Primele vederi îndeaproape ale celui mai îndepărtat obiect vreodată vizitat, dezvăluie detalii ciudate

În ziua de Anul Nou, oamenii de știință au urmărit după zborul sondei New Horizons al NASA pe lângă un misterios obiect de mărimea unui munte.

Roca spaţială oficial este cunoscută ca (20146) 2014 MU69, deși mai des este menționată ca „Ultima Thule”.

El se află la mai mult de 6 miliarde kilometri depărtare de Pământ şi la 2 miliarde kilometri de Pluton, făcându-l cel mai îndepărtat obiect vreodată explorat de omenire.

New Horizons a înregistrat sute de fotografii într-un zbor pe lângă cu o viteză de 52 000 kilometri pe oră, coregrafiat la cel mai înalt nivel, apropiindu-se la aproximativ 3500 kilometri de Ultima Thule.

Miercuri, cercetătorii au dezvăluit primele imagini captate ale misiunii lor fără precedent.

„Este un om de zăpadă”, a spus despre forma obiectului, Alan Stern, conducătorul misiunii New Horizons, în timpul unei conferinţe de presă (en) miercuri (2 ianuarie 2019).

Vedeţi şi: New Horizons tocmai a găsit indicii a unei structuri uriaşe la marginea sistemului solar

Stern a explicat că Ultima Thule pare să fie ceea ce tehnic se numește un binar de contact sau „două obiecte complet separate, acum unite împreună”.

Jeff Moore, un geolog şi co-investigator al misiunii New Horizons, a declarat în timpul briefing-ului, că cei doi lobi ai lui MU69 probabil s-au strivit unul în altul la câțiva kilometri pe oră sau „la viteza la care ați putea parca mașina”.

„Dacă aţi fi avut o coliziune la aşa viteze, s-ar putea să nu completați nici chiar formularele de asigurare”, a adăugat el.

De asemenea, oamenii de ştiinţă au menționat obiectul MU69 ca o cometă bi-lobată (sau bi-lobară), ce nu a călătorit niciodată în apropierea soarelui.

Vedeţi şi: Pilonii antici confirmă că Pământul a fost lovit de o cometă care a dat start civilizaţiilor

La moment, lobul cel mare este numit „Ultima”, iar lobul mai mic „Thule”.

MU69 este atât de îndepărtat şi relativ neschimbat — fiecare lob este surprinzător de rotund — încât, după cum a relatat Moore, el probabil este „cel mai primitiv obiect vizitat vreodată de o navă spaţială”.

„Ceea la ce credem noi că ne uităm, este produsul final a unui proces care probabil a avut loc la numai câteva sute de mii sau milioane de ani de la începutul formării sistemului solar”, a adăugat el.

Vedeţi şi: Faceți cunoștință cu Farout, noul cel mai îndepărtat membru al sistemului solar

Până această săptămână nimeni nu știa cum arăta MU69. Imaginile neclare făcute înainte de zborul pe lângă, au determinat unii oameni de știință să presupună că este un obiect alungit, în formă de jalon de bowling sau arahidă, sau două obiecte prinse strâns într-o orbită (en) unul cu altul.

Primele imagini cu rezoluție redusă transmise pe Pământ de New Horizons, arată că MU69 este format din două obiecte separate şi are o culoare roșiatică.

Oamenii de știință au comparat nuanța lui cu cea a lunii lui Pluto, Charon.

„Noi definitiv putem afirma că Ultima Thule este roșie”, a spus în timpul briefing-ului, co-investigatorul misiunii New Horizons, Carly Howett.

Howett a remarcat că, probabil, culoarea roşie provine de la acțiunea timp de miliarde de ani a radiațiilor, care au împrăştiat compușii organici de pe suprafaţa MU69, transformându-le în substanțe chimice numite tholine (tholin (en)).

Membrii echipei New Horizons se așteaptă să obțină imagini color cu o rezoluție mai înaltă în februarie, a spus Stern pentru Business Insider.

El a mai adăugat că, echipa sa va începe să scrie prima lucrarea științifică (pe baza datelor deja existente) săptămâna viitoare.

„Aceasta va revoluţiuna cunoștințele noastre despre ştiinţa planetară”, a spus Stern.

O misiune bonus fără precedent dincolo de Pluto

Misiunea de a zbura dincolo de MU69 a fost la fel de surprinzătoare cât şi de ambiţioasă.

Atunci când NASA a lansat New Horizons către Pluto în 2006, nimeni nu ştia că MU69 exista.

Vedeţi şi: 5 lucruri uimitoare despre Pluto, pe care le-am învăţat după un an de la vizita lui

Nu a existat nici măcar o metodă sigură de a detecta obiectul, până ce astronauții nu au instalat o cameră modernizată în telescopul spaţial Hubble în 2009.

New Horizons a efectuat prima vizită a lui Pluto în iulie 2015.

Odată ce sonda a finalizat misiunea principală, ea s-a îndreptat mai departe într-o zonă numită Centura Kuiper.

În această regiune rece şi înghețată, lumina soarelui este la fel de slabă ca şi lumina de la o luna plină de pe Pământ.

Resturi înghețate de la formarea sistemului solar, numite obiectele Centurii Kuiper (KBO – Kuiper Belt objects  ), se ascund aici într-un număr foarte mare.

Vedeţi şi: Nașterea unei planete, a fost pentru prima dată fotografiată de astronomi

Pluto este unul din ele, dar Ultima Thule este cel mai original din cele întâlnite până acum.

El ar fi fost o cometă cu o coadă strălucitoare, dacă ar fi fost aruncat mai aproape spre soare, dar în schimb a rămas miliarde de ani pe orbita sa îndepărtată îngheţată şi rece.

„Ori de câte ori noi vedem comete, trebuie să reținem că ele sunt post-pârjolite; ele au fost incendiate şi arse de soare.

Ele sunt exemple grav deteriorate, de foste obiecte din Centura Belt”, a spus Moore.

„Fiind capabili să ieșim şi să vedem un obiect original din Centura Kuiper, ne vorbește despre faptul cum într-adevăr binarele de contact se formează — şi posibil atunci când vedem comete, noi ne uităm la versiuni mai mici ale binarelor de contact deteriorate”.

Datele fără precedent obținute de New Horizons probabil vor dezvălui noi indicii despre faptul cum a evoluat sistemul nostru solar, pentru a forma planete precum Pământul.

„Ultima este primul obiect care nu este suficient de mare pentru a avea un motor geologic ca la planete şi care nu a fost încălzit prea tare de soare”, a spus Stern pentru Business Insider.

El este ca o capsulă de timp de acum 4,5 miliarde de ani. Anume acest fapt îl face atât de special.

El a comparat zborul pe lângă el cu o săpătură arheologică în Egipt.

„Este precum cineva ar deschide pentru prima dată cavoul unui faraon, a intrat în interior şi a văzut cum era cultura acum 1000 de ani”, a spus el.

„Cu excepția faptului că noi explorăm zorii sistemului solar”.

O altă analogie: Stern a spus că privește la MU69 ca la un „embrion planetar”, deoarece reprezintă un bloc de construcție pentru planete mai mari, dar care niciodată nu a devenit unul din ele.

„Astfel, aceasta se aseamănă cu un paleontolog ce găsește embrionul fosilizat al unui dinozaur”, a spus Stern.

„El are o valoare foarte specială”.

Așteptare lungă pentru mai multe date fără precedent

Ca şi în cazul zborului lui New Horizons pe lângă Pluto acum câțiva ani, cercetătorii din cadrul misiunii trebuie acum să joace un joc de așteptare pentru a primi mai multe imagini şi date științifice.

Potrivit lui Stern, primele imagini capturate de New Horizons în timpul zborului pe lângă, se transmiteau timp de câte 2 ore fiecare.

Fiecărui bit de date, ce se deplasa cu viteza luminii ca o undă radio, i-a luat aproximativ şase ore pentru a ajunge la antenele de pe Pământ.

Deşi primele imagini sunt acum publice, acestea sunt versiuni cu o rezoluție mai redusă.

Va dura mai mult timp pentru a primi cele mai detailate imagini cu o rezoluţie completă, din cauza limitărilor fizice ale navei spațiale New Horizons şi a locației sale.

De fapt, poate dura 20 de luni pentru a descărca toate datele sondei.

O parte din motivul pentru care va dura atât de mult, constă în faptul că capacitatea antenei radio a navei spațiale este acum de 15 waţi — sau un sfert din puterea unui bec obișnuit — şi datorită faptului că difuzarea are loc de la 6,6 miliarde de kilometri depărtare.

„De 10 000 de ori mai greu decât a ajunge la Pluto”

Acest zbor pe lângă, a fost de mult ori mai dificil de realizat, decât vizita
efectuată de New Horizons a lui Pluto .

„Întâlnirea cu ceva de dimensiunea unui munte mare murdar, la un miliard de kilometri distanţă de Pluto şi a te aținti asupra lui, este de aproximativ 10 000 de ori mai greu decât ca să ajungi la Pluto” a spus anterior Stern.

„Asta din motivul că el este de aproximativ 10 000 de ori mai mic. Însăși, realizarea misiunii de a ajunge la el este ceva de necrezut”.

Identificarea exactă a poziției în spaţiu a lui MU69 în momentul când New Horizons va zbura în apropiere de el, a necesitat o „odisee de două săptămâni şi jumătate” de observații telescopice din întreaga lume, a declarat în Twitter (en), omul de știință al misiunii, Simon Porter.

Pentru a vedea astuparea luminii unei stele îndepărtate de către MU69 — o modalitate de a confirma orbita precisă a rocilor în spaţiu — cercetătorii au trebuit să zboare cu un telescop montat pe un avion numit SOFIA şi să desfășoare zeci de telescoape în Argentina.

Echipa New Horizons deja planifică şi intenționează să facă un nou zbor pe lângă un obiect şi mai îndepărtat.

„New Horizons este o navă într-o stare foarte bună. De fapt, toate sistemele aflate la bord sunt supranormative şi noi nu folosim niciunul din sistemele de rezervă, deoarece nu am avut nici o defecțiune timp de 13 ani de zbor”, a declarat Stern, în cadrul unei conferințe de presă.

Sursa de alimentare a sondei — un sistem care convertește căldura emisă de descompunerea plutoniului-238 în energie electrică — mai are aproximativ 15-20 de ani de viaţă.

Stern a spus că că aceasta e suficient pentru alimentarea electronicii navei spațiale pe o distanţă de aproximativ 10 miliarde de mile (16 miliarde de kilometri) sau aproximativ pentru o distanţă de 2,5 ori mai mare decât cea parcursă până în prezent.

Întrebarea încotro o va lua echipă, rămâne încă suspendată în aer.

„Eu nu vă pot da astăzi răspunsul, deoarece noi încă nu știm”, a spus Stern.

„Noi am fost foarte precauți în această perioadă de trei ani, când noi am planificat fiecare detaliu a acestui zbor pe lângă, pentru a rămâne concentraţi pe asta şi a nu fi distrași de următorul lucru strălucitor, dacă înţelegeţi ce vreau să spun”.

El a adăugat că până în vara anului 2020, echipa va face vizită formală la NASA pentru a căuta un alt obiect, probabil unul la periferia Centurii Kuiper.

„Există destul timp pentru a găsi alte ţinte — dacă suntem pe poziţia de a avea o navă spaţială încă în stare bună şi o propunere acceptată”, a spus Stern.