Obiectul interstelar ciudat, care a trecut în grabă prin sistemul solar interior, în toamna anului trecut, ar putea fi o navă spaţială extraterestră, sugerează un nou studiu.
Într-adevăr, o origine artificială ar explica destul de bine numeroasele caracteristici ciudate ale acestui vizitator cosmic, care este cunoscut sub numele de ‘Oumuamua, a declarat co-autorul studiului Avi Loeb.
Şi Loeb a spus că colegii săi nu ar trebui să respingă această ipoteză doar pentru că ea invocă extratereștri inteligenți.
„Acesta este un prejudiciu pe care nu ar trebui să-l avem”, a spus Loeb pentru Space.com, cel ce conduce departamentului de astronomie de la Universitatea Harvard şi direcționează Institutul de Teorie şi Calcul (ITC) la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithsonian.
Ştiinţa ar trebui să fie deschisă, fără prejudecăți.
Ciudățenia lui ‘Oumuamua
‘Oumuamua a fost descoperit pe 19 octombrie 2017, de către astronomii ce gestionează telescopul Panoramic Survey and Rapid Response System (Pan-STARRS) din Hawaii.
Vedeţi şi: Primul obiect interstelar care a venit în vizită e mult mai incredibil decât se credea
Traiectoria lui ‘Oumuamua a indicat că el nu este de prin părțile noastre, făcându-l primul obiect interstelar observat confirmat în sistemul nostru solar.
Mai mult ca atât, ‘Oumuamua este unic şi după alte caracteristici — de exemplu, după forma sa.
Observațiile făcute, indică că ‘Oumuamua este extrem de lung şi îngust, măsurând probabil 400 de metri în lungime şi 40 metri în lățime.
Nici un alt obiect cosmic cunoscut, nu se prezintă sub o aşa o formă alungită, similară unei săgeți.
Nimeni nu știe cu siguranță cum arată ‘Oumuamua sau cât de mare este.
Astronomii nu au reușit să surprindă o imagine clară a obiectului, iar estimările privind dimensiunile vizitatorului interstelar se bazează pe luminozitatea sa (şi o cunoaștere a reflexiei cometelor şi asteroizilor din practica anterioară).
De asemenea, a fost greu de determinat ce de fapt reprezintă ‘Oumuamua.
Inițial, oamenii de știință au considerat obiectul drept o cometă, dar apoi au reclasificat-o ca asteroid, după ce observațiile nu au reușit să dezvăluie o coadă sau măcar coamă (un nor difuz de gaz şi praf).
Vedeţi şi: Descoperirea gheţii, face acest obiect interstelar şi mai confuz
Dar la începutul acestui an, o echipă de cercetători au calificat din nou ‘Oumuamua ca cometă, după ce au observat că ea dispune de o accelerație nongravitaţională.
Aceasta este o mișcare care nu poate fi atribuită atracției solare, a planetelor sau a altor obiecte din sistemul solar şi, prin urmare, (potrivit autorilor studiului anterior) ea este rezultatul degazării de cometă.
Acest lucrare ne aduce la un nou studiu, pe care Loeb la condus împreună cu autorul principal, Shmuel Bialy, un coleg postdoctoral la ITC.
Bialy şi Loeb nu cred că explicația de cometă este un viabilă, deoarece astronomii nu au depistat vreo coadă sau coamă în jurul lui ‘Oumuamua.
În plus, degazarea ar fi modificat perioada de rotație al ‘Oumuamua, un efect care „ar fi fost foarte uşor de identificat”, a spus Loeb (en).
„Dar, noi am văzut o astfel de modificare”.
Aici ar putea fi o altă explicație naturală, a adăugat el.
Dacă ‘Oumuamua este doar un fragment al unui obiect mai mare, mişcare observată ar putea fi rezultatul „loviturii” care a dezbătut acest fragment.
Dar, aşa o lovitură ar fi avut un efect singular, în timp ce ‘Oumuamua a arătat acceleraţie gravitațională repetată, a spus Loeb.
Astfel, Bialy şi Loeb au venit cu o altă ipoteză: ar putea fi responsabilă lumina solară.
În noul studiu, cei doi au stabilit că presiunea radiaţiei solare ar putea fi cauza mișcării gravitaţionale observate, în caz dacă ‘Oumuamua ar fi fost de doar de la 0,3 până la 0,9 milimetri grosime.
Ce fel de structură ar putea fi atât de subțire?
Bialy şi Loeb au sugerat un candidat: o navă solară cu pânze (light sail), care este proiectată pentru a valorifica impulsul fotonilor ca forţă propulsivă.
Umanitatea deja a demonstrat această tehnologie în spațiu; Sonda japoneză IKAROS a trecut prin apropierea lui Venus în 2010.
(NanoSail-D2 al NASA şi îmbarcațiunea Light Sail a Societăţii Planetare au zburat în jurul Pământului în 2011 şi 2015, respectiv, dar misiunile lor în primul rând au implicat controlul deschiderii pânzei).
Suplimentar, Bialy şi Loeb au calculat că ‘Oumuamua poate probabil să supravieţuiască unei călătorii interstelare îndelungate.
Având în vedere concentraţia de gaz şi praf în mediul interstelar şi vitezele cu care obiectul s-ar putea ciocni cu aceste particule din adâncul spațiului, cercetătorii au stabilit că ‘Oumuamua ar putea face cel puţin 16 000 de ani lumină de la sistemul de baștină (indiferent de ceea ce ar putea fi — ‘Oumuamua rămâne un mister).
„Aceasta este o veste bună pentru SETI (Search for extraterrestrial intelligence)”, a spus Loeb (en), făcând referire la căutarea inteligenţei extraterestre.
„Aceasta nu este o speculație”, a adăugat el.
„Aceasta se bazează pe dovezi; avem o anomalie a datelor. Anomalia constă în faptul că orbita deviază de la orbita kepleriană — o deviaţie care se poate datora doar gravitaţiei.
Iar explicații [viabile] nu există, în afară de cele pe care le propunem noi”.
Deşeu spațial sau navă spion?
Trebuie de menționat, Bialy şi Loeb nu pretind în acest studiu că ‘Oumuamua este cu siguranţă o navă spaţială extraterestră.
Dar, ei cred că aceasta este într-adevăr posibil.
Obiectul ar putea fi un fragment de gunoi spaţial extraterestru, o ambarcațiune defectă cu pânze care accidental s-a îndreptat spre noi.
Sau ar putea fi o ambarcațiune activă de recunoaștere, trimisă aici pentru a verifica sistemul nostru solar, au scris cercetătorii în studiu.
Există motive să favorizăm această explicaţie din urmă, a spus Loeb.
Pentru început, descoperirea lui ‘Oumuamua a fost ceva ce ţine de anomalie.
Dacă vizitatorul este membrul unei populații întâmplătoare, ce rătăcește astfel cum noi am sugerat, aceasta presupune că fiecare stea din Calea Lactee aruncă în spațiul interstelar 1000 de trilioane de astfel de obiecte pe parcursul vieţii sale, spune Loeb (aceste cifre se bazează pe calculele efectuate de Loeb şi colegii săi cu zece ani în urmă).
Sistemul nostru solar nu a distribuit aşa de multe obiecte asemănătoare lui ‘Oumuamua, a adăugat el.
Pe lângă toate, mișcarea lui ‘Oumuamua aproape coincide cu mişcare medie a materiei din pata noastră din Calea Lactee — un spațiu cinematic cunoscut ca standardul local de repaus ( local standard of rest).
De fapt, acesta este şi motivul de ce sistemul de origine a obiectului a fost atât de greu de determinat.
„Dacă cream un instrument a cărui identitate aş fi vrut să o ascund, eu l-aş plasa în standardul local de repaus”, a spus Loeb (en).
Astronomii au utilizat Telescopul Green Bank din Virginia de Vest şi Allen Telescope Array din California de Nord pentru a asculta eventualele ping-uri venite de la ‘Oumuamua.
Până în prezent, obiectul a păstrat tăcerea.
Obţinerea unui răspuns
‘Oumuamua se îndreaptă spre exteriorul sistemului solar într-atât de repede, încât noi niciodată nu vom reuși să-l ajungem utilizând rachetele chimice obișnuite.
Dar, aceasta nu înseamnă că noi nu putem să-l privim mai îndeaproape.
Dacă noi găsim o modalitate cum să accelerăm sonde mici echipate cu vele la viteze extraordinare utilizând laserele, am putea lansa o misiune spre ‘Oumuamua, a spus Loeb.
Aşa proiecte precum Breakthrough Starshot, intenționează să lanseze astfel de ambarcațiuni în următoarele decenii. (Loeb face parte din consiliul consultativ al Breakthrough Starshot).
Indiferent de faptul dacă reuşim sau nu să-l urmărim pe ‘Oumuamau, noi ar trebui să învățăm o lecție de la vizita sa şi să fim gata să montăm un blitz observațional multilateral, atunci când data viitoare un astfel e obiect va trece pe lângă noi, a spus Loeb.
Şi o astfel de detectare ar putea surveni relativ curând. Puternicul l Large Synoptic Survey Telescope, care este planificat să fie lansat la începutul anilor 2020 în Anzii chilieni, ar putea detectat un alt ‘Oumuamua sau chiar doi, a spus Loeb.
De asemenea, exemplul furnizat de ‘Oumuamua, ar trebui să inspire astronomii să se uite mai atent la alte obiecte ciudate care sunt în vizor acum, a spus Douglas Vakoch, președintele organizației non-profit METI (Messaging Extraterrestrial Intelligence) cu sediul în San Francisco.
De exemplu, el a indicat spre KIC 8462852, cunoscută şi sub numele de Steaua lui Tabby sau Steaua lui Boyajian, numită în cinstea cercetătorului care a observat cazurile stranii de întunecare ale ei câţiva ani în urmă.
„Este emoţionant să ne imaginăm că ‘Oumuamua este o navă solară extraterestră care străbate sistemul nostru solar, dar ne lipseşte acea caracteristică critică pe care o cer oamenii de știință de la SETI.
Noi nu putem reproduce observațiile, deoarece ‘Oumuamua este deja dincolo de a putea fi văzut de a noastre cele mai bune telescoape”, a spus Vakoch pentru Space.com.
Studiul poate fi citit online pe arXiv.org.
Lasă un răspuns