Un mânz mic, numit Kurt, este un simbol al renașteri Speranței pentru supraviețuirea genului său.
Născut la 6 august 2020, el este primul cal a lui Przewalski din lume clonat cu succes, un cal sălbatic pe cale de dispariție originar din stepele Asiei centrale.
Ceea ce îl face pe Kurt şi mai deosebit, este că el a fost clonat din material genetic crioconservat acum 40 de ani — reînviind diversitatea genetică ce se credea pierdută zeci de ani în urmă.
Vedeţi şi: Un mânz de 42 000 de ani descoperit în permafrostul siberian avea sânge lichid în vene
„Acest mânz este de așteptat să fie unul dintre cei mai importanți reprezentanți din specia sa genetică”, a spus zoologul Bob Wiese (en), principalul specialist în științele naturii de la San Diego Zoo Global.
Noi sperăm că vom readuce la viaţă variații genetice importante pentru viitorul populației cailor lui Przewalski.
Existenţa cailor lui Przewalski (Equus ferus przewalskii) atârnă pe un fir de aţă.
Populaţiile naturale imense ce cutreierau odată stepele au scăzut dramatic după Al Doilea Război Mondial, datorită unei combinații de mai mulți factori precum vânătoarea, concurența pentru hrană cu animalele domestice, pe măsură ce oamenii au ocupat teritoriile lor şi iernile severe.
Vedeţi şi: 10 animale adorabile pe cale de dispariţie din cauza schimbărilor climaterice
Ultima observare confirmată a unui cal Przewalski în sălbăticie a fost în anul 1969.
Din fericire, unii cai din această specie au rămas să existe în grădinile zoologice.
Dar nu aşa mulţi.
În total, 12 cai au fost ascendenții unui program de creștere în captivitate — 11 cai a lui Przewalski capturați în sălbăticie între 1899 şi 1902 şi altul prins în 1947.
Datorită acestui program de creştere a populației, astăzi există aproximativ 2000 de reprezentanți ai speciei.
Aceasta este foarte impresionant, dar populația în creștere nu este lipsită de probleme.
Aceşti 12 indivizi strămoși reprezintă ceea ce este cunoscut sub numele de efectul „gâtului de sticlă” — atunci când o specie suferă de o reducere severă a numărului populației.
Din acest moment, o populație se poate recupera, dar poate prevesti și începutul sfârșitul.
Una din cauze este diversitatea genetică mai mică.
Cu o variație mai mică, o populație este mai puțin capabilă să se adapteze la potențiali factori de stres sau la modificările mediului lor.
Mai mult ca atât, populațiile mici fac o abatere genetică — fluctuație a elementelor genetice dintr-o populație — mai pronunțată.
Această înseamnă că anumite trăsături sunt mai probabile de fi pierdute într-o populație, reducând şi mai mult diversitatea.
Pe lângă toate acestea, populațiile mici similare din punct de vedere genetic au o șansă mult mai mare de consangvinizare, ceea ce poate provoca o depresie consangvinizată (en), ca rezultat răspândind trăsături nedorite într-o populație şi scăzând iarăși probabilitatea de supraviețuire pe termen lung.
Deşi programele de creștere în captivitate au făcut tot posibilul, ele au fost şi cauza unor pericole pentru calul lui Przewalski.
Unii au încrucişat specia cu caii domestici.
Acești descendenți au fost controversați, iar caii lui Przewalski „puri” au fost divizaţi într-o populație ce a exacerbat deriva genetică.
Introducând un cal Przewalski numit Kuporovic, ce a trăit din 1975 până în 1998.
O analiză a genealogiei de reproducere în captivitate a arătat că genomul Kuprovic avea strămoși unici de la doi fondatori sălbatici.
Lucru ce a însemnat că el oferă o variație genetică semnificativ mai mare decât oricare din rudele sale vii, aşa că în 1980, oamenii de știință au prelevat o probă şi au conservat-o în grădina zoologică înghețată din San Diego ( San Diego Zoo’s Frozen Zoo).
Bineînțeles, Kuporovic a continuat să aibă urmași în mod natural.
Dar Kurt, născut după 20 de ani de la moartea tatălui său, reprezintă materialul genetic exact a lui Kuporovic reînviat.
Grădina Zoologică din San Diego a colaborat cu grupul de conservare a faunei sălbatice Revive & Restore şi compania de clonare a animalelor de companie ViaGen Equine, pentru a crea un embrion folosind materialul genetic al lui Kuporovic.
Vedeţi şi: Primele clone de maimuţe au fost create în laborator
Acest embrion a fost implantat într-un surogat al unui cal domestic (Equus ferus caballus) şi s-a născut sănătos după o sarcină normală.
El a fost numit după fondatorul Grădinii Zoologice Îngheţate, Kurt Benirschke.
„Acest nou mânz Przewalski s-a născut pe deplin sănătos şi reproductiv normal”, a spus Shawn Walker (en), cercetătorul științific principal de la ViaGen Equine.
„El lovește cu capul şi azvârli când spațiul său este provocat şi cere să fie alăptat de la mama sa surogat”.
Şi, desigur, Kurt reprezintă o speranţă nu doar pentru propria specie, ci şi pentru alte specii aflate pe cale de dispariție din întreaga lume — pentru că demonstrează viabilitatea pe termen lung a materialului genetic conservat.
Vedeţi şi: Animalele pe cale de dispariţie pe care generațiile viitoare nu le vor vedea niciodată
Anterior, taurii au fost clonaţi din material genetic îngheţat cu 13 ani înainte de aceasta (en).
Iar dihorii cu picioare negre, aflați pe cale de dispariție, au fost reproduși cu ajutorul spermei ce a fost înghețată timp de 20 de ani.
Vedeţi şi: 17 animale dispărute în decursul vieţii noastre
Revive & Restore, de asemenea, lucrează la susținerea populației de dihori cu picioare negre; dar în același timp speră că într-o zi vor putea să cloneze mamutul lânos (en).
Dar, deocamdată, Kurt tot merită să fie sărbătorit.
„După ce mânzul va fi înțărcat, el se va alătura altor reprezentanți a speciei sale la San Diego Zoo Safari Park”, a scris Revive & Restore pe pagina proiectului Przewalski’s horse.
„Sperăm că în timp de la cinici până la 10 ani, pe măsură ce Kurt se va maturiza în primul armăsar Przewalski clonat din lume, el se va împerechea cu succes şi va contribui astfel la diversitatea genetică a speciei sale şi la viitorul inovației în domeniul conservării”.
Lasă un răspuns