Săptămâna aceasta, Organizația Mondială a Sănătății a spus că ar putea fi nevoie de 18 luni înainte ca un vaccin împotriva coronavirusului să fie disponibil public.
Da-ţi să vedem de ce, chiar şi cu eforturi globale, aceasta ar putea dura aşa mult timp.
Vaccine for new coronavirus ‘COVID-19’ could be ready in 18 months: WHO https://t.co/8GrGDZf1AN pic.twitter.com/c7KQWxyTn3
— Reuters (@Reuters) February 11, 2020
China a distribuit public (en), întreaga secvență ARN a virusului — acum mai degrabă cunoscut sub denumirea de SARS-Cov-2 decât COVID-19, ce se referă la boala în sine — în prima jumătate a lunii ianuarie.
Aceasta a dat start eforturilor de a dezvolta un vaccin în întreaga lume, inclusiv Universitatea din Queensland şi instituțiile din SUA şi Europa.
Până la sfârșitul lunii ianuarie, pentru prima oară, virusul a fost dezvoltat cu succes în afara Chinei, de către Institutul Doherty din Melbourne, ce constituie un pas important.
Pentru prima dată, cercetătorii din alte state au avut acces la o probă vie a virusului.
Folosind acest specimen, cercetătorii de la centrul cu izolare ridicată al CSIRO (Laboratorul Australian de Sănătate Animală) din Geelong, ar putea să înceapă să înțeleagă caracteristicile virusului, un alt pas crucial în efortul global de a dezvolta un vaccin.
Istoric, pentru a dezvolta un vaccin nou, e nevoie de doi-cinci ani (en).
Dar cu o implicare globală şi în baza cunoștințelor acumulate din eforturile anterioare de a dezvolta vaccinuri contra coronavirusului, cercetătorii ar putea dezvolta un vaccin mult mai rapid.
Vedeţi şi: Ce este coronavirusul nou şi cât de îngrijorați ar trebui să fim?
Iată de ce toți trebuie să lucreze împreună
Nici o instituție nu are capacitatea sau posibilitatea de a dezvolta un vaccin de sine stătător.
De asemenea, procesul presupune mai multe etape decât mulţi oameni ar putea crede.
În primul rând, noi trebuie să înțelegem caracteristicile şi comportamentul virusului în gazdă (oameni).
Pentru a face acest lucru, trebuie să dezvoltăm mai întâi un model animal.
Apoi, noi trebuie să demonstrăm că potențialele vaccinuri sunt sigure şi pot declanșa porțiunile potrivite ale imunității organismului, fără a provoca daune.
Apoi, noi putem începe testarea pre-clinică pe animale a potențialelor vaccinuri, folosind modelul animal.
Vaccinurile care cu succes vor trece testarea pre-clinică pot fi apoi utilizate de alte instituții cu capacitatea de a efectua studii clinice umane.
Unde şi de cine vor fi conduse, rămâne să se decidă.
În general, este ideal să se testeze astfel de vaccinuri în condițiile din cadrul focarului curent.
În cele din urmă, în cazul dacă un vaccin se dovedește a fi sigur şi eficient, el va trebui să treacă aprobările de reglementare necesare.
De asemenea, va fi necesar de găsit o modalitate rentabilă de a produce vaccinul, înainte ca el să fie gata pentru livrare.
Fiecare din aceste etape în dezvoltarea vaccinului se confruntă cu potențiale provocări.
Iată câteva dintre provocările cu care ne confruntăm
Coaliția pentru Inovațiile de Pregătire Epidemică (CEPI – The international Coalition for Epidemic Preparedness Innovations) a implicat echipa CSIRO în primele două etape: determinarea caracteristicilor virusului actual, apoi testarea pre-clinică a potențialelor vaccinuri.
În timp ce Institutul Doherty din Melbourne şi alții au contribuit la izolarea noului coronavirus, următorul pas constă în al creşte în cantități mari, astfel încânt oamenii de știință să aibă suficient material pentru a lucra.
Aceasta implică cultivarea virusului în laborator (încurajându-l să crească) în condiții deosebit de sigure şi sterile.
Următoarea provocare cu care ne confruntăm este dezvoltarea modelului biologic corect al virusului.
Acesta va fi un model animal ce ne oferă indicii despre cum s-ar putea comporta coronavirusul la oameni.
Lucrul nostru anterior cu SARS (sindromul respirator acut sever) ne-a oferit o bază bună pentru a progresa mai departe.
SARS este un alt membru al familiei coronavirus ce s-a răspândit în perioada 2002-03.
Oamenii de ştiinţă au dezvoltat un model biologic pentru SARS, folosind dihorii, cu scopul de a identifica gazda inițială (en) a virusului: liliecii.
SARS şi noul SARS-CoV-2 împărtăşesc aproximativ 80-90 la sută din codul lor genetic (en).
Deci, experiența noastră cu SARS ne face să fim optimiști în ceea ce privește faptul că modelul nostru existent de dihor poate fi folosit ca punct de plecare pentru lucrul la noul coronavirus.
De asemenea, noi vom explora şi alte modele biologice pentru a oferi date mai solide şi în caz de situații neprevăzute.
Vedeţi şi: Oamenii de ştiinţă de la MIT au folosit un virus biologic pentru a face computere mai rapide
Cât de bună va fi vaccina dacă virusul va muta?
De asemenea, este foarte mare probabilitatea că SARS-CoV-2 va continua mutațiile.
Fiind un virus animal, acesta a mutat în aşa fel încât s-a adaptat ̶ mai întâi la un alt animal, apoi a sărit de la un animal la oameni.
Inițial, aceasta a avut loc fără posibilitatea de a se transmite de la om la om, dar acum virusul a făcut un pas major în acest sens.
Deoarece virusul continuie să infecteze oamenii, acesta trece printr-o etapă de stabilizare, ce face parte din procesul de mutație.
Acest proces de mutație poate chiar varia în diferite părţi ale lumii, din diverse motive.
Aceasta include densitatea populației, care influențează numărul de persoane infectate şi de câte oportunități dispune virusul pentru a muta.
De asemenea, expunerea anterioară la alte coronavirusuri poate influenţa susceptibilitatea populației la infecții, ceea ce poate duce la apariția unor tulpini variate, la fel ca în cazul gripei sezoniere.
Prin urmare, este esențial să lucrăm în continuare cu una dintre cele mai recente versiuni ale virusului pentru a oferi vaccinului o șansă mai mare de a fi eficient.
Tot acest lucru trebuie făcut în condiții stricte de calitate şi siguranță, pentru a se asigura că îndeplinește cerințele legislative globale şi pentru a garanta că personalul şi comunitatea mai largă se află în afara pericolului.
Vedeţi şi: Oamenii de ştiinţă au reuşit să elimine virusul imunodeficienţei (HIV) din celulă
Alte provocări
O altă provocare este fabricarea de proteine din virus, necesare pentru dezvoltarea potențialelor vaccinuri.
Aceste proteine sunt special concepute pentru a provoca un răspuns imun atunci când sunt administrate, permițând sistemului imunitar al unei persoane să se protejeze împotriva viitoarelor infecții.
Din fericire, progresele recente în înţelegerea proteinelor virale, a structurei şi funcției lor, au permis acestei lucrări să progreseze în întreaga lume cu viteză considerabilă.
Dezvoltarea unui vaccin este o sarcină imensă şi nu ceva ce poate fi obținut peste noapte.
Dar dacă totul va merge potrivit planului, aceasta va lua mult mai puțin timp ca până acum.
Au fost învățate multe lecții în timpul focarului SARS.
Iar cunoștințele obținute de comunitatea științifică globală în încercarea de a dezvolta un vaccin împotriva SARS ne-a dat un bun start în crearea unuia pentru acest nou virus.
Lasă un răspuns