Această hartă babiloniană a Jupiterului schimbă istoria pe care o ştim

Vă uitaţi la bazele de calcul modern.

Analiza unei tăbliţe antice criptografice a dezvăluit că astronomii babilonieni au calculat mişcarea planetei Jupiter, folosind o formă timpurie de calcul geometric, cu undeva 1 400 de ani mai înainte de invenţia acestei tehnici de către europeni.

Acest lucru înseamnă că aceşti astronomi babilonieni antici nu numai că au înţeles cum să prezică traiectoriile Jupiterului cu mai mult de 1000 de ani mai înainte de apariţia primelor telescoape, dar şi au folosit tehnici matematice care au format bazele calcurilor moderne aşa cum le cunoaştem noi acum.

Vedeţi şi: 10 curiozităţi despre sistemul solar

„Acest lucru arată cât de extrem de dezvoltată era această cultură antică”, a spus istoricul Matthieu Ossendrijver de la Universitatea Humboldt din Germania pentru Gizmodo. „Nu cred că cineva se aştepta să fie descoperit ceva de genul acesta într-un  text babilonian”.

Ca bază pentru aceste calcule a servit o singură fotografie, în vârstă de 50 de ani, au unei tăbliţe astronomice, pe care Ossendrijver a folosit-o pentru a decoda un trapez ciudat care a fost sculptat în piatră în urmă cu mai mult de 2 000 de ani.

Timp de decenii, cercetătorii au fost zăpăciţi de patru tăbliţe babiloniene deţinute de Muzeul Britanic din Londra, ele toate menţionează această formă trapezoidală în text referindu-se la mişcările lui Jupiter pe cer.

În timp c noi aveam o mulţime de evidenţe arheologice că geometria de bază a fost adesea folosită în matematica babiloniană, până acum, am văzut doar semne a utilizării  aritmeticii de către ei.

Deci, de ce ele s-ar fi referi la calcule geometrice bazate pe laturile lungi şi scurte a trapezului? Fără tabliţa cuneiforma de mai sus, nimic nu se rezolva.

Aceste tăbliţe cuneiforme au fost excavate pe siturile arheologice din Babilon şi Uruk (în prezent, Irak), în secolul al 19-lea şi transportate la Muzeul Britanic.

Ossendrijver  cunoştea conţinutul celor patru tăbliţe foarte amănunţit de zeci de ani, dar, el nu a văzut-o pe a cincea, până nu s-a confruntat cu această fotografie.

„Când am găsit această tăbliţă anul trecut, eu imediat m-am gândit la aceste tăbliţe despre care ştiam, câteva din care le-am tradus personal”, a spus Ossendrijver pentru New Scientist.

„Dar eu niciodată nu le-am înţeles”, a mai adăugat el.

În esenţă, această tăbliţă a fost cheia înţelegerii modului în care babilonienii au folosit forma trapezoidală pentru a prezice poziţia lui Jupiter, care a fost o parte integrantă a convingerilor despre starea vremii, preţul mărfurilor, precum şi, a nivelului fluctuant al râurilor pe tot parcursul anului.

Oamenii de ştiinţă au crezut că metoda matematică a fost dezvoltată de cercetătorii din Europa în secolul 14, dar tăbliţele datează cu anii 350-50 î.Hr.

Aceasta ar putea însemna că babilonienii a folosit metodele geometrice cu 1 700 de ani mai devreme.

Traducerea tăbliţelor cuneiforme au relevat faptul că ele descriu o tehnică matematică pentru a calcula poziţiile corpurilor mari în spaţiu şi timp.

Marcajele descriu măsurătorile efectuate pentru a urmări mişcarea Jupiterului de-a lungul orizontului, calculând poziţia planetei la 60 de zile şi apoi la 120 de zile.

De aici reiese că babilonienii au utilizat calcule geometrice bazate pe un trapez, o formă cu patru laturi în care liniile de sus şi de jos sunt paralele, calculând suprafaţa formei de-a lungul laturilor sale „lungi” şi „scurte”.

Astronomii antici au calculat, de asemenea,  timpul în care Jupiter a acoperă jumătate din distanţă parcursă în 60 de zile prin divizarea trapezului în două forme mai mici de suprafaţă egală.

Ceea ce face aceste constatări surprinzătoare este faptul că anterior se credea că astronomii babilonieni foloseau doar concepte aritmetice, nu şi geometrice.

În timp ce grecii antici utilizau figuri geometrice pentru a descrie configuraţii în spaţiul fizic, aceste tăbliţe babiloniene utilizează geometria într-un sens abstract pentru a defini timpul şi viteza.

Descoperirea acestor calcule au fost istoric recunoscute de oamenii de ştiinţă din Europa în timpul secolului al 14-lea, la colegiul Merton, Oxford precum şi în Paris.

Profesorul Ossendrijver a explicat: „Procedeele trapezoidale babiloniene pot fi privite  ca un exemplu concret de calcul similar.

De asemenea, aceste calcule arată că astronomii babilonieni făceau, cel puţin ocazional, calcularea poziţiiilor planetare prin utilizarea metodelor geometrice.„

Traducerile  sugerate de noua tăbliţă descoperită, aproximativ de 4 cm, aduc mai multă lumină cu privire la modul cum astronomii babilonieni au folosit metoda trapezoidală.

Când s-au făcut măsurătorile, Jupiter ar fi fost pentru prima oară văzut răsărind la zori de zi şi era vizibil pe parcursul mai multor zile.

Astronomii ar trebui să înregistreze atunci ‘deplasarea de zi cu zi’ a gigantului gazos cum s-ar fi deplasat pe cer, calculând-o în grade pe zi.

Profoserul Ossendrijver a scris: „Ideea calculării deplasării unui corp ca o arie în spaţiul timp-viteză, de obicei, este semnalată  în secolul 14  în Europa.

Am arătat că cele patru tăbliţe antice cuneiforme babiloniene, deplasare lui Jupiter de-a lungul eclipticii este calculată ca aria unei figuri trapezoidală obţinută prin schiţarea deplasării de zi cu zi de-a lungul timpului.”

Vorbind pentru MailOnline, profesorul Ossendrijve a spus: „Importanţa rezultatelor este faptul că aceste tăbliţe dovedesc că babilonienii foloseau geometria într-un mod care a anticipat modul utilizat la descrierea şi calculul  mişcărilor în zilele noastre.

Altfel spus, crearea figurilor care de fapt sunt grafice ale vitezei (a planetelor)  în timp, aşa dar  timpul pe o axă, viteza pe alta. Acest lucru nu este găsit nicăieri în antichitate”.

Sursă: Science