Cele mai vechi oase Homo sapiens găsite vreodată în Europa au fost descoperite într-o peșteră bulgară.
Ele ne-au oferit cele timpurii mărturii ale apariției speciei noastre pe continentul european, potrivit noilor cercetări.
Reconstrucţia cronologiei apariției şi răspândirii oamenilor moderni în Europa este o sarcină dificilă pentru cercetători.
Cu toate acestea, atunci când oamenii moderni şi-au făcut apariția aici, aceasta a decis soarta indigenilor neandertali ce au numit Europa casă înaintea noastră.
Acum cronologia acestei misterioase tranziții din perioada inițială a paleoliticului superior a devenit mai clară, datorită descoperirii şi datării rămășițelor H. sapiens şi a altor artefacte îngropate adânc la situl arheologic numit Peştera Bacho Kiro din centrul Bulgariei, situat la poalele munților Balcani.
Bacho Kiro este cunoscut de mult timp, ca fiind un depozit bogat de fosile paleolitice, cu o serie de săpături ce au avut loc în secolul XX, unele dintre care, în anii ’70, au scos la iveală resturi umane fragmentare care au fost ulterior pierdute, explică cercetătorii într-o nouă lucrare.
În anul 2015, pe șantier au reînceput săpăturile, în urma cărora a fost dezvăluit un strat de sediment ce conținea ceea ce par a fi cele mai vechi resturi umane ale strămoșilor noștri migranţi identificați vreodată în Europa.
„Majoritatea oaselor pleistocenului sunt atât de fragmentate, încât doar examinare vizuală simplă a lor nu ne poate relata de la ce specie provin”, spune cercetătorul în evoluţia umană (en), Frido Welker, de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluţionară din Germania.
Vedeţi şi: Craniul enigmatic poate aparține celui mai vechi om modern din afara Africii
De fapt, printre rămășițele umane detectate, doar un singur dinte a putut fi identificat prin examinarea fizică ca aparținând oamenilor moderni.
Dar, folosind o tehnică de spectrometrie de masă, numită ZooMS, pentru a găsi secvenţe de proteine ce se potrivesc cu H. sapiens, din sutele de fragmente osoase şi de dinţi neidentificați cercetătorii au obţinut cinci corespunderi ce datează din paleoliticul superior iniţial.
Folosind o combinație de metode ce includ atât datarea cu carbon, cât şi secvențierea ADN-ului mitocondrial pentru estimarea vârstei fosilelor, cercetătorii sugerează că acești oameni străvechi au ocupat probabil peştera de la aproximativ 45 820 până la 43 650 de ani în urmă, deși unele rămășițe ar putea data cu încă acum 46 940 de ani.
Vedeţi şi: Cele mai vechi fosile Homo sapiens au fost descoperite în Maroc
„Prin urmare, din câte cunoaștem, aceste oase reprezintă cele mai vechi hominine a paleoliticului superior european recuperate până acum”, explică autorii în una (en) din cele două (en) lucrări noi ce descriu descoperirile.
Pe lângă rămășițele umane, cercetătorii au descoperit şi o gamă uriașă de unelte de piatră, alături de alte artefacte osoase provenite de la 23 de specii diferite de animale, inclusiv piese profilate, cum ar fi pandantivele făcute din dinții urșilor de peșteră, ce se aseamănă cu cele produse mai târziu de neandertali, găsite în regiunea care acum o numim Franţa.
Vedeţi şi: A fost găsită cea mai veche fosilă Homo
Există probabilitatea, spun cercetătorii, că de-a lungul a mii de ani, interacțiunile dintre H. sapiens şi neandertali probabil i-a influențat pe aceștia din urmă, inspirându-i să creeze astfel de obiecte şi tehnologii.
„Oricare ar fi complexitatea cognitivă a ultimilor neandertalieni, vârsta mai mare a materialelor din peştera Bacho Kiro susține ideea că aceste inovații comportamentale specifice observate în perioada declinului populațiilor de neandertali au rezultat din contactele cu migranţii H. sapiens„, scriu autorii (en).
Alţii ar putea să nu fie de acord cu această ipoteză, dar este evident că descoperirile în ansamblu, de rând cu noile metode de datare folosite, ne ajută să avem o cunoaștere mai completă despre cum arăta acest moment istoric.
Rezultatele au fost raportate în Nature şi Nature Ecology & Evolution.
Lasă un răspuns