Despre o relație dintre cancer şi zahăr se cunoaște de mult timp, dar determinarea exactă a modului în care aceasta funcționează sa dovedit a fi foarte evaziv.
Acum, datorită unui proiect de cercetare de nouă ani, oamenii de știință au făcut un progres.
Ei au simplificat mecanismul prin care celule canceroase metabolizează zahărul.
Noua cercetarea a pus accentul pe un efect metabolic care este cunoscut de mai mult de 90 de ani (en).
Noi știm că aproape toate celulele din corpul uman necesită energie şi ea dobândește această energie din zahărul din alimentele pe care le consumăm.
Celule canceroase, de asemenea, necesită zaharuri pentru a creşte. Dar, consumul de glucoză şi viteza cu care ele o fermentează în acid lactic este mult mai mare decât la celulele sănătoase.
Acest lucru este cunoscut sub numele de efect Warburg (en), iar oamenii de ştiinţă au emis ipoteza că aceasta ar putea avea o legătură (en) cu rata de creștere rapidă a cancerului.
Dar, este foarte dificil de stabilit dacă efectul Warburg este un simptom sau o cauză a cancerului.
S-a sugerat că creșterea celulelor canceroase ar putea fi împiedicată prin înfometarea lor cu zahăr (en), dar problema aici este că, nu există încă nici o metodă ce ar permite încetarea aprovizionării celulelor canceroase şi în acelaş timp a o menține pentru celule normale.
Vedeţi şi: Oamenii de ştiinţă au efectuat primele teste a unui „vaccin universal contra cancerului”
Iată de ce mecanismul biologic (en) din spatele metabolismului crescut al glucozei este important.
El ar putea deţine cheia spre înfometarea celulelor canceroase şi , în acelaş timp, a păstra funcționarea sănătoasă a celulelor.
Noi nu am realizat încă acest lucru, dar această cercetare ne aduce la un pas mai aproape.
„Cercetarea noastră arată cum consumul hiperactiv de zahăr al celulelor canceroase duce la un ciclu vicios de stimulare continuie a dezvoltării şi creșterii cancerului”, a declarat cercetătorul Johan Thevelein de la Universitatea KU Leuven din Belgia.
„Astfel, este posibil să explicăm corelația dintre forța efectului Warburg şi agresivitatea tumorii. Această corelație dintre zahăr şi cancer are consecințe grave.
Rezultatele noastre oferă o bază pentru cercetarile viitoare în acest domeniu, care acum pot fi realizate mult mai precis şi relevant”.
Echipa a folosit celule de drojdii pentru cercetările sale – în special examinând familia genelor ‘Ras’, o familie de gene care este prezentă în toate celulele animalelor, inclusiv în celulele canceroase umane.
Acest lucru face studiul mutațiilor Ras în drojdie un instrument din ce în ce mai util în cercetarea cancerului (en).
De asemenea, drojdia are un metabolism al zahărului foarte activ, însă nu are procese regulatorii suplimentare asemeni celulelor mamiferelor care ar putea ascunde procesele de bază.
„Noi am observat că descompunerea zahărului în drojdii este legat de intermediarul, fructoza 1,6-biofosfat, ce activeză proteinele Ras, care stimulează multiplicarea drojdiei şi a celulelor canceroase.
Este uimitor faptul că acest mecanism a fost conservat de-a lungul evoluţiei lungi a celulei de drojdie la om”, a spus Thevelein (en).
Mai simplu spus, cercetătorii au descoperit că drojdia care a avut un aflux hiperactiv de glucoză a determinat proteinele să se activeze prea tare, ce apoi a permis celulelor să crească la o rată mai accelerată.
Cu toate acestea, el a fost precaut să menționeze că această cercetare, deşi este importantă, constituie o etapă a unui proces mai amplu – şi acest progres în cercetare nu este similar cu progresul medical.
„Aceste constatări nu sunt suficiente pentru a identifica cauza primară a efectului Warburg”, a adăugat el.
„Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a afla dacă această cauză primară este, de asemenea, conservată în celulele de drojdie”.
Cercetarea echipei a fost publicată în revista Nature Communications.
Lasă un răspuns