Pentru a începe, mai întâi de toate, ar fi bine să reținem câteva informații de bază despre Antarctica, cu scopul de a elimina formarea unei viziuni greșite despre fauna Antarcticii.
În primul rând, trebuie să facem diferență între regiunea Antarctica şi continentul Antarctica.
Antarctica este regiunea polară din jurul Polului Sud al Pământului, care cuprinde continentul Antarcticii şi teritoriile insulare situate pe platoul Antarcticii.
Regiunea Antarctică include rafturile de gheaţă, apele şi teritoriile insulare din Oceanul Antarctic, la sud de Convergenţa Antarctică, o zonă din jurul continentului cu o lățime ce variază în dependenţă de sezon de la 32 la 48 km.
Următorul lucru, probabil cunoscut de mulți, continentul Antarctica este cel mai rece, cel mai uscat şi are în medie cea mai mare înălțime comparativ cu celelalte continente.
Cu alte cuvinte, este regiunea cu cele ma severe condiţii de pe planetă şi respectiv nu ar trebui să ne așteptăm la o biodiversitate bogată.
Un alt lucru care trebuie reținut, la polul sud nu sunt animale, cu excepţia unor microbi detectați în 2000.
În mod remarcabil, ocazional la Polul Sud pot fi văzute păsări.
Aşa dar, majoritatea animalelor se găsesc pe coastă sau în jurul ei, în special pe peninsula Antarctica; cea mai nordică parte a Antarcticii.
Şi, sunt foarte puține animale ce locuiesc permanent în regiune, cea mai mare parte sunt vizitatori sezonieri.
Viaţa în Antarctica este o luptă constantă. Să facem, dar, cunoștință cu unele dintre cele mai rezistente animale din Antarctica.
Păsările ce vizitează şi pot fi întâlnite în regiunea Antarctica
1. Albatrosul
Albatroșii sunt păsări marine mari care își petrec cea mai mare parte a vieţii pe mare. Albatrosul rătăcitor (Diomedea exulans) şi alte specii , cum ar fi Albatrosul cu capul gri (Thalassarche chrysostomsa) şi Albatrosul cu sprânceana neagră ( Thalassarche melanophris), por fi găsiți în regiunea Antarctica.
Albatrosul rătăcitor are o anvergură a aripilor de 3,1 metri, cea mai mare dintre toate păsările.
Toţi albatroşii sunt foarte buni la zbor și îşi petrece cea mai mare parte a vieţii sale în aer, aterizează la sol doar pentru a se hrăni şi reproduce.
În loc să zbată activ din aripi pentru a se menține în aer, ei alunecă pe curenții de aer.
Au fost înregistrați că zboară la viteze de până la 108 km/h.
2. Chira Arctică (Sterna paradisaea)
Chira arctică, este o pasăre mică, în mare parte cu penaj alb, cu cioc şi picioare de culoare aprinsă portocalie şi cu partea superioară a capului neagră.
Ea vede două veri pe an, deoarece migrează pe un traseu complicat, de la regiunile nordice, unde se reproduce, spre coasta Antarcticii, în momentul începerii verei sudice, şi după şase luni se întoarce înapoi.
Studiile recente au arătat lungimi de zbor dus-întors de aproximativ 70 900 km, pentru chirele arctice ce cuibăresc în Islanda şi Groenlanda.
Această pasăre efectuează cele mai lungi migrații cunoscute în regnul animal, la acest capitol, ea nu are concurenți.
3. Cormoranul Imperial/Antarctic cu ochi albaştri (Phalacrocorax atriceps)
Cormoranul cu ochii albaștri este singurul membru a familiei care se aventurează în Antarctica.
Ei în special pot fi întâlniți de-a lungul sistemului de insule la nordul Scoției şi pe peninsula Antarctică, până la 68 de grade la sud.
Ei sunt niște scufundători excelenți, cu o scufundare maximă înregistrată de 116 m.
Cormoranii imperiali sunt deosebiți de celelalte păsări antarctice şi sub-antarctice, prin faptul că vor menține un cuib pe tot parcursul anului, în locurile unde marea rămâne fără gheaţă.
4. Pinguinii
Această listă a animalelor nu va fi completă fără ei. Pinguinii sunt unele dintre primele animale care vin în minte atunci când oamenii îşi imaginează Antarctica.
Cu toate acestea, din cele 17 specii de pinguini din lume şi toate în emisfera sudică, numai șapte pot fi găsite în realitate însăși în Antarctica.
Trei din aceste șapte specii trăiesc pe Antarctica doar o parte a anului, iar celelalte patru îşi petrec toată viaţa pe continentul înghețat.
Doar, cinci specii de pinguini se reproduc în Antarctica. Acestea sunt: pinguinul Imperial, pinguinul Chinstrap, pinguinul Gentoo şi pinguinul Macaroni.
Pinguinii nu pot fi numiți cu adevărat locuitori tereștri ai Antarcticii. Toate speciile, cu excepţia pinguinilor imperiali, petrec cea mai mare parte a vieții pe mare.
Pinguinul imperial este şi specia cea mai mare, adulții în medie au o înălţime de 1,1 m şi cântăresc 35 kg.
Pinguinii sunt un grup de păsări acvatice, nezburătoare, aripile lor au evoluat în înotătoare, ce le permit să „zboare” prin apă.
5. Petrelul
Petrelele sunt păsări marine care se întorc pe uscat doar pentru a se înmulți.
Unele specii pot fi găsite în Antarctica, printre care, Petrelul Zăpezilor (Pagodroma nivea), Petrelul Antarctic (Thalassoica antarctica), Petrelul Antarctic Gigantic (Macronectes giganteus), Petrelul Pintado (Daption capense) şi Prionul Antarctic (Pachyptila desolata).
Petrelul zăpezilor se înmulțesc exclusiv în Antarctica şi mai la sud decât orice pasăre.
6. Lupul de mare
Lupii de mare sunt păsări marine care se găsesc în multe părţi ale lumii. Ei sunt bine cunoscuți pentru a fi „clepto-paraziţi”. Acest lucru înseamnă că ele sustrag hrana dobândită de alte păsări.
De asemenea, lupii de mare mănâncă alte păsări marine şi puii lor.
Lupul de mare polar sudic (Stercorarius maccormicki)
Lupii de mare sudici, sunt păsări mari şi puternice, care pot atinge o lungime de aproximativ 53 cm.
Ei se înmulțesc pe coastele Antarcticii, de obicei depunând două ouă, în noiembrie şi decembrie (lunile de vară în Antarctica când temperaturile se ridică până la 10ºC).
Lupii de mare au fost văzuți chiar şi la Polul Sud actual.
Stânca Megalestris, de pe insula Petermann din Arhipelagul Wilhelm, Antarctica, este numită după numele generic învechit al lupului de mare.
Lupul de mare brun (Stercorarius antarcticus)
Lupul de mare brun este, de asemenea, cunoscut sub numele de lupul de mare antarctic.
Este o pasăre mare şi grea care, la fel ca şi ceilalți lupi de mare fură eficient mâncarea de la alte specii de păsări mai mari.
Sunt cele mai grele păsări din specia lupii de mare şi rivalii cei mai mari ai pescărușilor.
Deşi, fiind cele mai grele păsări din ordinul Caradriiforme (păsări migratoare ce trăiesc pe malurile apelor), ele nu au cea mai mare anvergură a aripilor
Lupul de mare brun are 52-64 cm în lungime, o anvergură a aripilor de 126-160 cm şi o greutate de 1,2-2,18 kg.
El se înmulțește în regiunile Antarcticii şi migrează spre nord în alte perioade a anului.
7. Petrelul de furtună Wilson (Oceanites oceanicus)
Petrelul de furtună Wilson este una din cele mai răspândite păsări din lume. Întâlnit peste tot în emisfera sudică şi în multe părți ale emisferei nordice, el îşi petrece cea mai mare parte a vieţii pe mare şi se întoarce pe uscat doare pentru a se reproduce.
Vedeţi şi: 51 Curiozităţi despre păsări
Animalele din apele Oceanului Antarctic a regiunii Antarctica
8. Orca (Orcinus orca)
Orcele sau balenele ucigașe, sunt cei mai mari reprezentanți ai delfinilor şi unii din cei mai iscusiți prădători din lume.
Ele se ospătează cu mamifere marine, cum ar fi focile, leii de mare şi chiar balene, sfâşâindu-le cu dinți de aproape 10 cm.
Ele sunt cunoscute pentru faptul că înşfacă focile chiar de pe gheaţă. De asemenea, orcile se hrănesc cu peşte, calmar şi păsări marine.
Datorită faptului că nu au fost o ţintă a vânătorilor de balene, ele numără în total aproximativ 50 000 de reprezentanți în întreaga lume, dintre care 25 000 se hrănesc în regiunea Antarcticii.
Orcile emit o mare varietate de sunete de comunicare, şi ele se deosebesc în dependenţă de grup, iar membrii săi le vor recunoaște de la depărtare.
De asemenea, ei folosesc ecolocația pentru a comunica şi vâna.
9. Marsuinul cu ochelari (Phocoena dioptrica)
Marsuinul cu ochelari este unul extrem de rar văzut, el se întâlnește în apele subantarctice şi antarctice.
El are un spate de culoare neagră şi o parte inferioară albă. Marcajele din jurul ochilor îl face să arate de parcă poartă ochelari, de unde îi vine şi numele.
Marsuinul cu ochelari este un animal robust, cu cap rotunjit şi fără plisc. Gura este mică, iar dinții sunt în formă de cuie.
Masculul marsuinului cu ochelari are o aripă dorsală mare rotundă, în timp ce cea a femelei este mai mică şi mai triunghiulară, şi ambii au înotătoare poziționate în faţa corpului.
10. Balenele
Balenele sunt atrase în apele reci ale regiunii Antarctice de roiurile uriașe de krill prezente în Oceanul Sudic.
Speciile de balenă care pot fi întâlnite în Antarctica sunt: balena nordică, balena Minke, balena albastră, balena cu cocoașă, cașalotul şi balena sudică.
Balena albastră, probabil cea mai renumită, este cel mai mare animal care a trăit vreodată, aruncând în umbră chiar şi pe cei mai mari dinozauri.
Un adult poate atinge o lungime de până la 26,2 metri şi o greutate medie de 100-120 tone.
Sistemul lor circulator pompează 10 tone de sânge prin corpul său, folosind o inimă de dimensiunea unei maşini.
Toate cifrele despre această balenă şi în general balene impresionează, o bună idee pentru un nou articol.
11. Focile
Din cauza hainelor de blană frumoase şi grăsimii deosebite, focile au fost vânate pe scară largă la sfârșitul secolelor al 18-lea şi al 19-lea.
De fapt, o mare parte din explorarea timpurie a Antarcticii se datora focilor.
Deşi, numai şase din cele 35 de specii de focă trăiesc în Antarctica, aceste şase specii reprezintă de fapt marea majoritate a tuturor focilor de pe Pământ.
Aceste şase specii sunt, focile antarctice cu blană, leopardul de mare, foca Ross, foca mâncătoare de crabi şi foca lui Weddell.
Datorită stratului gros de grăsime şi blană, focile din Antarctica sunt extrem de bine adaptate la condiții severe şi de cele mai dese ori găsesc condițiile de aici prea calde , fiind nevoite să se scufunde în apă pentru a se răci.
12. Krillul Antarctic (Euphausia superba)
Posibil el este mic, dar krillul antarctic este unul dintre cele mai importante animale din lanţul alimentar trofic din Antarctica.
Acest crustaceu mic, asemănător creveţilor, găsit în cantităţi mari în Oceanul de Sud, formează roiuri ce pot fi văzute din spaţiu.
Krillul antarctic creşte la aproximativ 6 cm. El este o sursă de hrană importantă pentru animalele antarctice, aşa ca, balenele, focile şi păsările marine.
Biomasa totală (greutatea) a krillului antarctic din întreaga lume este considerat a fi mai mare decât a oricărei alte specii.
13. Zooplanctonul
Zooplanctonul sunt organisme care plutesc pe mare. Cuvântul „zooplancton” provine de la cuvintele grecești zoon, ce înseamnă animal şi planktos, ce se traduce ca „rătăcitor”.
Individual zooplanctonul este microscopic, dar o parte, aşa ca meduzele, este mai mare şi vizibil cu ochiul liber.
Împreună cu fitoplanctonul, zooplanctonul constituie o hrană de bază pentru multe animale din ocean.
Şi krillul antarctic, despre care am vorbit mai sus, este o mare parte a acestui zooplancton. Anume cantitatea marea de zooplancton atrage o animalele oceanice în regiunea Antarctică.
Astfel, zooplanctonul formează o verigă importantă a lanţului trofic alimentat din Antarctica.
14. Calmarul colosal (Mesonychoteuthis hamiltoni)
Calmarul colosal, cunoscut, de asemenea, şi ca calmarul antarctic, poate atinge o lungime de până la 14 metri şi se crede că el poate cântări până la 750 de kilograme.
Pe 22 martie, 2007, în marea Ross, o barcă de pescuit a prins ceea ce se crede a fi cel mai mare calmar colosal din lume.
Acest specimen s-a estimat că cântărește 450 kilograme.
Mai greu decât calmarul uriaș, calmarul colosal are ochii la fel de mari ca o farfurie şi cârlige pe unele din ventuzele lor.
15. Caracatița gigantică antarctică (Megaleledone Setebos)
Caracatiţa gigantică antarctică, după cum rezultă din denumire, ajunge la mărimi destul de impunătoare şi este răspândită în apele oceanului din jurul Antarcticii.
Are o lungime totală de 90 cm şi o „manta”ce creşte cel puţin până la o lungime de 28 cm, aceasta este o membrană mai jos de cap care unește tentaculele.
Ea se hrănește cu moluște mari, în cochilia cărora face găuri mici pentru a introduce saliva sa otrăvitoare, venin ce nu îngheață la temperaturi de sub-zero grade.
16. Delfinul clepsidră (Lagenorhynchus cruciger)
Acesta este un delfin mic întâlnit în regiunile antarctice şi subantarctice. Marcajele sale negre şi albe îl fac să arate ca o orcă mică.
În rândul vânătorilor de balene, colocvial este cunoscut sub denumirea de ”Vacă de mare”.
Delfinul este extrem de rar văzut. Până în 1960, în ciuda deceniilor de vânătoare a balenelor în Oceanul de Sud, au fost recuperate doar trei exemplare.
Din 2010, au fost examinate numai 6 exemplare complete şi 14 exemplare parţiale.
17. Codul Patagonian / Codul Antarctic
Ambele specii sunt din genul Dissostichus, atât codul patagonian (Dissostichus eleginoides) câ şi codul antarctic (Dissostichus mawsoni) produc proteine naturale anticongelant în sânge şi țesuturi pentru a rezista condiţii severe.
Codul patagonian, răspândit în apele reci sudice ale oceanelor Atlantic, Pacific, Indian şi Oceanul de Sud, în jurul raftului continental şi insulelor sub-antarctice, poate fi găsit la adâncimi între 45 şi 3 8550 metri.
Codul Antarctic, ruda sa apropiată, poate fi găsit şi mai la sud în jurul marginilor raftului de gheaţă Antarctic.
Prezenţa glicoproteinelor anticongelante, îi permite codului antarctic să prospere în apele sub-zero grade a Oceanului de Sud din jurul Antarcticii.
18. Peştele de gheaţă (Channichthyidae)
Peştele de gheaţă, care mai este numit peștele cu sânge alb, face parte dintr-o familie de peşti nototenia, ce pot fi întâlniți la extrema sudică a Americii de Sud şi în Oceanul de Sud, în jurul Antarcticii, unde temperaturile rămân relativ stabile, variind în medie de la -1,8 la +2,0°C.
Sângele peștelui de gheaţă este incolor, deoarece în el lipsește hemoglobina, proteina care transportă oxigenul.
Peştii de gheaţă sunt unicele vertebrate la care lipsește hemoglobina.
Oxigenul este dizolvat în plasma şi transportat prin organism fără proteina hemoglobinei.
Vedeţi şi: 39 cele mai ciudate curiozităţi despre peşti şi alte creaturi din ocean
Unicele animale ce locuiesc permanent pe continentul Antarctica
19. Musculița Antarctică (Belgica antarctica)
Musculiţa Antarctică, este o specie de musculiță fără aripi, endemică a continentului Antarctica.
La o lungime de 2-6 mm, este cel mai mare animal pur terestru pe continent, precum şi singura insectă.
De asemenea, din 2014, deţine recordul în a avea cel mai mic genom vreodată secvenţiat printre insecte cunoscute, având doar 99 de milioane de perechi de nucleotide şi aproximativ 13 500 de gene.
Lipsa aripilor ar putea fi o adaptare la vânturile severe din regiune, unde ele ar putea fi un dezavantaj.
Ea poate supraviețui după cea îngheţat, la temperaturi de până la -40 °C, dar, cu toate acestea, ea va muri dacă temperatura va cădea sub -15 °C.
20. Colembole (Cryptopygus antarcticus)
Cel mai mare animal de pe continent, aşa numiții „elefanți din Antarctica”, sunt colembola.
Spre deosebire de majoritatea endemicelor de pe continent, ele sunt vizibile cu ochii liberi.
Ele arată ca nişte insecte – precum o urechelniță. De obicei, sub un milimetru lungime, micile artropode cu şase picioare, deşi seamănă cu insectele, sunt mai primitive şi probabil arată ca vechii lor strămoși.
Trăiesc sub roci, lângă zonele costale, supraviețuind pe o dietă de ciuperci şi bacterii.
Deşi, sunt răspândite pe toată planeta, cele care trăiesc în Antarctica, au câteva trucuri pentru a supraviețui condițiilor severe.
Ele îşi pot încetini metabolismul pentru a economisi energia, iar când se apropie iarna, încep să producă glicerol, care scade punctul lor de îngheț.
21. Nematode
Nematodele, de asemenea, numiți şi viermii cilindrici, sunt de foarte multe tipuri şi pot fi întâlniți peste tot în lume, printre are şi unii ce s-au adaptat la condițiile de viaţă din Antarctica.
În realitate, nematodele sunt unele din cele mai abundente creaturi de pe Pământ, iar în ecosistemele simple ale Antarcticii, ele sunt regi.
Viermii folosesc procese fiziologice inventive pentru a preveni efectele frigului extrem.
La fel ca colembolele, nematodele Antarcticii îşi pot scădea punctul lor de îngheţ.
Ele, de asemenea, au mecanism ce protejează celulele de pericolele apei îngheţate, deoarece gheaţa în interiorul celulei este mortală pentru ea.
Pentru a preveni aceasta, nematodele produc proteine care acţionează ca cochilia arahidelor, ce înconjoară muchiile ascuţite ale cristalelor de gheaţă şi protejează celulele de la spargere.
Atunci când condițiile sunt prea secetoase, viermii au capacitatea de a cade într-o stare de vitalitate suspendată similară cu moartea, din care ei pot reînvia după multe luni sau chiar decenii.
22. Tardigradele
Tardigradele mai sunt cunoscuți şi sub denumirea de urși de apă sau purcei de mușchi, pot fi găsiți oriunde, de la vârfurile muntoase până la adâncurile mărilor şi vulcanii de noroi, de la cele mai uscate deșerturi până la cele mai reci zone din Antarctica.
Ursul de apă este cele mai rezistent animal cunoscut, cu specii individuale capabile să supraviețuiască unor condiții extreme, care ar putea fi momentan fatale pentru aproape toate celelalte forme de viaţă cunoscute, cum ar fi expunerea la temperaturi, presiuni extreme, lipsă de aer, deshidratare şi înfometare.
Grupul include fosile ce datează cu 530 milioane de ani în urmă, cu perioada Cambrian.
Fiind animale mai mult acvatice, când nimeresc în condiții ostile, tardigradele trec într-o stare numită disecare, pierzând aproape toată apa din corpul lor şi încetinind metabolismul la minim.
Cercetătorii cred că unele specii pot supraviețui în această stare timp de secole.
Ele revin la viaţă deodată ce condiţiile devin favorabile.
În 2007, oamenii de ştiinţă au descoperit că ele pot supraveţui o perioadă îndelungată la frig în spaţiul cosmic iradiat.
23. Alţi locuitori permanenţi ai Antarcticii
Ceilalți doi locuitori permanenți majori ai Antarcticii sunt acarienii – mici arahniţi care trăiesc alături de colembole sub roci – şi rotiferele, creaturi microscopice care locuiesc alături de nematode şi tardigrade în medii mai umede.
Deşi, există mai multe specii de fiecare, este uimitor că puteţi număra animalele cu adevărat terestre a întregului continent pe degetele de la o mână.
Lasă un răspuns