Aceste tuneluri masive din America de Sud au fost săpate de Mega-Leneşi

De-a dreptul terifiant

Cercetătorii au descoperit mai multe viziuni colosale în America de Sud,care sunt atât de mari şi frumos construite, încât veţi fi iertat dacă o să credeţi că au fost săpate de oameni ca căi treceri prin pădure.

Se pare că, ele sunt mult mai vechi decât ar arăta, deşi, estimate a fi de cel puţin de 8000 – 10 000 de ani vechime, nu se cunoaşte nici un proces geologic ce le-ar putea explica.

Dar, aici sunt urme de gheare masive de-a lungul pereţilor şi plafoanelor şi acum se crede că în spatele acestor aşa numite paleo-vizuini se află specii dispărute de leneşi giganţi de sol.

„Nu ştiam de faptul că, sunt astfel de paleo-vizuini”, a declarat pentru Andrew Jenner de la Discover, principalul cercetător din spatele acestui studiu, Heinrich Frank de la Universitatea Federală din Rio Grande do Sul din Brazilia.

„Sunt un geolog, un profesor şi niciodată nu am auzit de ele”.

Cercetătorii au ştiut despre aceste tuneluri, cel puţin din anii 1930, dar atunci, ele au fost considerate a fi un fel de structuri arheologice – rămăşiţe ale peşterilor sculptate, probabil, de vechii noştri strămoşi.

Încă în 2010, geologul Amilcar Adamy de la Serviciul Geologic Brazilian, a decis să investigheze zvonurile despre o peşteră specială din statul Rondonia, din nord-vestul ţării.

Structura sa dovedit a fi foarte masivă, şi potrivit lui Jenner, este încă şi cea mai mare paleo-vizuină cunoscută din Amazon, şi ea este de două ori mai mare decât a doua cea mai mare paleo-vizuină din Brazilia.

Adamy a plecat să investigheze tunelul determinat să-l atribuie unui anumit proces geologic, dar odată ce la văzut cu ochii săi, el nu a putut găsi nici un proces natural care ar putea crea o structură cu un aşa aspect deliberat.

„Niciodată nu am văzut ceva de acest fel mai înainte”, a spus Adamy pentru Jenner (en).

„Aceasta într-adevăr mi-a capturat atenţia. Ea nu a arăta natural”.

Câţiva ani mai târziu, Frank a găsit propria peşteră ciudată, la mii de kilometri distanţă de oraşul Novo Hamburgo.

Odată ce ştia ce să caute, el a găsit  sute de peşteri de acest fel împrăştiate pe peisajele braziliene.

În prezent, se cunosc mai mult de 1 500 de paleo-vizuini, doar în sudul şi sud-estul Braziliei şi ele par să fie de două tipuri aici: unele mai mici, ce ajung până la 1,5 metri în diametru; şi unele mai mari, ce pot ajunge până la 2 metri în înălţime şi 4 metri în lăţime.

Până când Frank nu a început să exploreze interiorul lor, el nu şi-a putut închipui amploarea acestor tunele, ce se pot întinde pe o lungime de până la 100 de metri şi uneori se ramifică în camere separate.

Când a privit în sus spre tavan, el a primit primul indiciu mare despre ceea ce ar putea sta în spatele construcţiei lor – şanţuri distincte pe suprafeţele decolorate de granit,bazalt şi gresie, pe care el le-a identificat ca urme de gheare ale unei creaturi masive vechi.

„Cele mai multe sunt alcătuite din şanţuri lungi puţin adâncite, paralele unul cu altul, grupate şi aparent produse de două sau trei ghiare”,  au explicat Frank şi echipa sa într-o lucrare din 2016 (en).

„Aceste scobituri sunt în mare parte netede, dar sunt şi neregulate, probabil ele au fost create de gheare fărmate”.

Descoperirea pare să răspundă la unele din întrebările ce persistă de mult timp în paleontologie, în ceea ce priveşte megafauna veche, care popula planeta în epoca Pleistocen,  o perioadă cuprinsă între aproximativ 2,5milioane de ani şi 11 700 de ani în urmă:

Unde erau toate vizuinile?

După cum explică Frank şi colegii săi, se estimează că aproximativ jumate din speciile de mamifere existente acum pe Pământ sunt clasificate ca semi-fossoriale – ceea ce înseamnă că ele îşi petrec o parte a timpului în vizuini şi trebuie să iasă din ele pentru a se hrăni.

În jur de 3,5 la sută din speciile existente acum, sunt complet fossoriale, ceea ce înseamnă că petrec toată viaţa sub pământ.

Luând în considerare că toate speciile din lume au evoluat de la mai multe versiuni ale predecesorilor lor mai vechi, este evident că proporţii similare de specii fossoriale şi semi-fossoriale ar fi existat în jurul perioadei mega-faunei pleistocene.

Dar, în ciuda ambundenţei de rămăşiţe fosilizate care dovedesc existenţa acestor creaturi, timp de secole, cercetătorii nu au putut identifica nici o dovadă de vizuini – ceva ce ar fi fost probabil o combinaţie de vizuini aflate în colaps după mii de ani, din care motiv, cercetătorii nu prea ştiau ce să caute.

Bazaţi pe dimensiunea structurilor şi semnelor de gheare lăsate pe pereţi, cercetătorii sunt acum siguri că au găsit vizuini a megafaunei şi au redus deţinătorii la leneşi giganţi de sol şi giganţi armadillo.

„Nu există nici un proces geologic în lume care ar produce astfel de tuneluri lungi cu o secţiune transversală circulară sau eliptică, ce se ramifică, se ridică şi cad, cu urme de gheare pe pereţi”, a spus Frank pentru Discover.

„[De asemenea], eu am văzut zeci de peşteri, care au origini anorganice, iar în aceste cazuri, este foarte clar că animalele săpătoare au avut un rol important în crearea lor”.

Mai jos este un rezumat al modului în care diametre diferite de tuneluri se potrivesc cu specii cunoscute de armadillo şi leneşi vechi dispăruţi:

Cercetătorii presupun că, cele mai mari paleo-vizuini au fost săpate de enormii leneşi sud americani al genului dispărut, numit Lestodon (en).

Dar, în ciuda faptului că aceste creaturi aveau o lungime de până la 4,6 metri şi cântăreau aproximativ 2 590 kg, un singur leneş cea mai mare parte a vieţii ar fi petrecut-o dedicânduse în totalitate construcţiei de tuneluri extinse şi mari precum sunt aceste paleo-vizuini.

Şi de ce ar trebui să ne deranjeze asta? Frank şi echipa sa nu sunt siguri dacă cavernele extinse erau utilizate pentru a se adăposti de clima neprielnică, a scăpa de prădătorii sau de umiditate, declarând pentru  Discover că, toate aceste explicaţii ar putea fi puţin probabile, deoarece o vizuină mult mai mică ar fi fost potrivită pentru aceste scopuri.

S-ar putea că, mai mulţi indivizi au moştenit vizuinile peste generaţii şi au continuat să adauge câte ceva la structură, pentru a o face mai enormă, dar aceasta este ceva ce cercetătorii ar trebui să confirme cu observaţiile suplimentare ce vor urma.

Cu aşa de multe întrebări rămase fără răspuns, daţi să apreciem doar faptul că dimensiunea reală a lucrurilor, acum 10 mii de ani în urmă, era ridicolă.

Lucrarea a fost publicată în Ichnos.