lichide de la plante, fie de la alte insecte, sau precum ploşniţa, care suge sânge de la oameni în timpul somnului.
Lasă un răspuns