- Este una dintre cele mai mari camere mortuare descoperite vreodată în Belize.
- Panouri ieroglifice, schelet şi ofrande ascunse cu 1 300 de ani în urmă.
După un secol de muncă pe ruinele civilizaţiei maya din Belize, arheologii au descoperit ceea ce ar putea fi cel mai mare mormânt regal, împreună cu un set de panouri ieroglifice confuze, ce furnizează informaţii preţioase despre „dinastia Şarpe”, una care a cucerit mulţi dintre vecinii săi cu 1 300 de ani în urmă.
Mormântul a fost descoperit pe ruinele oraşului Xunantunich, situat pe râul Mopan din vestul Belize-ului, care a servit ca un centru ceremonial la sfârşitul erei dominaţiei mayaşe aproximativ între anii 600 şi 800 d.Hr.
Vedeţi şi: 26 de ruine antice care trebuie să le vizitaţi în decursul vieţei
Arheologii au găsit o cameră la 500 – 800 centimetri subsol, ascunsă mai mult de un mileniu de murdărie şi moloz.
Cercetătorii au descoperit mormântul în timp ce ei excavau o scară centrală a unei structuri mari: înăuntru erau rămăşiţele unui bărbat adult, undeva între 20 şi 30 de ani, culcat pe spate cu capul spre sud.
O analiză preliminară indică că omul era atletic şi „destul de musculos” la momentul morţii sale, următoarele analize ar trebui să ofere indicii cu privire la identitatea sa, sănătatea şi cauza morţii, a declarat arheologul Jaime Awe.
Arheologii au mai descoperit în mormânt oase de jaguar şi cerb, şase mărgele de jad, probabil dintr-un colier, 13 lame de obsidian şi 36 de vase de ceramică.
La baza scării ei au găsit două ascunzători pentru ofrande, ce conţineau 37 de artefacte cioplite, care seamănă cu cremeni (en), dar sculptaţi în formă de animale, frunze sau alte simboluri.
„A fost cu siguranţă un sezon de teren mare pentru noi”, a declarat Awe, care a condus o echipă din propria sa şcoală de la Universitatea din Arizona de Nord şi Institutul Arheologic din Belize.
Cavoul maya reprezintă o descoperire extraordinară, numai datorită construcţiei sale.
Fiind de 4,5 metri pe 2,4 metri, aceasta este „una dintre cele mai mari camere de înmormântare descoperite vreodată în Belize”, a spus Awe.
Ea pare total diferită de alte situri de înmormântare ale acelei epoci. Majoritatea mormintelor maya sunt construite ca „nedorite”, ca un adaos la structura existentă, dare acest mormânt nou descoperit a fost construit simultan cu structura din jurul său – o practică răspândită la alte culturi, cum ar fi egiptenii, dar mai puţin frecventă printre mayaşi.
Vedeţi şi: 29 Curiozităţi Incredibile despre civilizaţia maya
„Cu alte cuvinte, se pare că templul a fost premeditat ridicat cu scopul de a îngrădi mormântul”, a spus Awe.
„Acest lucru nu este foarte tipic pentru arhitectura antică măyaşă, cu excepţia unor cazuri foarte rare”.
Multe societăţi maya au fost conduse de dinastii familiale. Morminte de conducători bărbaţi şi femei s-au găsit şi mai înainte, inclusiv a aşa numitei „dinastii Şarpe”, numită astfel pentru emblema în formă de cap de şarpe asociată cu ea.
Familia a avut un şir de cuceriri în secolul al şaptelea şi a condus din două oraşe capitale. Awe a declarat că panourile hieroglifice nou descoperite ar putea fi „mult mai importante decât mormântul”, prin faptul că pot furniza indicii din istoria dinastiei.
Panourile relatează un moment în care dinastia Şarpe pare să fi fost în mijlocul unui război civil, în care doi fraţi se luptau pentru tron undeva în jurul anilor 630-640 d.Hr.
Panourile sunt considerate a fi parte a unei scări construite la 42 km mai la sud, în oraşul antic Caracol.
Ele descriu conducătorul acestui oraş, membrul al dinastiei Şarpe, Domnitorul Khan al II-lea, care a cucerit şi a guvernat oraşul Naranjo.
Mormântul nou descoperit se crede a fi a unui conducător de mai apoi al oraşului Naranjo, care aparent s-a răzbunat pe Caracol şi a extras şi a transferat panourile.
Experţii spun că hieroglifele sunt în afara contextului (posibil intenţionat) şi sunt considerate a fi parte a unui set de panouri, care sunt împrăştiate pe cel puţin patru situri antice mayaşe.
Dinastia Şarpe, a fost o familie care a condus civilizaţia Maya în timpul perioadei sale clasice (250-900 d.Hr.), ea a fost caracterizată printr-o serie de conducători şi cuceriri militare ale familiei Khan, care s-au extins pe o suprafaţă de sute de kilometri în America Centrală.
Lucrarea cercetătorilor a fost examinată pentru a fi publicată în Jurnalul Institutului Cercetării Artei .Precolumbiene.
Totuşi, nu este clar de ce panourile au apărut în Xunantunich, spune Awe, dar posibil oraşul sa aliat sau a fost vasal al Naranjo.
Ambele oraşe au căzut într-un declin, alături de alte societăţi maya, în jurul anilor 800-1 000 d.Hr., din motive care rămân încă misterioase, dar posibil se datorează schimbărilor climaterice, bolilor şi războiul.
Oraşul a fost numit Xuantunich, ce se traduce ca „femeie de piatră” în limba Yucatec Maya, mult timp după abandonarea sa de către rezidenţii lui iniţiali.
Templul este impresionant în sine însuşi, o structură de piatră care se înalţă deasupra pieţii principale a oraşului la aproape 40 de metri în sus, ornamentat cu benzi orizontale din stuc, care reprezintă zeii soarelui şi a lunei.
Sursă: Theguardian
Lasă un răspuns