Un nou studiu sugerează că extinderea găurii ar putea oferi o nouă perspectivă a lumii ce se află în proces de încălzire.
Unii o cheamă poarta iadului. Sau portal în lumea infernului. Oamenii de ştiinţă numesc asta crater.
Dar, totuşi, toţi sunt de comun acord că aceasta se face din ce în ce mai mare.
Craterul Batagiaka din estul Siberiei, devenit deja cel mai mare crater de acest gen, se lărgeşte şi mai tare.
Cele mai recente măsurători, publicate în luna februarie (en) a acestui an, estimează că craterul este de 0,9 km în lungime şi 86 de metri în adâncime.
Este de aşteptat ca aceste cifre treptat să crească.
Reprezentanţii poporului iacut din regiune se apropie cu prudenţă de această zonă. Ei raportează despre zgomote ameninţătoare ce se aud aici, ceea ce îi face pe unii să numească craterul ca fiind un portal în infern.
Vedeţi şi: 36 cele mai înfricoşătoare şi ciudate locuri din lume
Cu toate acestea, pentru oamenii de ştiinţă craterul prezintă un farmec mai pământesc.
Craterul siberian este rezultatul topirii permafrostului, solul permanent îngheţat care rămâne în această stare timp de cel puţin doi ani consecutivi.
Terenul neregulat cu movile şi adâncituri care rezultă se numesc termocarst.
Un nou studiu publicat în revista Quaternary Research, indică faptul că craterul ar putea permite oamenilor de ştiinţă să vadă schimbările climaterice care au avut loc în Siberia timp de mai mult de 200 000 de ani.
Oamenii de ştiinţă planifică să colecteze sedimente, pentru a analiza modul în care s-a schimbat peisajul de aici, în timpul încălzirii şi răcirii climei din ultima eră glaciară.
Acestea ar putea oferi o perspectivă în înţelegerea problemelor climaterice actuale.
Imaginile de satelit, indică faptul că craterul se extinde, în medie cu 10 metri pe an.
Topirea a început în anii 1960, ea a fost provocată de descpădurirea rapidă datorită dezvoltării. Odată ce copacii, care umbreau solul îngheţat, erau îndepărtaţi, soarele a început să încălzească solul, cauzând topirea gheţii.
Formarea găurii s-a accelerat şi mai mult în ultimii ani, datorită încălzirii globare constante, stimulată de creşterea cantităţii de gaze cu efect de seră.
Erodarea şi topirea solului provoacă un fenomen, cunoscut adesea sub numele de „copaci beţi”, care se manifestă prin faptul că copacii nu pot creşte drepţi, astfel, reducând şi mai mult cantitatea de umbră ce acoperă pământul.
Acest proces se întâmplă în diverse părţi ale întregei regiuni nordice, de la Alaska până în Eurasia.
În timp ce, straturile sedimentare adânci se topesc rapid, ele pot provoacă stratul superior al solului să se prăbuşească în jos, creând cratere masive care distrug conductele, fisurează trotuarele şi chiar înghit case întregi.
Creşterea termocrasetelor, nu este doar rezultatul încălzirii climaterice, dar ea, de asemenea, ar putea fi cauza creşterii temperaturilor pe viitor.
Oamenii de ştiinţă estimează că mai mult de 50 la sută din gazul metan (en) al Pământului poate fi stocat în Arctica şi emisfera nordică permafrost (metanul este un gaz cu efect de seră mai puternic decât bioxidul de carbon).
Un studiu din anul 2016 al revistei Nature Communications, a examinat eliberarea gazului cu efect de seră din permafrostul siberian în ultima epocă glaciară, şi a constatat o creştere semnificativă a temperaturilor doar pe parcursul acestei perioade.
O creştere care s-ar putea să aibă loc din nou.
„Rezervorul de carbon blocat în permafrostul siberian are un potenţial de a creşte masiv emisiile gazelor cu efect de seră de bioxid de carbon şi metan în atmosferă”, a spus coautorul studiului, Francesco Muschitiello, pe blogul ştiinţific al Universităţii Columbia (en) după lansarea studiului.
Posibil, Batagiaka este cel mai mare crater siberian, dar nu este singurul crater provocat de permafrost. Au fost găsiţi mulţi alţi zeci, doar recent în 2015.
Sursă: National Geographic
Lasă un răspuns