Activitatea cerebrală excesivă a fost legată de o viaţă mai scurtă

Cheia pentru o viaţă mai lungă ar putea fi creierul mai liniștit, fără prea multă activitate neuronală, potrivit unui studiu care a examinat țesutul creierului postmortem al oamenilor ce au trăit extrem de mult, cu scopul de a găsi indicii ce îi fac diferiți de oamenii ce au murit la 60, 70 de ani.

„Folosește-l sau pierde-l”, a fost ideea dominantă în ceea ce privește protejarea creierului de îmbătrânire, iar cercetările ample arată că există multe beneficii în a rămâne activ fizic şi psihic pe măsură ce oamenii devin mai în vârstă.

Dar studiul, publicat în Nature, sugerează că mai mult nu este întotdeauna mai bine.

Activitatea excesivă — cel puțin la nivelul creierului — ar putea fi dăunătoare.

„Lucrul complet șocant şi încurcat în ceea ce privește această lucrare constă în faptul că… [activitatea creierului] — este ceea ce credeți voi că vă menţine într-o stare cognitivă normală.

Aceasta e ideea dacă vrei să menții creierul activ mai târziu în viaţă”, a spus Michael McConnell (en), un neurolog de la Institutul Lieber pentru Dezvoltarea Creierului, ce nu a fost implicat în studiu.

Vedeţi şi: Dieta vegană pe bază de plante poate înrăutăți sănătatea creierului

„Un lucru extrem de neașteptat este… limitarea activității neuronale ca ceva benefic pentru o îmbătrânire sănătoasă. Este foarte contraintuitiv”.

Cercetătorii de Harvard Medical School au analizat țesuturile creierului, donate băncilor de creier uman de către persoanele cu vârste cuprinse de la 60, 70 de ani la centenari ce au trăit până la 100 de ani şi mai mult.

Ei au descoperit că persoanele ce au murit până la 75 de ani, au avut niveluri mai mici a proteinei numite REST în creierul lor, comparativ cu cei au decedat la o vârstă mai înaintată.

Această proteină suprimă genele implicate în creșterea activității creierului.

REST, deja s-a dovedit a fi un protector împotriva bolii Alzheimer (en).

Vedeţi şi: Cauza bolii Alzheimer s-ar putea ascunde chiar în gura voastră, potrivit unui studiu

Dar ei nu erau siguri dacă REST cumva a protejat oamenii de la moarte sau doar a fost un semn al îmbătrânirii mai târzii.

Întrucât în prezent nu este posibil de măsurat nivelul de REST în creierul oamenilor vii, oamenii de știință au inițiat experimente pe viermi rotunzi şi şoareci, pentru a verifica dacă acesta joacă un careva rol în durata vieţii.

Atunci când cercetătorii au crescut acțiunea versiunii REST a viermilor, activitatea creierului lor a scăzut şi ei au trăit mai mult.

Contrariul a avut loc atunci când oamenii de știință au dezactivat gena REST similară a viermilor rotunzi, ce au o durată a vieții foarte lungă; activitatea neuronală a viermilor a crescut — iar viaţa lor s-a scurtat dramatic.

Șoarecii lipsiți de REST, de asemenea, erau mai predispuși să aibă creiere mai preocupate, inclusiv explozii de activitate similare cu accesele.

„Eu cred că această hiperactivitate, excitație ieșită de sub control — nu este benefică pentru creier.

Voi doriți ca neuronii să fie activi, doar atunci când şi unde este necesar, dar, nu în general excitați”, a spus Cynthia Kenyon (en), președintele cercetărilor legate de îmbătrânire de la Calico Labs, care a salutat scopul studiului, dar a spus că crede că sistemul nervos este doar unul dintre numeroasele țesuturi ce au o influență asupra duratei de viață.

Încă nu este clar deocamdată cum aceste deosebiri în activitatea creierului la nivelul celulelor se pot manifesta în diferențele capacității de cunoaștere sau a comportamentului la oameni.

Bruce Yankner, un profesor de genetică și neurologie de la Harvard Medical School, care a condus studiul, a declarat că laboratorul său este deja în curs de a vedea dacă țintirea proteinei REST cu medicamente ar putea duce la noi modalități de a trata bolile neurodegenerative sau însăși îmbătrânirea.

Această direcție de cercetare, de asemenea, prezintă interes în vederea încercării de a înțelege modul în care intervenţiile alternative (en), precum ar fi meditația, ce afectează ritmurile neuronale, pot ajuta la tratarea pierderii timpurii a memoriei, a spus Yankner.

Vedeţi şi: 9 cele mai bune căi de a îmbunătăți memoria, potrivit științei

„Eu cred că implicația studiului nostru constă în faptul că odată cu vârsta, există o activitate neuronală aberantă sau dăunătoare, ce nu doar face creierul mai puțin eficient, dar şi dăunează fiziologiei persoanei sau animalului şi prin urmare duce la reducerea duratei vieții”, a spus Yanker (en).

Cercetătorii au studiat creierele donate provenite de la oamenii ce au murit din diferite motive, ceea ce face imposibil de stabilit dacă diferențele nivelurilor de REST au fost legate de probabilitatea decesului.

Angela Gutchess, profesoară de psihologie la Universitatea Brandies, a spus că atunci când oamenii îmbătrânesc şi trec scanarea creierului, există multe schimbări în activitatea din cortexul prefrontal, regiunea în care cercetătorii de la Harvard au studiat proteina REST.

În unele cazuri, studiile au arătat că, pentru a finaliza o sarcină, adulții mai în vârstă activează mai multe circuite ale creierului comparativ cu cei mai tineri, a spus ea.

Dar implicaţia acestei schimbări nu este clară: Aceste modele de activitate pot fi un indiciu al unui creier mai puțin eficient la persoanele în vârstă sau a încercărilor de compensare.

Un model, numit „CRUNCH”, încearcă să explice schimbările în caracteristicile activării creierului odată cu vârsta.

El presupune că atunci când oamenii încearcă sarcini din ce în ce mai grele, se activează tot mai multe regiuni ale creierului lor, până ce ajung la un punct de criză (crunch point) în care rămân fără resurse mintale.

Persoanele în vârstă au un punct de criză mai timpuriu şi nu pot activa aşa multe regiuni.

Altul, numit „STAC”, spune că adulții mai în vârstă au variații naturale în schela de bază a resurselor cognitive naturale, iar aceste variaţii influențează modul în care şi dacă oamenii pot implica mai multe regiuni neuronale atunci când se confruntă cu sarcini dificile.

Gutchess a spus că noul studiu a fost captivant şi un memento că pentru a înțelege cu adevărat îmbătrânirea creierului este necesar de conectat punctele între observațiile şi modelele din laboratoarele științifice ce se specializează pe domenii diferite, de la comportamentul uman, imagistica creierului, la funcționarea individuală a celulelor.

„Noi trebuie să conectăm diverse niveluri de expertiză”, a spus Gutchess.