În termeni astronomici, omenirea a început să-şi lase amprentele sale în acest mic colţ al universului, unde s-au creat condițiile necesare pentru prosperarea vieții, comparativ nu demult.
Dacă să comprimăm timpul de când există universul la o singură zi, cu Big Bangul care avut loc la miezul nopții, atunci oamenii ar intră în scenă abia la orele 23:59:56, cu doar patru secunde înainte de sfârșitul zilei.
Cu toate acestea, noi avem foarte multe goluri în ceea ce privește întreaga cale complexă parcursă de omenire.
Datorită ingeniozității cu care a fost înzestrată de natură specia noastră în procesul evoluţiei, ea întotdeauna a tins să se facă auzită de generațiile viitoare, să-și lase amprenta.
Prin urmare, noi putem trage cu ochiul la unele aspecte din viaţa civilizaţiilor din trecut.
Iar fiecare descoperire arheologică nouă completează mozaicul incomplet al istoriei omenirii.
Cu siguranță, au fost şi vor mai fi multe descoperiri, dar sunt o serie ce pot fi numite cele mai remarcabile.
Deci, să vedem care sunt unele din cele mai uimitoare descoperiri arheologice din istorie, cruciale în înţelegerea civilizațiilor dispărute.
Mormântul faraonului Tutankhamon
Sunt aproape 100 de ani de când un grup de cercetători a descoperit mormântul aproape intact a lui Tutankhamon, dar descoperirea mai rămâne şi astăzi un din cele mai interesante evenimente din istoria arheologiei.
Camera de înmormântare a faraonului egiptean a fost descoperită în 1922 de o echipă de arheologi condusă de egiptologul britanic Howard Carter.
Tutankhamon a ajuns la putere în jurul anului 1332 î.e.n. la vârsta de 9 ani și a murit aproximativ nouă ani mai târziu.
Moartea lui pe neprins de veste, poate explica de ce mormântul băiatului pare a fi construit în grabă.
Microbii găsiți pe peretele mormântului, sugerează că vopseaua de pe pereţi nu a fost pe deplin uscată atunci când mormântul a fost sigilat, spun arheologii.
Vedeți și: 10 cele mai uimitoare descoperiri arheologice din 2015
În interiorul mormântului, cercetătorii au descoperit mumia faraonului decedat mult timp în urmă, precum şi multe alte artefacte, cum ar fi măștile, elementele de artă şi bijuteriile.
Comorile mormântului au fost atât de incredibile, încât Carter şi echipa sa și-au adus aportul la protejarea lui de tâlhari; prin a răspândi un mit, potrivit căruia oricine va intra în el va suferi din urma blestemului faraonului mort.
Prin urmare, descoperirea mormântului regelui Tut a devenit extrem de influentă, deoarece a trezit interesul publicului larg pentru Egiptul antic.
Vedeți și: Lama pumnalului faraonului Tutankhamon a fost făcută din meteorit
Troia — orașul pierdut
Noi toți ştim despre cetatea antică Troia din Iliada lui Homer.
Timp de secole, istoricii credeau că legendarul oraș, unde a avut loc războiul troian şi rezistenţa căruia a fost zdrobită prin viclenie, cu ajutorul renumitului Cal Troian, nu a fost decât un mit.
Se credea că oraşul s-a înălțat în locul cunoscut acum ca Hisarlik.
Apoi, în 1870, au fost descoperite rămăşiţele orașului în nord-vestul Turciei.
În 1873, a fost găsită o comoară în orașul pierdut, despre care se spune că ar fi aparţinut regelui Priam.
Potrivit mitologiei grecești, Priam a fost conducătorul Troiei, al cărui fiu Paris s-a îndrăgostit de Helen şi a răpit-o de la soțul ei spartan.
Aceste evenimente au provocat începutul războiului troian.
Arheologii nu sunt complet siguri că Hisarlik este Troia din legendă, deşi, ei ştiu că site-ul a fost locuit timp de mii de ani (începând cu anul 3000 î.e.n. până în anul 500 e.n.).
De fapt, Hisarlik a fost locaţia a cel puţin 13 oraşe diferite, fiecare construit pe ruinele celui precedent, potrivit arheologilor.
Vedeţi şi: 30 cele mai vechi oraşe din lume, care există şi acum
Grota din Altamira, Spania
Oamenii au evoluat în Africa, iar calitatea de exploratori înrădăcinată în ei, ea mânat spre noi orizonturi, astfel răspândindu-se în restul lumii.
Se crede că picturile preistorice din Grota Altamira, descoperite în anul 1879 de un arheolog amator şi fiica lui cea mică, au existat cu 14 000 – 18 500 de ani înainte de a fi găsite.
De fapt, unii oameni de știință cred că ele sunt mult mai vechi şi au fost pictate atunci când oamenii au călcat în nordul Europei, în urmă cu aproximativ 35 000 de ani.
Picturile descoperite în peștera din Spania, reprezintă bizoni, cai, căprioare şi conturul mâinilor umane.
Ele au fost create cu folosirea cărbunelui şi tincturilor din pământ.
Statuile Insulei Paştelui
Oamenii Rapa Nui, ce au populat odată insula cunoscută în vest ca cea a Paştelui, pentru prima dată au sculptat monoliții uriași între anii 1250 şi 1500 e.n.
Istoricii cred că ei au făcut acest lucru pentru a evoca protecția strămoșilor lor, onorându-i cu statui.
Lumea occidentală, abia în secolul al XVII-lea a descoperit capetele uriașe sculptate pe insulele îndepărtate, ce sunt acum denumite Statuile insulei Paştelui.
La început, se credea că oamenii au cioplit doar capete.
Dar monoliții, numiți Moai, de fapt, dețin şi propriile trupuri sculptate.
Vedeți și: 15 civilizații dispărute în circumstanțe misterioase
Mormântul lui Richard al III-lea
Nu în fiecare zi dai peste un mormânt a unui rege!
În 2012, la mai mult de 5500 de ani de la moartea sa, regele Richard al III-lea a fost descoperit sub o parcare modernă din Leicester, Anglia.
După ce a murit în 1485, el a fost înmormântat la biserica Greyfriars, ce a fost pierdută pentru istorie.
În 2015, el a fost reînhumat în Catedrala Leicester din apropiere, într-un mormânt de marmură, aşa cum şi se potrivește unui rege.
Deşi nu toţi sunt de acord că el a fost un rege legal, deoarece el şi-a ucis ce doi nepoţii, Edward al V-lea şi Richard Shrewsbury în turnul Londrei, pentru a lua tronul Angliei.
Vedeți și: Cuvântul “Allah” a fost descoperit ţesut în vestimentaţia vikingilor
Piatra din Rosetta
Istoricii ar fi cunoscut mult mai puține despre Egiptul antic, dacă nu ar fi fost Piatra Rosetta.
Descoperită în Egipt de soldații francezi în anul 1799, piatra a ajutat savanții să înțeleagă cum să descifreze în sfârșit hieroglifele egiptene antice.
De aceea, ea este considerată una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din lume.
Pe piatră au fost găsite trei scripturi diferite.
În primul rând, hieroglifele, care era scrierea de bază în imperiu.
De asemenea, era prezent demoticul egiptean, limba în care vorbeau oamenii obișnuiți, şi greaca, limba oficială în timpul guvernării macedonene a Egiptului.
În 1822, egiptologul Jean-François Champollion a descifrat hieroglifele de pe piatră, permițând astfel viitoarele traduceri ale altor texte scrise în limba egipteană antică şi a reînvia istoria şi cultura pierdută a Egiptului antic.
Începând cu anul 1802, Piatra Rosetta se află în Muzeul Britanic din Londra.
Vedeți și: O mumie de 3500 de ani a fost găsită într-un mormânt uitat din Egipt
Ghiara din Mount Owen
Deși, oasele de dinozaur continue a fi o descoperire emoţionantă pentru orice arheolog, o echipă ce explora muntele neozeelandez Mount Owen, a obținut mai mult la cât s-a așteptat, descoperind o gheară a unei moa de munte.
Moa a fost o pasăre preistorică ce cântărea aproximativ 227 de kilograme.
Moa a fost o pasăre nezburătoare acoperită cu pene, asemănătoare cu un emu sau struţ.
Gheara mumificată, descoperită la sfârșitul anilor ’80, arăta în aşa fel de parcă ar fi aparținut unei fiinţe ce numai ce murise, deși pasărea se crede că ar fi murit în urmă cu mai bine de 3000 de ani în urmă.
Vedeţi şi: 51 Curiozităţi despre păsări
Mumia incașului înghețat
Una dintre cele mai fascinante descoperiri arheologice de până acum, mumia cunoscută sub numele de La Doncella, se păstra deja 500 de ani, în momentul când a fost găsită de arheologi în 1999.
Fata a fost sacrificată pe un vârf de munte înghețat împreună cu alţi doi copii, ca ofrandă pentru zei.
Mumia, le-a dezvăluit multe lucruri despre incași, în mare parte, datorită îmbrăcămintei sale ceremoniale şi a părului fin împletit.
Fata ce era doar o adolescentă atunci când a murit, a fost descoperită în Argentina, ea băuse lichior de porumb pentru a adormi, chiar înainte de a deceda.
Vedeți și: 29 Curiozităţi Incredibile despre civilizaţia maya
Biblioteca lui Ashurbanipal
În anii 1850, arheologii din Kuyunjik, Irak, au descoperit un tezaur de tăblițe de lut din secolul al VII-lea î.e.n. cu text pe ele.
„Cărțile” antice au aparținut lui Ashurbanipal, ce a condus regatul antic al Asiriei din anul 668 î.e.n. până în jurul anului 630 î.e.n.
Printre cele peste 30 000 de fragmente cu inscripții, s-au numărat texte istorice, documente administrative şi juridice, tratate medicale, manuscrise „magice” şi lucrări literare, printre care şi „Epopeea lui Gilgamesh” (prezentată în imagine).
Textele au o „importanţă inegalabilă” în studiul culturilor antice din Orientul Apropiat, potrivit Muzeului Britanic, locul unde multe fragmente din Biblioteca lui Ashurbanipal sunt găzduite în prezent.
Vedeți și: 23 Capodopere arhitecturale care trebuie să le vedeţi cel puţin odată în viaţă
Machu Picchu
Unul dintre cele mai populare situri arheologice de pe Pământ, Machu Picchu, este un oraş incaș din secolul al XV-lea, așezat pe coasta unui munte înalt din Peru.
Regretatul Hiram Bingham III, profesor la Universitatea Yale, a redescoperit situl în 1911.
Până la acest moment, ruinele antice au fost trecute cu vederea de conquistadori şi coloniștii spanioli, lăsându-le remarcabil de bine conservate.
Mulţi arheologi cred că Machu Picchu a fost cândva moșia regală a lui Pachacuti Inca Yupanqui, un conducător incaş din secolul al 14-lea.
Complexul mare se întinde pe o suprafață de aproximativ 326 de kilometri pătraţi şi include ziduri, terase, case şi mai multe temple.
Pompei
În anul 79 e.n., o erupție a muntelui Vezuviu a învăluit orașul roman Pompei într-un nor de de gaze vulcanice şi resturi, ucigând toţi locuitorii orașului ce nu au reușit să fugă.
Rămășitele orașului şi ale cetățenilor săi au fost îngropate sub un strat de piatră ponce şi cenușă aproximativ la 6-7 metri adâncime, potrivit Enciclopediei Britanica.
Pompei a rămas neatins mai bine de o mie de ani, până când, la sfârșitul secolului al XVI-lea, un arhitect, cu numele Domenico Fontana, a dat peste vechile ziduri acoperite cu frescă a unei locuințe, în timp ce lucra la un proiect de infrastructură.
Cu toate acestea, aici nu au mai fost efectuate săpături până la jumătatea secolului al XVIII-lea, până când muncitorii ce săpau o fundație pentru palatul de vară al regelui de Napoli nu au dat de rămășițele lui Herculaneum (un oraş din apropiere ce a avut aceeași soartă ca şi Pompei).
Însăși Pompei, a fost excavat intenționat în scurt timp după aceasta.
Secole mai târziu, orașul continuie să fie o atracție populară pentru turiști, iar numeroase artefacte de pe site pot fi văzute la Muzeul Național de Arheologie din Napoli.
Vedeți și: 26 de ruine antice care trebuie să le vizitaţi în decursul vieții
Manuscrisele Mării Moarte
Un tânăr păstor, pe nume Muhammed Edh-Dhib, a descoperit Manuscrisele Mării Moarte din întâmplare în anii 1940, în timp ce căuta o capră rătăcită în apropierea vechiului sit din Khirbet Qumran.
Situat în Cisiordania, în apropiere de marea Moartă, prima așezare la Qumran datează cu aproximativ 2600 de ani în urmă.
Dar arheologii cred că, sulurile au fost scrise între anii 250 î.e.n. şi 68 e.n., potrivit Societății Arheologice Biblice, mult timp după ce prima așezare a făcut loc unei a doua.
Iniţial, erau şapte suluri găsite de cioban în interiorul unui vas de ceramică într-o peşteră din apropiere de Qumran.
Ulterior, cercetătorii şi oficialii publici au descoperit peste 900 de alte manuscrise în 11 peșteri din zona înconjurătoare, potrivit Autorităţii Antichităţilor din Israel (en).
Vedeţi şi: Unul din ultimele Manuscripte de la Marea Moartă a fost descifrat
Aceste suluri includ copii ale Genezei, Exodului, Isaia, Regii şi Deuteronomului, precum şi imnuri, calendare şi psalmi.
Unele lucrări reprezintă primele copii cunoscute ale unor părți din Biblia ebraică.
Multe dintre exemplarele originale sunt păstrate în Ierusalim, cu câteva suluri expuse public la Sanctuarul Cărţii (en), o aripă a Muzeului Israel.
Akrotiri, Thera
Pompei nu este singurul oraş antic ce a fost îngropat şi păstrat sub un strat de cenușă şi piatră: Situl Akrotiri, de pe insula greacă Thera (numită în prezent Santorini), a avut o soartă similară în jurul anului 1500 î.e.n.
Așezarea din epoca bronzului, s-a aflat la apogeul dezvoltării sale, când o erupție extrem de puternică a vulcanului Thera a acoperit orice urmă a metropolei înfloritoare sub câțiva metri de rămășițe vulcanice.
Unele săpături la scară mică, au început pentru prima dată la Akrotiri în anul 1867, după ce localnicii au descoperit artefacte antice într-o carieră din apropierea așezării îngropate.
Dar o excavare completă a orașului a fost efectuată abia în 1967, sub conducerea arheologului grec Spyridon Marinatos.
El şi echipa sa, au descoperit o așezare mare şi bogată, plină cu case particulare, străzi pavate, toalete interioare şi fresce bogat pictate.
Dar, în orașul îngropat lipsea un lucru — oamenii.
Marinatos şi echipa sa nu au descoperit rămășițe umane la Akrotiri, ceea ce i-a determinat să creadă că locuitorii probabil au fost avertizați în privința erupției mortale care, în cele din urmă, le-a înlăturat oraşul, potrivit Muzeului Canadian de Istorie (en).
Există cei care cred că mitul antic al Atlantidei provine de la oraşul „pierdut” Akrotiri.
Cu toate acestea, spre deosebire de Atlantida, voi puteţi vizita Akrotiri personal şi vedea artefacte de pe sit la Muzeul Preistoric Thera din Fira, pe insula Santorini din Grecia.
Olduvai Gorge — cele mai vechi dovezi ale existenţei strămoșilor umani
Unul dintre cele mai importante situri arheologice din lume nu este un oraș pierdut sau un mormânt plin de comori — ci o râpă abruptă din Valea Marelui Rift, Tanzania.
Cunoscut ca Olduvai Gorge, site-ul deține cele mai vechi dovezi ale existenţei strămoșilor umani.
În anii ’30, o echipă de paleontologi, soţ şi soţie (Louis și Mary Leakey), au descoperit unelte de piatră la defileul Olduvai Gorge, precum şi rămășițe de craniu, aparținând unui primat Pronconsul, vechi de 25 de milioane de ani.
Apoi, în 1959, Mary Leakey a descoperit fragmente ale unui craniu şi a dinților superiori ce au aparţinut lui Paranthropus boisei, un strămoș uman timpuriu, un hominin, ce a trăit în urmă cu aproximativ 1,75 milioane de ani.
La acea vreme, P. Boisei era cel mai vechi hominin descoperit vreodată.
Cuplul Leakey împreună cu cei doi fii ai lor, au mai descoperit la Olduvai Gorge un alt strămoș uman, Homo habilis.
În anul 1968, Peter Purpose a descoperit pe site un craniu Homo habilis în vârstă de 1,8 milioane de ani.
Şi în 1986, o echipă de arheologi din Tanzania şi Statele Unite a dezgropat sute de oase aparținând unei femei H. habilis, care la fel a trăit acum aproximativ 1,8 milioane de ani.
Acestea şi alte descoperiri de la Olduvai Gorge au ajutat la confirmarea faptului că oamenii au evoluat în Africa.
Vedeţi şi: A fost descoperit cel mai vechi craniu a unui strămoș uman
Armata de teracotă
În 1974, fermierii chinezi au dezgropat ceea ce a devenit una dintre cele mai mari descoperiri arheologice a secolului XX — armata de teracotă a primului împărat chinez, Qin Shi Huang (29 î.e.n. – 210 î.e.n.).
Vedeţi şi: 75 de curiozităţi despre China care vă vor surprinde
Războinicii de argilă, similar ca caii şi carele lor, au fost sculptați cu atenție şi apoi îngropați lângă mormântul împăratului, pentru a-l apăra în viaţa de apoi.
Pe lângă aceasta, împreună cu regretatul domnitor au fost, de asemenea, îngropați acrobați şi muzicieni de teracotă.
Situată sub pământ, în apropierea orașului Xi’ian, în provincia Shaanxi din China, această colecție uriașă se află la mai puţin de un kilometru distanţă de mausoleul în formă de piramidă a primului împărat.
Dar, însăși locul de odihnă al împăratului nu a fost niciodată săpat.
Arheologii consideră că mormântul luxuriant este uriaș — o replică de 98 kilometri pătrați a orașului Xi’an, completată cu o rețea de căi navigabile şi caracteristici topografice, precum munți şi dealuri.
Oamenii de știință au folosit dispozitivele de teledetecție şi radar, pentru a afla mai multe despre această metropolă subterană, dar încă nu au intrat în mormânt din motive ce ar putea afecta sănătatea.
Descrierile mormântului de la un secol după domnirea împăratului, sugerează că râurile şi fluxurile artificiale din interiorul mormântului curgeau odată umplute cu mercur toxic, iar conținutul anormal de mare de mercur în solul de lângă mormânt par să confirme aceste relatări antice.
Omul de gheață Ötzi
În anul 1991, excursioniștii ce urcau un ghețar din Alpii italieni, au dat peste rămășițele unui om ce a trăit în urmă cu peste 5000 de ani.
Cunoscută sub numele de Ötzi, mumia ghețarului a fost de atunci obiectul unor cercetări intense a oamenilor de știință.
Studiile mumiei epocii de cupru, sugerează că Ötzi era un păstor, ce păștea oi, vaci şi capre, în apropiere de ceea ce este acum granița italo-austriacă.
Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că, probabil, Ötzi nu locuia în Alpi, ci a petrecut cea mai mare parte a vieții sale în Valea Isack sau în Valea Puster de mai jos, într-o zonă care acum face parte din nordul Italiei.
Iar pe oamenii de ştiinţă i-a interesat nu doar să înțeleagă viaţa acestui om străvechi, dar şi circumstanţele în care el a murit.
Un studiu publicat în 2012 (en), a descoperit că Ötzi a sângerat până a murit, după ce o săgeată s-a înfipt într-o o arteră din umărul lui.
De asemenea, el a suferit o lovitură la cap în timpul acestui atac fatal, potrivit cercetătorilor.
Faptul, dacă trauma la cap fost cauzată în timp ce el a căzut după ce a fost răpus de săgeată sau după aplicarea unui lovituri cu măciuca de atacatorii săi, rămâne un mister.
Lucy
În 1974, paleontologii ce lucrau în Triunghiul Afar din Etiopia, au dezgropat fosilele osoase ce aparțineau unei specii de hominidă, numită Australopithecus afarensis.
Oasele reprezentau aproximativ 40 la sută din scheletul unei femele a acestei specii, care a trăit aproximativ 3,2 milioane de ani în urmă.
Oamenii de ştiinţă au numit aceste schelet, „Lucy”.
Vedeţi şi: A fost descoperit cel mai vechi craniu a unui strămoș uman
Timp de decenii, Lucy a reprezentat singurul schelet cunoscut al A. afarensis (alte câteva oase ce au aparținut membrilor speciei au fost găsite în anii ’70, dar exemplare mai complete nu au fost descoperite până în anii ’90).
La fel ca oamenii moderni, A. afarensis mergeau vertical în două picioare, dar studiile recente (en) sugerează că Lucy şi rudele sale foloseau brațele portante (pentru a purta sarcini) pentru a se cățăra pe copaci, unde posibil îşi căutau hrană sau se ascundeau de prădătorii flămânzi.
Palatul Knossos, Creta
Situat pe insula greacă Creta, Palatul Knossos este o structură din epoca bronzului, construită de civilizația minoică în jurul anului 1950 î.e.n.
Complexul palatului acoperă aproximativ 14 000 de metri pătrați şi, în timpuri străvechi, era înconjurat de un oraş important.
Palatul Knossos a devenit un sit arheologic cunoscut la începutul secolului ХХ, când arheologul britanic Arthur Evans a condus o echipă de cercetători implicată în excavarea şi restaurarea vechiului sit (deşi primele săpături de la Knossos au fost efectuate în 1878 de un arheolog din Creta).
Evans şi echipa sa, au descoperit că primul palat construit pe sit a fost grav deteriorat, iar deasupra lui, în jurul anului 1700 î.e.n., a fost construit altul nou, potrivit Muzeului Arheologic Heraklion.
Al doilea palat s-a înălțat până în jurul anului 1450 î.e.n., când o careva catastrofă (fie un dezastru natural, fie o invazie inamică) a distrus nu numai Knossos-ul, ci şi alte situri din toată Creta.
Probabil, Knossos este cel mai mult cunoscut pentru frescele sale colorate, multe din care reprezintă creaturi mitologice, animale sălbatice marine şi scene ceremoniale.
De asemenea, site-ul a oferit numeroase exemple diverse de ceramică minoică, multe dintre ele fiind afișate la Muzeul Arheologic Heraklion din apropiere.
Mecanismul Antikythera
În 1900, un grup de scufundători după bureţi în Marea Mediterană a dat peste un naufragiu vechi de 2000 de ani în largul insulei grecești Antikythera.
Scufundătorii au ridicat din epavă numeroase artefacte, inclusiv trei bucăți plate de bronz corodate, care sunt acum cunoscute sub denumirea de Mecanismul Antikythera.
Vedeţi şi: Cel mai vechi computer îşi dezvăluie secretele sale, după o cercetare de un deceniu
Dispozitivul vechi ruginit a rămas în depozit la Muzeul Național de Arheologie din Atena până în anii 1950, până în momentul în care nu a trezit interesul lui Derek J. de Solla Price, un istoric de la Universitatea Yale.
Price a descris mecanismul ca pe un „computer grecesc vechi”, iar alți cercetători au făcut trimitere la Mecanismul Antikythera ca la un calculator astronomic.
El este aproape de dimensiunea unei cutii de încălțăminte şi conține un sistem complex de angrenaje şi o manivelă la exterior ce le reglează.
Cele două feţe ale dispozitivului conţin o serie de cadrane, care, după cum cred cercetării, corespund cu poziţia soarelui, a lunii şi a planetelor.
Deşi grecii antici ar fi putut folosi dispozitivul pentru a urmări poziția soarelui, a fazelor lunii şi chiar a ciclurilor competiţiilor atletice grecești, cercetătorii nu pot spune cu siguranță de ce oamenii antici ar fi avut nevoie de un dispozitiv atât de complicat.
Recent, cercetătorii au sugerat că Mecanismul Antikythera era utilizat mai degrabă ca un dispozitiv de instruire, mai mult o inovație, decât o necesitate.
Liniile Nazca
Liniile Nazca, sunt geoglife (desene mari făcute pe pământ) situate pe platoul costal din Peru.
Desenele, multe dintre care au fost zgâriate pe sol sau create din pietre, acoperă aproximativ 450 de kilometri pătrați.
Unele dintre cele mai vechi linii au fost realizate din roci şi datează cu anul 500 î.e.n., dar poporul străvechi nazca a creat majoritatea desenelor între anii 200 î.e.n. şi 500 e.n.
Unele dintre Liniile Nazca sunt forme geometrice simple, în timp ce altele sunt sub formă de animale, precum maimuţe, păsări şi lame.
Liniile misterioase nu au fost niciodată „descoperite”, întrucât ele sunt vizibile de la poalele munților din apropiere şi cel mai probabil au fost văzute de multă lume înainte de a deveni cunoscute publicului larg.
Paul Kosok, istoric din SUA, a fost primul cercetător care a studiat serios liniile Nazca în anii 1940.
Până la ziua de azi, cercetătorii nu sunt siguri cu ce scop ele au fost făcute.
Cu toate acestea, sunt o serie de teorii în ceea ce privește posibila utilizare a lor, inclusiv cele ce sugerează legături cu astronomia, religia şi agricultura.
Vedeți și: Au fost descoperite peste 140 de noi linii Nazca (inclusiv primele indicii la ce ele serveau)
Manuscrisul Voynich
Un comerciant de antichități a descoperit manuscrisul Voynich în 1912 şi imediat a înțeles că a dat peste ceva deosebit — o carte scrisă într-o limbă pe care nimeni nu o poate citi.
Cartea alcătuită din 250 de pagini, conține o serie de imagini interesante, de la nuduri feminine şi semne zodiacale, la desene ale plantelor medicinale.
Cercetătorii cred că cartea are aproximativ 600 de ani şi vine din Europa Centrală.
Un cercetător care a studiat detailat manuscrisul, crede că, cel mai probabil, este un tratat despre natură, scris într-o limbă necunoscută din Orientul Apropiat sau din Asia.
Cu toate acestea, există mulţi savanţi care cred că manuscrisul este pur şi simplu o înșelăciune complicată, ce a pus pe gânduri lumea încă din epoca Renaşterii.
Vedeţi şi: Misteriosul “Manuscris Voynich” posibil va putea fi decodificat cu ajutorul Inteligenţei Artificiale
Gobekli Tepe — un templu imposibil din preistorie
Situat ă sudul Turciei, în apropiere de orașul modern, Urfa, Göbekli Tepe este un sit arheologic ce datează cu mai bine de 11000 de ani în urmă.
De la descoperirea sa în 1963, doar o mică partea a sitului fost excavată.
Cercetătorii consideră că structurile găsite aici, ar fi putut fi făcut parte dintr-un templu preistoric — posibil primul templu vreodată construit.
Caracteristicile deosebite ale lui Göbekli Tepe sunt blocurile sale de calcar în formă de „T”, ce se aliniază cu inelele de piatră de pe sit.
Inelele au fost construite astfel încât fiecare să fie în interiorul celuilalt, iar cel mai mare are diametrul de 30 m.
Înainte de a construi un nou inel în interiorul unuia mai mare, oamenii străvechi, probabil, aliniau inelul exterior cu blocurile sub formă de T, iar apoi umpleau inelul exterior cu resturi.
De asemenea, blocurile au fost sculptate cu imagini de oameni şi animale.
Deși cercetătorii nu știu cu siguranță la ce serveau toate aceste blocuri şi inele, unii presupun că site-ul a atras oamenii din tot Orientul Apropiat şi a servit ca loc de pelerinaj.
Comoara Staffordshire
În anul 2009, un bărbat din Staffordshire, Anglia, practic s-a împiedicat de aur, în timp ce se plimba prin mediul rural.
Bărbatul utiliza un detector de metale, într-un câmp recent arat, când a dat peste cel mai mare tezaur de comori anglo-saxon descoperit vreodată.
Arheologii au dezgropat comoara, recuperând peste 3500 de articole fabricate din aur, argint şi alte metale.
Printre aceste articole se numărau mii de piese de bijuterii granat cloisonné (obiecte de aur incrustate cu granat, o piatră prețioasă roşie), măciulii de săbii din aur şi cruci.
Majoritatea artefactelor din comoară, sunt „de natură marţială” sau au ceva de a face cu războiul şi niciunul din obiecte nu ţine de bunuri casnice, precum căni sau argintărie.
Acest lucru îi determină pe cercetătorii să creadă că comoara ar fi putut face parte dintr-o „datorie de moarte”, o colecţie de daruri valoroase ce au fost oferite unui rege la moartea unuia dintre nobilii săi.
Majoritatea articolelor din comoara Staffordshire datează din secolul al VII-lea e.n. ş multe din ele sunt expuse la Muzeul Birmingham şi Muzeul Potteries din Marea Britanie.
Piramidele provinciale ale Egiptului
Voi aţi auzit de Marea Piramidă din Giza, dar de piramida cu trepte din Edfu?
Această structură antică are aproximativ 4600 de ani, ceea ce o face cu cel puțin câteva decenii mai veche decât faimoasa piramidă de la Giza.
Piramida cu trepte, ce odată a măsurat 13 metri în înălțime, este una dintre cele șapte piramide „provinciale” construite de faraonul Huni sau Snefru undeva între anii 2635 şi 2590 î.e.n.
Aceste piramide timpurii se găsesc în Egiptul central şi de sud, în apropiere de ceea ce au fost odată așezări majore.
Spre deosebire de piramidele de la Giza, piramidele cu trepte nu conțin camere interne şi nu au fost folosite pentru înmormântare.
De fapt, cercetătorii nu pot spune cu siguranță care a fost scopul lor principal.
Savanții au știut despre piramida de la Edfu cu mult înainte de a fi excavată pentru prima dată în 2010.
Cu toate acestea, eforturile recente ale arheologilor de la Universitatea din Chicago sunt primele care explorează în profunzime motivele construcției piramidelor şi ale abandonării lor ulterioare, nu după mult timp ce au fost ridicate.
Vedeţi şi: Noua rampă descoperită, posibil a fost utilizată pentru construcția Marei Piramide din Egipt
Harta Madaba
Harta Madaba, este cea mai veche hartă a Ţării Sfinte ce a supraviețuit şi face parte dintr-un mozaic de podea din biserica bizantină a Sfântului Gheorghe din Madaba, Iordania.
Harta a fost descoperită în timpul renovărilor la biserică în 1884 şi datează undeva cu anii între 560 şi 565 e.n.
Vedeți și: Dovezi a cuceririi Ierusalimului de babilonieni au fost găsite la săpăturile Muntelui Sion
În timp ce harta reprezenta o mare parte a Orientului Mijlociu, de la sudul Siriei până la Egiptul central, o mare parte a mozaicului era deja distrus atunci când a fost pentru prima dată descoperit.
Cu toate acestea, o mare parte din hartă ce înfățișează Ierusalimul a rămas intactă şi include un oraș în formă de oval cu şase porți, 21 de turnuri şi câteva zeci de clădiri şi structuri.
Vizitatorii pot vedea harta personal, iar o copie a hărții antice este păstrată la Institutul Arheologic al Universității Göttingen din Germania.
Lasă un răspuns