Sonda spaţială InSight al NASA a aterizat cu succes pe Marte. Ce urmează?

Sonda spaţială InSight a aterizat în locul optim pentru a ajunge la inima planetei roşii.

După o călătorie de 205 zile prin spațiu, landerul InSight al NASA a atins în siguranță suprafața planetei Marte.

Însărcinat să cerceteze şi să cartografieze subsolul planetei Marte, InSight a aterizat pe data de 26 noiembrie 2018 la ora 2:52 p.m. ET (ora 21:52 – după fusul nostru orar) într-o zonă însorită cu un peisaj plictisitor în interiorul câmpurilor ecuatoriale ale Elysium Planitia.

Vedeţi şi: Pe Marte a fost detectat un lac subteran cu “apă lichidă”

Echipele de oameni de știință şi ingineri, grupate împreună la Laboratorul de Propulsie Jet din California, au înțeles că nava spaţială a supraviețuit în urma coborârii nebune şi dificile pe suprafața planetei roșii, după ce au primit datele care sugerau că landerul a aterizat cu siguranță — urmate de o imagine făcută de InSight, care prezintă un orizont străin cu un singur picior al robotului.

„Este frumos şi murdar; Îmi place asta”, spune Bruce Banerdt (en), investigatorul principal al InSight.

„Acestă imagine este de fapt un argument foarte bun în folosul deciziei de a pune un capac împotriva prafului pe camera foto. O decizie bună, nu-i aşa?”

Dar, echipa nu a sărbătorit pe deplin, până nu a aflat cu siguranță că InSight şi-a deschis panourile sale, acesta s-a întâmplat după câteva ore de la aterizare.

Acum, noi putem spune că nava spatială, oficial este cel mai nou membru al unei flote de roboţi de elită interplanetari ce explorează în prezent planeta roşie — printre care şi Mars Reconnaissance Orbiter, care a monitorizat coborârea sondei InSight.

Vedeţi şi: Ultimele imagini spectaculoase de pe Marte a unor movile stratificate, făcute de roverul Curiosity

„Eu sunt foarte, foarte fericit că după toate avem un câmp de aterizare incredibil de sigur şi cu un aspect sărăcăcios.

Aceasta este exact aceea pentru ce am optat — este ceea ce mi-au promis oamenii ce s-au ocupat cu selecția locului de aterizare”, spune Tom Hoffman (en), managerul proiectului InSight de la JPL.

„Ei mi-au promis un loc nisipos fără pietre. Dar, aici este o piatră, aşa că posibil am să am o discuție cu ei în acest sens”.

Primul contact

Călătoria lui InSight, cu o distanţă de peste 483 milioane de kilometri, a început pe 5 mai cu o lansare cețoasă dis-de-dimineață de la Baza Forţelor Aeriene Americane Vandenberg din California.

Ascunsă în interiorul unei carcase, sonda spaţială a zburat prin sistemul solar, ghidată de lumina stelară, în timp ce un tracker de la bord o ajuta să-şi mențină direcția.

Pe 25 noiembrie — şi apoi încă odată, cu câteva ore înainte de aterizare — echipa de coborâre şi aterizare a navei spaţiale au îndreptat-o pe o traiectorie ce i-ar fi permis să atingă ţinta de pe câmpia Elysium Planitia.

Această câmpie plată, a fost aleasă în special datorită luminii solare relativ abundente la ecuator şi suprafeţei sărăcăcioase, fapt ce oferă cea mai bună şansă de a găsi locuri ideale pentru instalarea instrumentelor sale.

Dim moment ce afundarea în atmosferă a fost stabilită, echipei îi rămânea doar să se relaxeze şi să urmărească: Fără o intrare ghidată, InSight a trebuit să zboare de sine stătător spre suprafaţa marţiană (en), ceea ce însemna că aterizarea sigură se baza doar pe comenzile corecte preprogramate şi pe toate instrumentele necesare de la bord ce funcționează corespunzător.

Pe măsură ce InSight a intrat în contact cu atmosfera rarefiată a planetei, un scut împotriva căldurii îl proteja să nu ia foc, în timp ce el şuiera prin ea cu o viteză de 19 800 kilometri la oră.

Aproximativ un minut mai târziu, nava spaţială şi-a desfăcut parașuta, care a frânat-o puternic şi, în cele din urmă, a încetinit-o până la aproape 216 kilometri pe oră.

Scutul său împotriva căldurii a fost îndepărtat brusc, iar un radar de la bord a început în cele din urmă să caute un loc pentru a se fixa la sol.

La înălțimea de 1000 de metri, InSight a renunțat la parașută, efectuând o cădere liberă scurtă, apoi activând motoarele de coborâre pentru a se încetini până la doar 8 kilometri pe oră.

De la primul contact cu atmosfera şi până la stabilirea picioarelor robotului la sol, procesul a durat doar 6 minute şi 45 de secunde.

„Aceasta a fost o experienţă incredibil de emoțională”, spune Hoffman (en).

InSight nu a fost singurul robot care a intrat pentru prima dată în spațiul aerian marțian pe 26 noiembrie 2018.

Două mini-nave spațiale, de mărimea unei serviete, cunoscute ca CubeStars (en), au fost ataşate ca parte a primii misiuni ce presupune trimiterea lor în spațiul interplanetar.

Colectiv cunoscute sub numele de Mars Cube One, dar denumite separat MarCo-A şi MarCo-B, ele aveau misiunea de a colecta informaţii de la InSight în timpul coborârii lui la sol şi apoi a le retransmite echipei de control de la JPL.

Ele au reuşit nu numai să facă acest lucru, dar şi să transmită înapoi o imagine clară, evocativă a lui Marte în momentul în care au plecat.

Bătaia inimii marțiene

Acum, când panourile sale solare sunt configurate, a venit timpul ca InSight să se apuce de lucru.

Pe parcursul unui an marțian (sau cel puţin doi ani pământeni), el va face ceva diferit de majoritatea altor misiuni pe Marte, care şi-au concentrat atenţia pe văile splendide fisurate, vulcanii uriași sau semnele rămase la suprafață de pe urma apei curgătoare din trecut.

În schimb, această misiune îşi propune să ajungă la inima planetei Marte, pentru a măsura mărimea nucleului planetei şi a altor straturi interioare.

Pentru a realiza acest lucru, ei se vor baza pe cutremurile marţiene (marsquakes) —  sau tremurele, adesea produse de aceeași activitate tectonică care crează acești munţi frumoşi şi văi splendide.

Unul din obiectivele principale ale sondei InSight este de a determina proporțiile activității seismice a planetei Marte, spune Renee Weber, de la Centrul de Zboruri Spaţiale Marshall al NASA.

„Asta este ceva ce la momentul actual noi nu știm”, spune ea (en).

„Asta în general ţine de, numărul cutremurelor, cât de des se petrec, unde au loc şi cât de puternice sunt”.

Weber presupune că Marte se poziționează undeva între Pământ şi Lună în ceea ce privește activitatea tectonică (da, pe lună tot sunt cutremure (moonquakes), care au fost măsurate de astronomii de la misiunea Apollo, când au vizitat-o în anii 1970).

Parcată la suprafață, InSight doar așteaptă să intercepteze aceste semnale.

În următoarele câteva luni, sonda va lansa instrumentele sale, printre care este şi un seismometru deosebit de sensibil ce ar trebui să detecteze o varietate de cutremure marțiene, atât acele produse de spasmele planetei, cât şi cele ce rezultă de pe urma impactului meteoriților.

După ce nava spatială va determina locaţia unui marsquake, ea va studia undele seismice ajunse şi va folosi informațiile pe care ele le transportă, pentru a-şi da seama prin ce roci au trecut.

Întrucât marsquake-urile balansează măruntaiele planetei, ele trimit unde seismice săltărețe prin interior, semnale ce călătoresc într-un mod diferit, în funcție de materialul pe care îl traversează.

Cu suficiente date din direcții destul de diferite, oamenii de ştiinţă ar putea fi în măsură să compună o imagine a inimii extraterestre a planetei.

Un al doilea instrument, va fi lansat pentru a măsura temperatura planetei, el va fora în adâncurile planetei pentru a afla ce cantitate de căldură mai e în stare să scape din nucleul său.

Vedeţi şi: Roverul Curiosity a găsit apă perforând o stâncă de pe Marte

Toate aceste date acumulate de InSight, vor ajuta oamenii de ştiinţă să determine modul în care planetele sunt formate şi cum acestea evoluează, spune Suzane Smrekar, investigatorul principal al misiunii.

Acest lucru este important nu numai pentru a înțelege mai bine propriul sistem solar, dar şi pentru descifrarea unor indici referitor la planetele mult mai îndepărtate ce se învârtesc în jurul altor stele.