Un magnetar din Calea Lactee, numit SGR 1935+2154, a contribuit enorm la rezolvarea misterului puternicilor semnale radio din adâncul spațiului, ce a derutat astronomii timp de ani de zile.
La 28 aprilie 2020, o stea moartă — aflată la doar 30 000 de ani lumină distanţă — a fost înregistrată de observatoarele din întreaga lume, aparent răbufnind într-o explozie de unde radio incredibil de luminoase, cu o durată de o milisecundă, ce putea fi detectată dintr-o altă galaxie.
Mai mult ca atât, observatoarele globale şi spațiale de raze X au înregistrat o omologă rază X foarte strălucitoare.
Studiul în ceea ce privește acest eveniment este foarte preliminar, cu astronomi ce depun un efort extrem de mare pentru a analiza masivele de date.
Dar mulți par a fi de acord că ele ar putea indica, în cele din urmă, la o sursă de explozii de unde radio rapide (FRB — fast radio burst).
„Acest tip, în mintea majorității, stabilește originea FRB-urilor ca provenind de la magnetari”, a declarat pentru Science Alert astronomul Shrinivas Kulkarni de la Caltech şi membru al uneia dintre echipe, STARE2 survey, ce, de asemenea, a detectat semnalul radio (en).
Vedeţi şi: Au fost detectate semnale ciudate provenite dintr-o galaxie îndepărtată
Exploziile rapide de unde radio sunt unele din cele mai fascinante mistere din cosmos.
Ele sunt semnale extrem de puternice din adâncul spațiului, din galaxii aflate la milioane de ani-lumină distanţă, unele descărcând mai multă energie decât 500 de milioane de stele ca soarele (en).
Cu toate acestea, ele durează mai puţin decât ai clipi din ochi — doar câteva milisecunde — şi majoritatea nu se repetă, ceea ce le face foarte greu de prezis, urmărit şi de înțeles.
Explicațiile potențiale au variat de la supernove la extratereștri (ceea ce, din păcate, e puțin probabil).
Dar o posibilitate ce a luat avânt, este că FBR-urile sunt produse de magnetari.
Aceștia sunt un tip deosebit de ciudat de stele neutronice, un nucleu extrem de dens, rămas după ce o stea masivă a trecut în supernova.
Dar magnetarii au câmpuri magnetice mult mai puternice decât stelele neutronice obișnuite — de aproximativ 1000 de ori.
Cum are loc acest lucru, deocamdată, nu se cunoaște precis, dar are un efect interesant asupra însăși a stelei.
Pe măsură ce forța gravitațională încearcă să ţină steaua întreagă — o forță interioară — câmpul magnetic, este atât de puternic, încât denaturează forma stelei.
Acest lucru duce la o tensiune continuie între cele două forțe, a explicat Kulkarni, ceea ce ocazional duce la cutremure masive şi sclipiri magnetare gigantice (en).
La 27 aprilie 2020, pe SGR+2154, mai multe instrumente, aşa ca Swift Burst Alert Telescope, satelitul AGILE şi telescopul de pe Staţia Spaţială Internaţională NICER. au detectat şi urmărit o creștere bruscă a activității.
Iniţial totul părea relativ normal, în concordanţă cu comportamentul observat la alți magnetari.
Dar apoi, pe 28 aprilie, Canadian Hydrogen Intensity Mapping Experiment (CHIME) — un telescop conceput pentru a scana cerul în căutarea evenimentelor tranzitorii — a făcut o detectare fără precedent, un semnal atât de puternic, încât sistemul nu-l putea cuantifica.
Detectarea a fost raportată pe The Astronomer’s Telegram.
Dar sondajul STARE2, un proiect început de studentul absolvent de la Caltech, Christopher Bochenek, este proiectat exact pentru detectarea FRB-urilor locale (en).
El este format din trei antene radio dipole situate la sute de kilometri una de alta, care, în primul rând, pot exclude semnalele locale produse de activitățile umane şi pot permite, de asemenea, triangularea semnalului.
Acesta a primit un semnal puternic şi clar, cu o fluenţă de peste un milion de milisecunde jansky.
De obicei, noi primim FRB-uri extragalactice la câteva zeci de milisecunde jansky.
Odată ce este rectificat în concordanţă cu distanţa, SGR 1935 + 2154 se încadrează la capătul cel slab al puterii FRB— dar se potrivește cu profilul, a spus Kulkarni.
„Dacă același semnal era să provină de la o galaxie din apropiere, unul precum cele din galaxiile tipice FRB din vecinătate, el va părea ca un FRB pentru noi”, a spus el pentru Science Alert (en).
„Ceva de genul acesta nu a mai fost văzut anterior”.
Transient phase space plot now with the SGR 1935+2154 lower limit from STARE2. I think the interpretation writes itself. pic.twitter.com/8ScrlcyqLW
— An Dr. Evan Ó Catháin🅾️ (@evanocathain) April 29, 2020
Dar noi am observat şi ceva ce nu am văzut niciodată la un FRB extragalactic şi anume un omolog de raze X.
Desigur, acestea sunt destul de frecvente în exploziile magnetare.
De fapt, este mult mai normal ca magnetarii să emită radiații X şi gama decât unde radio.
Omologul de raze X al exploziei SGR 1935+2154 nu a fost deosebit de puternic sau neobișnuit, a spus astrofizicianul Sandro Mereghetti, de la Institutul Naţional de Astrofizică din Italia şi cercetător științific la satelitul INTEGRAL al ESA.
Dar aceasta ar putea însemna că există mai multe FRB-uri, decât noi suntem capabil de a detecta în prezent.
„Acesta este un rezultat foarte uluitor şi susţine asocierea dintre FRB-uri şi magnetari”, a declarat Mereghetti pentru Science Alert.
„FRB-urile identificate până acum erau extragalactice. Ele niciodată nu au fost detectate la raze X/gamma.
Vedeţi şi: Numărul misterioaselor explozii rapide de unde radio detectate aproape a fost dublat
O explozie de raze X cu aceeaşi luminozitate ca la SGR1935, era să fi fost nedetectabilă pentru o sursă extragalactică”.
Dar acest semnal radio a fost incontestabil.
Şi, potrivit lui Kulkarni, este absolut posibil ca un magnetar să producă izbucniri şi mai mari.
Ca un magnetal, SGR 1935+2154 nu a necesitat multă energie şi steaua putea cu ușurință suporta o explozie de o mie de ori mai puternică.
Aceasta cu siguranță este o chestie delirantă.
Dar este important să reținem că suntem doar la început de cale.
Astronomii continuie să efectueze observații ale stelei folosind unele dintre cele mai puternice instrumente pe care le avem (en).
Şi lor le mai rămâne încă să analizeze spectrul exploziei, pentru a determina dacă ea are vreo asemănare cu spectrele exploziilor rapide de unde radio extragalactice.
În cazul în care aceasta nu va avea loc, riscăm să revenim la etapa de unde am început.
Desigur, chiar dacă SGR 1935+2154 se dovedește a fi o explozie rapidă de unde radio de origine magnetară, nu înseamnă că aceasta e unica variantă posibilă a originii lor.
Unele semnale se comportă foarte diferit, repetându-se imprevizibil.
Recent s-a descoperit o sursă, ce se repetă la un ciclu de 16 zile.
Vedeţi şi: Pentru a doua oară au fost detectate semnale misterioase repetitive venite din spațiu
Indiferent de ce informație vom primi de la SGR 1935+2154, noi încă suntem departe de a rezolva complet enigma complicată reprezentată de aceste semnale incredibile — dar este un pas înainte extrem de interesant.
Lasă un răspuns