Fără chimicale – înseamnă nimic
Acest articol a fost scris de Chris Thompson de la Universitatea Monash şi a fost publicat iniţial în The Convesation(en).
Suntem avertizaţi frecvent de site-uri serioase(en), publicaţii şi articole populare(en) bine intenţionate, despre ‘produse chimice’ ascunse în bucătăriile noastre.
Multe reclamând beneficiile trecerii la un ‘stil de viaţă fără substanţe chimice’.
Problema este că: cuvântul chimic este utilizat abuziv în aceste contexte.
Totul este un produs chimic, de exemplu, sarea de bucătărie (clorura de sodiu) şi chiar apa (oxid de hidrogen).
Vedeţi şi: 27 curiozităţi despre apă şi informaţii fascinante
Substanţele chimice din dieta noastră sunt adesea clasificate în patru mari categorii: carbohidraţi, proteine, grăsimi, lipide şi toate celelaltele.
Această grupă finală nu are caracteristici definitorii, ea include vitaminele, mineralele, produsele farmaceutice şi sute de alte urme de substanţe chimice pe care fiecare din noi le consumă.
Desigur, există substanţe chimice toxice şi nocive, dar la fel de multe sunt complect benefice pentru consumul uman.
Deci, aici este un ghid util a substanţelor chimice din bucătăria voastră şi ceea ce înseamnă ele pentru sănătatea voastră.
Vedeţi şi: Alimentaţie sănătoasă pentru o viaţă mai lungă
Substanţe chimice – Macronutrienţi
Proteinele, lipidele (cum ar fi grăsimile) şi hidraţii de carbon sunt cunoscute sub numele de macronutrienţi şi asigură majoritatea energiei zilnice necesare.
Cu toate că în tabelul periodic sunt cunoscute 118 elemente, aceste trei categorii conţin în principal patru elemente, carbon, hidrogen, oxigen şi un anumit număr de rămăşiţe rămase.
Substanţele chimice numite aminoacizi se leagă împreună pentru a creea proteinele.
Cele mai bogate surse de proteine sunt carnea şi ouăle, dar cantităţi semnificative, de asemenea, pot fi găsite în fasole, legume şi făină de grâu.
Carbohidraţii conţin numai carbon, atomi de hidrogen şi oxigen, toate conectate în moduri foarte speciale.
Hidraţii de carbon includ zaharurile, amidonul şi celuloză, toate fiind degerate în moduri diferite.
În timp ce zaharurile sunt un tip de carbohidrat, îndulcitorii artificiali, cum ar fi aspartamul şi zaharina, de fapt nu sunt.
În ciuda îngrijorărilor cu privire la efectele asupra sănătăţii ale îndulcitorilor artificiali, recent în centrul atenţiei au fost plasaţi îndulcitorii naturali: zaharurile.
Zaharul alb (zaharoza) şi siropul de porumb cu multă fructoză (un amestec de fructoză şi glucoză) au fost corelate cu o gamă largă de maladii(en).
La fel ca şi carbohidraţii, grăsimile conţin numai carbon, hidrogen şi oxigen, dar per gram eliberează de două ori mai multă energie alimentară.
Posibil din acest motiv, grăsimile au căpătat un renume negativ în presă, mult mai rău decât zaharurile.
Cu toate acestea, multe grăsimi sunt absolut esenţiale pentru o dietă sănătoasă.
Acizi şi baze
Acizi, sună cam rău. Dar sunt mulţi acizi care stau liniştiţi printre proviziile şi frigiderele noastre.
Să vedem ce soiuri de alimente şi băuturi sunt acide.
Un exemplu clasic care îl auzim de multe ori este faptul că, Coca-Cola are o valoare de pH de aproximativ 3,2 (mai puţin înseamnă mai acid, 7 fiind neutru), care este suficient de puternic pentru a elimina rugina de pe metal.
Şi aceasta se datorează acidului fosforic din Coca-Cola.
Însă trebuie să ştiţi că, stomacul uman, de asemenea, conţine acid fosforic, şi are o aciditate pH şi mai mare.
De fapt, merele şi portocalele au o valoare pH similară cu Coca-Cola, iar sucul de lămâie este de zece ori mai acid.
Caracterul acid a produselor alimentare şi băuturilor se combină cu alte substanţe chimice pentru a oferi aroma şi fără o natură acidă, multe alimente vor avea un gust insensibil.
Vorbind din punct de vedre chimic, opusul acidului este cunoscut sub numele de bază sau alcalină.
În timp ce substanţele acide au un pH<7, alimentele bazice au un pH>7.
Exemple de alimente bazice sunt mai puţine, ele includ, ouăle, unele produse coapte, cum ar fi prăjiturile şi biscuiţii, şi bicarbonatul de sodiu.
Produse toxice în bucătărie
În mod evident, există, de asemenea, substanţe chimice toxice, ascunse în dulapurile noastre din bucătărie.
Dar acestea sunt de obicei ţinute sub chiuvetă, şi adesea au valori a pH-ului, situate la capetele extreme ale spectrului.
Produsele de curăţare, cum ar fi amoniacul şi leşia (sodă caustică, folosită în praful de spălat) sunt foarte bazice.
Săpunurile şi detergenţii sunt, de asemenea, la capătul bazic al scalei.
Soluţiile de curăţare acide sunt, de asemenea, frecvente, spre exemplu acidul sulfuric concentrat, care poate fi utilizat pentru deblocarea canalelor de scurgere.
Gătitul este chimie
Gătitul în sine este în realitate doar chimie.
Încălzire, congelare, amestecare, sunt toate procese utilizate atât în laboratoare cât şi în bucătărie.
Când gătim, au loc simultan o multitudine de procese fizice şi chimice, pentru a transforma ingredientele (adică substanţele chimice) implicate.
Carbohidraţii sunt un studiu de caz interesant.
Zaharurile simple se combină cu proteinele în reacţia Maillard(en), care este responsabilă pentru rumenirea produselor când sunt gătite.
Faceţi temperatura un pic mai mare şi va avea loc caramelizarea, însă temperatura mai ridicată timp de o perioadă mai mare, duce la arome arse.
Amidonul este un alt carbohidrat cunoscut pentru capacitatea sa de a creea geluri, cum ar fi renumitul desert italian panna cotta.
După încălzire, amidonul sub formă de pulbere se combină cu apa, creând o textură complet diferită.
Aşa că data viitoare când auziţi pe cineva spunând „Eu nu mănânc chimicale”, puteţi liber chicoti.
Totul este făcut din chimicale.
Fără chimie nu aveţi ce face la bucătărie.
Lasă un răspuns