Există posibilitatea ca galaxia noastră să roiască cu planete vagabonde, ce nu sunt legate gravitațional de nici o stea.
O echipă internațională, condusă de astronomii polonezi, a anunţat de descoperirea celei mai mici planete liber-plutitoare de dimensiunea Pământului detectate până în prezent.
Până în prezent au fost descoperite peste 4000 de planete extrasolare.
Vedeţi şi: NASA a anunţat descoperirea a mai mult de 1200 de exoplanete noi
Deşi majoritatea exoplanetelor cunoscute nu seamănă cu cele din sistemul nostru solar, ele au un lucru comun — toate se rotesc în jurul unei stele.
Cu toate acestea, teoriile formării şi evoluției planetelor prezic existenţa planetelor liber-plutitoare (vagabonde), ce nu sunt atrase gravitaţional de nici o stea.
Într-adevăr, în urmă cu câțiva ani, astronomii polonezi din echipa OGLE de la Observatorul Astronomic al Universităţii din Varșovia au oferit primele dovezi ale existenței unor astfel de planete în Calea Lactee.
Acum, în publicația lor din Astrophysical Journal Letters, astronomii OGLE au anunțat descoperirea celei mai mici planete vagabonde găsite până în prezent.
Exoplanetele doar rare ori pot fi detectate direct.
De obicei, astronomii detectează planete, examinând lumina stelei gazde.
De exemplu, dacă o planetă trece prin faţa discului stelei sale părinte, atunci luminozitatea observată a stelei scade ușor periodic, provocând aşa numitele tranzitări.
Vedeţi şi: Astronomii au descoperit o “oglindire” a planetei noastre şi a soarelui
De asemenea, astronomii pot măsura devierea mișcării stelei cauzată de planetă.
Planetele liber-plutitoare practic nu emit radiații şi prin definiție — nu au o stea gazdă în jurul căreia se rotesc, deci nu pot fi descoperite folosind metodele tradiționale de detectare astrofizică.
Cu toate acestea, planetele vagabonde pot fi detectate folosind un fenomen astronomic numit microlensare gravitațională.
Vedeţi şi: Astronomii au făcut o descoperire incredibil de rară a unei planete ca Pământul
Microlensarea rezultă din teoria relativității generale a lui Einstein — un obiect masiv (lentilă) poate îndoi lumina unui obiect luminos din spate (sursa).
Gravitația lentilei acționează ca o lupă imensă ce îndoaie şi mărește lumina stelelor îndepărtate.
Vedeţi şi: 23 de curiozităţi uimitoare despre gravitaţie
“Dacă un obiect masiv (o stea sau o planetă) trece între un observator bazat pe Pământ şi o stea sursă îndepărtată, gravitaţia sa poate devia şi concentra lumina de la sursă.
Observatorul va stabili o strălucire scurtă a stelei sursă”, explică dr. Przemek Mroz (en), un savant postdoctoral la Institutul de Tehnologie din California şi autor principal al studiului.
“Șansele de a observa microlensarea sunt extrem de mici, deoarece trei obiecte — sursa, lentila şi observatorul — trebuie să fie aproape perfect aliniate.
Dacă noi vom urmări doar după o singură stea sursă, ar trebui să aşteptăm aproape un milion de ani pentru a vedea microlensarea sursei”, a adăugat el (en).
Acesta este motivul din care, observațiile moderne dedicate căutării microlensărilor gravitaționale monitorizează sute de milioane de stele în centrul Căii Lactee, unde șansele unui astfel de eveniment sunt mai mari.
Proiectul OGLE — condus de astronomii Universităţii din Varşovia — este dedicat unui astfel de experiment.
OGLE este una din cele mai mari şi o observare a cerului de cea mai lungă durată, ce a început peste 28 de ani în urmă.
În prezent, astronomii OGLE utilizează Telescopul Varşovia de 1,3 metri, situat la Observatorul Las Campanas, Chile.
În fiecare noapte senină, ei îşi îndreaptă telescopul către regiunile centrale ale galaxiei şi urmăresc după sute de milioane de stele, în căutarea celor ce îşi schimbă strălucirea.
Microlensarea gravitațională nu depinde de luminozitatea lentilei, deci permite studierea obiectelor vagi sau întunecate, aşa ca planetele.
Durata unor astfel de evenimente depinde de masa obiectului lentilă — cu cât obiectul este mai mic, cu atât efectul de microlensare durează mai puţin.
Majoritatea evenimentelor observate, ce durează de obicei câteva zile, sunt cauzate de stele.
Evenimentele de microlensare atribuite planetelor liber-plutitoare durează doar câteva ore.
Vedeţi şi: Telescoapele NASA au dezvăluit atmosfera unei exoplanete hibrid ciudate
Calculând durata unui eveniment de microlensare (şi forma curbării luminii) putem estima masa obiectului lentilă.
Oamenii de știință au anunțat descoperirea celui mai scurt eveniment de microlensare, numit OGLE-2016-BLG-1928, ce a avut o durată de doar 42 de minute.
“Când noi pentru prima dată am observat acest eveniment, era clar că trebuia să fi fost cauzat de un obiect extrem de mic”, spune dr. Radoslaw Poleski de la Observatorul Astronomic al Universităţii din Varşovia (en), co-autor al studiului.
Într-adevăr, modelele evenimentului indică faptul că lentila trebuia să fi fost mai puțin masivă decât Pământul, probabil că a fost un obiect de masa planetei Marte.
Mai mult ca atât, lentila probabil este o planetă vagabondă.
“Dacă lentila s-ar fi învârti în jurul unei stele, am fi detecta prezenţa acesteia în curba de lumină a evenimentului”, adaugă dr. Poleski (en).
Vedeţi şi: Un nou tip de lentilă revoluţionară focalizează toate culorile într-un singur punct
“Noi putem exclude posibilitatea planetei de a avea o stea în limitele a 8 unități astronomice ( o unitate astronomică — este distanța între Soare şi Pământ)”.
Astronomii OGLE au oferit primele dovezi a existenței unei populații mari de planete vagabonde în Calea Lactee acum câțiva ani.
Cu toate acestea, planeta nou detectată este cea mai mică lume vagabondă găsită vreodată.
“Descoperirea noastră demonstrează că planetele liber-plutitoare cu masă redusă pot fi detectate şi caracterizate folosind telescoape de la sol”, spune prof. Andrzej Udalski (en), investigatorul principal al proiectului.
Astronomii presupun că planetele liber-plutitoare s-au format de fapt în discurile protoplanetare din jurul stelelor (ca planete “obișnuite”) şi au fost evacuate din sistemele lor planetare părinte după interacțiuni gravitaționale cu alte corpuri, de exemplu, cu alte planete din sistem.
Teoriile formării planetelor prezic că planetele expulzate ar trebui să fie de obicei mai mici ca Pământul.
Astfel studierea planetelor liber-plutitoare ne permite să înțelegem trecutul turbulent al sistemelor planetare tinere, aşa ca sistemul solar.
Lasă un răspuns