Coliziune galactică enormă
Privind miliarde de ani-lumină în urmă, în perioada când Universul era doar 10 la sută din vârsta actuală, astronomii au identificat o coliziune colosală: 14 galaxii active tinere fuzionează în una din cele mai masive structuri din Univers.
Folosind unele din cele mai puternice telescoape care funcționează la moment, o echipă de cercetare internaţională a descoperit o concentrație extrem de deasă de galaxii fierbinți care se îndreaptă una spre alta.
Mega-fuziunea va forma un grup de galaxii, gravitațional legate de materia întunecată, care în cele din urmă vor fi strivite împreună într-o galaxie enormă.
Vedeţi şi: Două stele neutronice s-au ciocnit, clătinând universul şi aruncând cantităţi mari de aur
Această etapă a fuziunii este numită protocluster şi este o descoperire extraordinară.
„A prinde un grup masiv de galaxii în convulsia formării este un lucru spectaculos în sine însuși”, a spus Scott Chapman (en), un astrofizician la Universitatea Dalhousie, unul dintre autorii noii lucrări publicate în Nature.
„Dar, faptul că acest lucru se întâmplă la o aşa etapă timpurie în istoria universului reprezintă o provocare grozavă a înţelegerii noastre actuale a modului în care se formează structurile în univers”.
Proclusterul, numit SPT2349-56, este la 12,4 miliarde de ani-lumină distanţă şi fiind populat de galaxii pline de praf, formează stele la o rată turbată – la o rată de până la 1000 de ori mai rapidă decât o face Calea Lactee.
Vedeţi şi: NASA dezvaluie construcţia timpurie a unei Galaxii imense
Dar, ele sunt ticsite într-un spațiu de doar trei ori mai mare decât întreaga noastră galaxie.
Însăşi protoclusterul ar putea fi o descoperire rară, dar există şi o altă întorsătură a povestirii. Ea este doar una dintre cele două descoperiri recente.
Fiind publicată în arXiv în septembrie (en), constatările ei au fost acceptate de The Astrophysical Journal.
Aici, o echipă de cercetători, de asemenea, a anunţat că a găsit în universul timpuriu un protocluster de 10 galaxii învăluite de praf cosmic,
Ei l-au poreclit Nucleu Roşu Prăfuit (Dusty Red Core).
Puteţi pe deplin să vă așteptați să descoperiţi tot felul de lucruri formându-se în universul timpuriu – stele, galaxii, grupuri de galaxii – dar, mărimea şi compoziția acestor protoclustere este o enigmă.
Vedeţi şi: Zorii cosmosului: Astronomii detectează pentru prima oară semnalele de la primele stele
„Durata vieții acestor regiuni de formare a stelelor pline de praf este considerată a fi relativ scurtă, deoarece ele îşi consumă gazele la o rată extraordinară”, a explicat astrofizicianul Iván Oteo (en) de la Universitatea din Edinburgh, autorul principal al lucrării de pe arXiv.
„La orice moment dat, în orice colţ al Universului, aceste galaxii sunt de obicei în minoritate.
Așadar, găsirea de numeroase regiuni active pline de praf strălucind în acelaş timp este un lucru foarte confuz şi ceva ce noi trebuie încă să înțelegem”.
După Big Bang, în conformitate cu modelele noastre actuale ale Universului, totul pentru o perioadă rămânea întunecat.
Doar după un miliard de ani, universul a devenit pe deplin ionizat şi transparent, şi noi vedem apariția primelor galaxii.
Aceste grupuri apar aproximativ 1,4 miliarde de ani după Big Bang. Modelele evoluției universului prezic că, deși aceste grupuri pot exista, lor ar trebui să le ia mult mai mult timp pentru a evolua în aşa fel.
„Cum acest ansamblu de galaxii atât de repede a devenit atât de mare, este un mister”, a declarat Tim Miller (en), un candidat pentru doctorat la Universitatea Yale şi autorul principal al lucrării Nature.
„El nu a fost construită treptat în decursul a miliarde de ani, aşa cum s-ar putea aştepta astronomii.
Această descoperire oferă o oportunitate de a studia modul în care galaxiile masive s-au adunat pentru a construi grupuri enorme de galaxii”.
SPT2349-56 a fost pentru prima dată văzut ca o pată vagă de lumină, înregistrată de Telescopul de la Polul Sud în 2010, dar a fost destul de neobișnuită pentru a justifica investigațiile suplimentare.
În continuare, telescoapele experimentale APEX (Atacama Large Millimeter Array) ale Observatorului European de Sud (ESO) şi telescoapele experimental Atacama Pathfinder Experiment (APEX) au fost folosite pentru a înregistra obiectul la o rezoluție mai mare, dezvăluind mai multe detalii.
Deseori, obiectele din perioada timpurie a universului sunt prea vagi pentru a fi detectate de telescoapele noastre, dar acolo pot exista mai multe protoclustere ca acestea, au spus cercetătorii.
„Aceste descoperiri făcute de ALMA sunt doar vârful aisbergului. Observațiile suplimentare cu telescopul APEX arată că numărul real de galaxii de formare a stelelor este probabil chiar de trei ori mai mare”, a declarat astronomul de la ESO Carlos De Breuck (en).
„Observațiile în curs cu instrumentul MUSE de pe telescopul VLT [Very Large Telescope] al ESO, de asemenea, identifică galaxii suplimentare”.
Lucrarea referitor la SPT2349-56 a fost publicată în revista Nature, iar studiul cu privire la Nucleul Roşu Prăfuit poate fi citită pe arXiv.
Lasă un răspuns