Regiunea Antarcticii a fost gazdă pentru numeroase sate de pescuit, staţii de vânătoare de balene, baze ştiinţifice şi staţiuni adăpost pentru exploratori.
Multe din aceste obiecte au rămas de atunci abandonate, lăsate în voia zăpezii şi gheţii.
Dar, ele mai pot servi ca remarcabile capsule a timpului a expediţiilor şi industriilor din acea vreme.
Staţie de vânătoare de balene şi bază britanică, Whalers Bay, insula Deception
Whalers Bay a fost folosită de către o companie norvegian-chiliană vânătoare de balene la începutul anilor 1900 ca o bază navală.
Atunci când preţurile petrolului au crescut în timpul Marii Depresiuni, locul a fost abandonat.
În anul 1944, Amiralitatea Britaninică şi Oficiul Colonial au construit o bază permanentă aici, ca parte a operaţiei Tabarin, pentru a stabili o prezenţă pe tot parcursul anului în Antarctica.
Cu toate acestea, din cauza erupţie vulcanice din perioada anilor 1967 şi 1969, locul a fost din nou abandonat şi rămâne astfel mai mult de patru decenii.
Surse: Wikimedia Commons 1 – 2 Otts World
Staţiunea Oază (Uniunea Sovietică, 1956-1959) mai târziu redenumită Staţia A. B. Dobrowolski (1959-1979), Bunger Hills, Coasta Knox
Este o staţie antarctică ploneză abandonată, situată în Antarctica de Est, în centrul Oazei Bunger pe Coasta Knox.
A fost a treia staţie sovietică din Antarctica şi prima poloneză.
Din cauza inaccesibilităţii era folosită doar pentru o perioadă scurtă de timp. Ea se află 360 kilometri la est de staţiunea Mirny (en).
Surse: Wikipedia; Luminous Landscape; Wikimapia; Skyscrapercity
Vedeţi şi: 25 Cele mai ciudate şi tragice oraşe fantomă din lume
Polul Sud al inaccesibilității, unde tovarăşul Lenin încă veghează, 1958
În decembrie 1958, oamenii de ştiinţă sovietici au înfiinţat o bază temporară la Polul Sud al inaccesibilităţii, marcândul cu un bust al lui Lenin.
Acest loc are cea mai joasă temperatură medie anuală de pe tot globul, care este egală cu -58.2°C.
Staţia este îngropată sub zăpadă, dar statuia din plastic este încă vizibilă.
Dacă săpaţi în jos prin gheaţă, veţi da peste cartea vizitatorului de aur, pentru a o semna.
Fotografiile au fost realizate în 1965 (Olav Orhelm/Institutul Norvegian Polar – sus) şi 2008 (Stein Tronstad/Institutul Norvegian Polar – jos).
Expediţia a folosit aceste tractoare „Penguin” pentru a ajunge la Polul inaccesibilităţii. Foto: N. Gvozdetsky
Surse: Sorpolen 2011; Norwegian-U.S. Scientific Traverse of East Antarctica
Vedeţi şi: Curiozităţi despre Polul Nord şi informaţii interesante
Coliba lui Shackleton, 1909
Celebrul explorator, pur şi simplu a lăsat această colibă complet aprovizionată după ce Expediţia Britanică Nimrod a luat sfârşit (1907-1909).
Aceasta a fost prima din cele trei expediţii în Antarctica conduse de Ernest Shackleton (en). Obiectivul său principal, pe lângă gama largă de de scopuri geografice şi ştiinţifice, a fost de a ajunge primul până la Polul Sud.
Scopul nu a fost atins, dar ei au fost primii care s-au apropiat cel mai aproape de Polul Sud la acea dată.
Puteţi privi detailat coliba cu Google Street View.
Coliba lui Scott, insula Ross, 1913
Robert Falcon Scott şi a sa Expediţie Terra Nova au încercat să intre în istorie ca primii oameni ce au ajuns la Polul Sud, dar norvegianul Roald Amundsen i-a întrecut cu numai o lună.
La întoarcere, Scott şi ceilalţi membri ai expediţiei au murit de frig extrem, foame şi epuizare, dar coliba lor, umplută cu o mulţime de produse alimentare, ulei şi alte bunuri, a rămas.
Mai târziu clădirea a fost folosită de Sir Ernest Shackleton (în timpul Expediţiei Imperiale Trans-Arctice, 1914-1917) şi rezervele lor sunt, deasemenea aici.
Surse: Wikipedia; Flickr/sandwichgirl
Baza W, Insula Detaille, 1956-1959
Ea a fost stabilită pentru studii meteorologice şi geologice în anul 1956, dar a rămas nelocuită din 1959.
A fost o staţie de cercetare a British Antarctic Survey, în scurt timp eliberată după ce gheaţa instabilă din jurul insulei a tăiat oamenii de ştiinţă de la navele lor de aprovizionare.
În imagine se poate vedea un pinguin împăiat şi nişte ouă de pinguin.
Surse: Atlas Obscura
Fotografii de Kevin Fox şi Rachel Lea Fox, via antarctic fox 1 – 2
Grytviken, Georgia de Sud
Aşezarea a fost înfiinţată în 1904 de un căpitan maritim norvegian ca o staţie de vânătoare de balene pentru compania sa de pescuit.
Ea a fost închisă în decembrie 1966, dar biserica de aici mai este folosită ocazional pentru căsătorii.
Oamenii aveau propriul cinema (fotografia de mai sus a fost făcută în 1993), dar el s-a prăbuşit în urmă cu câţiva ani.
Surse: Wikimedia Commons 1 – 2; DS World’s Lands
Leith Harbour sau Portul Leith, 1909-1965
Odată acesta a fost cel mai mare centru de vânătoare de balene din lume, dar a fost complet abandonat din 1965.
Staţia găzduia o bibliotecă, un cinematograf şi un spital.
Aici este montat un tun pe dealul din spatele staţiei şi altul în partea de vest a portului cu un calibrul al ţevei de 104,14 mm.
Surse: Penguinspirit; Peter Smith
Lasă un răspuns