Câmpul magnetic al Pământului s-a răsturnat 42 000 mii de ani în urmă. Consecințele au fost dramatice

Lumea a experimentat câteva secole de condiții apocaliptice în urmă cu 42 000 de ani, declanșate de o inversare a polilor magnetici ai Pământului în combinație cu schimbările în comportamentul soarelui.

Aceasta este constatarea cheie a noului studiu multidisciplinar, publicat în Science.

Această ultimă inversare geomagnetică majoră a declanșat o serie de evenimente dramatice, ce au avut consecințe de anvergură pentru planeta noastră.

Vedeţi şi: Polii magnetici ai Pământului probabil sunt pe cale să se răstoarne

Ele arată ca un scenariu a unui film de groază: stratul de ozon a fost distrus, furtunile electrice s-au dezlănțuit peste tropice, vânturile solare au generat spectacole luminoase sub formă de auroră polară, aerul arctic s-a revărsat spre sud, straturile de gheață şi ghețării au crescut, iar modelele meteorologice s-au schimbat violent.

În timpul acestor evenimente, viața pe Pământ a fost expusă luminii ultraviolete intense, neanderthalienii şi animalele gigantice, cunoscute sub numele de megafaună, au dispărut, în timp ce oamenii moderni au căutat protecție în peșteri.

Polul nord magnetic — spre care indică acul busolei — nu are o locație permanentă.

În schimb el oscilează cu timpul, datorită mișcărilor din nucleul Pământului.

Vedeţi şi: O anomalie misterioasă deasupra Africii slăbește câmpul magnetic al Pământului

De regulă, poziția sa oscilează pe lângă polul nord geografic — punctul în jurul căruia se învârte Pământul.

Din motive care nu sunt încă complet clare, mișcările polului magnetic pot fi uneori mai extreme decât o simplă oscilație.

Una dintre cele mai dramatice migrații a polului de acest fel a avut loc în urmă cu aproximativ 42 000 de ani şi este cunoscută ca Excursie Laschamps — numită după satul din Masivul Central Francez unde a fost descoperită.

Dovezi ale Excursiei Laschamps au fost găsite în întreaga lume, inclusiv cea mai recentă, în Tasmania, Australia (en).

Dar până acum, nu a fost clar dacă astfel de modificări magnetice au avut un impact asupra climei şi vieții pe planetă.

Lucrarea nouă reunește mai multe linii de dovezi care sugerează cu tărie că efectele au fost într-adevăr globale şi de anvergură.

Copacii străvechi

Pentru a investiga ce s-a întâmplat, au fost analizați arborii kauri din Noua Zeelandă, ce s-au păstrat în turbării şi alte sedimentele mai bine de 40 000 de ani.

Folosind inelele de creștere anuală din copacii kauri, cercetătorii au reușit să creeze intervalul de timp detailat al modului în care atmosfera Pământului s-a schimbat pe parcursul acestei perioade.

Copacii au dezvăluit o creștere prelungită a nivelurilor atmosferice de radiocarbon, cauzată de prăbușirea câmpului magnetic al Pământului pe măsură ce se polii se schimbau, oferind o modalitate de a lega cu precizie înregistrările dispersate geografic pe scară largă.

„Arborii kauri seamănă cu piatra Rosetta, ajutându-ne să unim înregistrările schimbărilor de mediu din peșteri, miezurile de gheață şi turbăriile din întreaga lume”, spune profesorul Alan Cooper, care conduce acest proiect de cercetare.

Folosind noul interval de timp creat, cercetătorii au putut arăta că centurile tropicale de ploaie din Pacific şi vânturile din vestul Oceanului de Sud s-au schimbat brusc în același timp, aducând condiții aride în locuri precum Australia şi la dispariția unei game de megafaune, aşa ca cangurii gigantici şi vombatele uriaşe.

Vedeţi şi: 10 animale adorabile pe cale de dispariţie din cauza schimbărilor climaterice

Mai la nord, vastul strat de gheață Laurentide a crescut rapid în estul SUA şi Canada, în timp ce în Europa, neanderthalienii au dispărut brusc.

Modelarea climatică

Lucrând cu un program de computer care a simulat interacțiunile globale dintre chimie şi climă, oamenii de știință au investigat impactul unui câmp magnetic slab şi modificările în puterea Soarelui.

Important, în timpul inversării magnetice, puterea câmpului magnetic a scăzut cu mai puțin de 6% din cel pe care-l avem astăzi.

O busolă pe atunci ar fi întâmpinat greutăți pentru a găsi nordul.

În esență, fără câmp magnetic, planeta noastră şi-a pierdut în totalitate scutul foarte eficient împotriva radiațiilor cosmice şi multe din aceste particule foarte pătrunzătoare din spațiu au putut ajunge în straturile superioare ale atmosferei.

Vedeţi şi: NASA vrea să lanseze un gigantic câmp magnetic pentru a face planeta Marte locuibilă

În plus, Soarele a experimentat mai multe „mari minime solare” pe parcursul acestei perioade, timp în care activitatea solară per total a fost în general mai mică, dar şi mai instabilă, trimițând numeroase erupții solare masive, ce au permis razelor cosmice ionizate mai puternice să ajungă la Pământ.

Modelele studiului au arătat că această combinație de factori a avut un efect amplificator.

Razele cosmice cu energie ridicată din galaxie şi, de asemenea, cele provenite de la erupțiile solare au reușit să pătrundă în atmosfera superioară, încărcând particulele din aer şi provocând modificări chimice ce au dus la pierderea ozonului.

Simulațiile chimice-climatice modelate sunt în concordanță cu schimbările de mediu observate în numeroase înregistrări de climă naturală şi schimbări de mediu.

Vedeţi şi: Oamenii de știință din întreaga lume declară starea de “Urgenţă Climatică” (2019)

De asemenea, aceste condiții ar fi extins spectacolele luminoase orbitoare ale aurorei în întreaga lume — uneori, nopțile fiind la fel de luminoase ca zilele.

Cercetătorii sugerează că schimbările dramatice şi nivelurile fără precedent ridicate de UV au făcut ca primii oameni să caute adăpost în peșteri, fapt ce explică înflorirea bruscă aparentă a artei rupestre în întreaga lume în urmă cu 42 000 de ani.

Acestea probabil arăta ca sfârșitul lumii.

Evenimentul Adams

Din cauza coincidenței evenimentelor cosmice aparent aleatorii şi a schimbărilor extreme de mediu în urmă cu 42 000 de ani găsite în întreaga lume — această perioadă a fost numită „evenimentul Adams” — un omagiu adus marelui scriitor de science fiction Douglas Adams, care a scris „Ghidul autostopistului galactic” şi a identificat „42” ca răspuns la viaţă, univers şi orice.

Douglas Adams într-adevăr a dat de ceva grandios şi rămâne un mister de unde el a aflat aceasta?