Acestea sunt animalele care au dispărut în 2018

Odată cu sfârșitul anului 2018, devine realitate faptul că unele creaturi, după milioane de ani de existenţă pe Pământ, vor dispărea pentru totdeauna.

Nu mai există nici o îndoială, că exploatarea continuie a animalelor sălbatice şi epuizarea habitatelor lor (en) le-a pus în situația de a se agață de existenţă, iar în cel mai rău caz, să dispară definitiv.

Astăzi extincția are loc de la 100 până la 1000 de ori mai rapid (en), decât era de așteptat în cazul ratei naturale de dispariție.

Aceasta sună sumbru.

Vedeţi şi: 17 animale dispărute în decursul vieţei noastre

„Subiectul consolidează oamenii într-un mod în care puţine lucruri sunt capabile să o facă”, a declarat într-un interviu (en), Sea McKeon, profesor de biologie la St. Mary din Maryland.

În anul 2017, am văzut dispariția mai multor specii de şopârlă şi un liliac (en).

Anul acesta, oamenii de știință au adus vestea, că trei specii de păsări care se presupuneau a fi pe cale de dispariție, au încetat să mai existe definitiv (en).

Vedeţi şi: Animalele pe cale de dispariţie pe care generațiile viitoare nu le vor vedea niciodată

Folosind o analiză nouă, biologii din grupul de conservare BirdLife International au publicat o cercetare, concluzionând că păsările insectivore de pădure din Hawaii poʻouli sunt acum dispărute, împreună cu alte două păsări cântătoare braziliene: Cryptic Treehunter şi Alagoas Foliage-gleaner.

Totuşi, carismaticul papagal albastru a fost probabil dispariția cea mai vehiculată a anului.

Macaw-ul Spix — un personaj notabil al filmului Disney animat, Rio — se crede acum a fi dispărut în sălbăticie (en).

Undeva 50 de păsări vorbitoare, incapabile să mai existe în sălbăticie, sunt menținute în viaţă în captivitate.

Dar de cele mai dese ori, din viaţă pleacă specii mai puţin cunoscute şi auzite — aşa ca pasărea Cryptic Treehunter.

„Extincţia reală, este cea pe care nimeni nu o observă”, a spus McKeon (en).

Cunoscută sau nu, declararea extincției oricărei specii sau dispariția probabilă a ei, este un lucru dificil.

„Este foarte dificil să aflăm dacă o specie a dispărut cu adevărat”, a spus printr-un email, Trond Larsen, un ecologist al organizației ecologice
Conservation International.

„De exemplu, dacă noi petrecem săptămâni sau chiar luni, în căutarea reprezentanților unei specii în ultima lor locație cunoscută , ce ar trebui să însemne faptul dacă noi nu găsim nici unul?”, a adăugat Larsen, care petrece mult timp evaluând speciile în mediile tropicale îndepărtate.

Deci, când în cele din urmă extincția unei specii este declarată, aceasta nu este hotărâre care se ia uşor de către oamenii de știință — care, de obicei, ezită să facă astfel de afirmații incontestabile.

„Aceasta se opune conservatismului științific”, a spus McKeon.

Vestea proastă din spatele extincției

Anul 2018, de asemenea, a văzut specii care pot dispărea în orice moment.

Una care face de notat, este vaquita, un delfin similar cu marsuinul care trăiește în Marea Cortez.

Vaquita, a fost abia descoperită la sfârşitul anilor 1950 şi este cel mai mic mamifer marin de pe Pământ.

Şi au rămas mai puţin de 30 de specii în natură.

„Noi suntem pe cale să o pierdem”, a spus McKeon.

La etapa dată, potrivit lui, conservaţioniştii nu pot face mai mult decât doar să urmărească.

Prinderea unor astfel de creaturi marine sălbatice şi încercarea menținerii lor în viaţă într-un cadru captiv, nu este doar extrem de scump, dar şi poate grăbi dispariția lor.

Dispariţia totală — provocată de practicile ilegale de pescuit, prin care vaquita mică este prinsă în mod neintenționat în plase (en) — ar putea fi în curând soarta acestei creaturi drăgălaşe.

„Aceasta s-ar putea întâmpla anul viitor [2019]. Ar putea avea loc chiar şi anul acesta [2018]. La un moment dat, aceasta devine o aruncare de zaruri”, a spus McKeon (en).

Pe uscat, rinoceru alb nordic — o subspecie a rinocerilor albi — este, de asemenea, în pericol.

Ultimul mascul a decedat anul trecut la rezervația naturală puternic păzită
Ol Pejeta Conservancy din Kenya.

Acum au rămas doar două femele.

Totuşi, progresele din știința embrionului, permite dezvoltarea unor mijloace experimentale fără precedent de salvare a subspeciei.

Anul trecut, oamenii de ştiinţă au primit cu succes un embrion de rinocer (en) folosind sperma unui mascul demult decedat.

Dar obţinerea unei naşteri vii prin intermediul unei mame surogat de rinocer este o altă provocare lăudabilă, deşi ambițioasă.

Învierea rinocerului alb este un salt şi mai mare.

Rinocerii şi alte fiare carismatice, oricât de importanţi nu ar fi, dese ori umbresc creaturile mai mici, în special pe celea cu exoschelet.

Populația insectelor, o bază a lanțului trofic al planetei, continuie să scadă pe o suprafață vastă a pădurilor lumii.

Ele au fost afectate în mod semnificativ de schimbările climaterice.

Şi aşa cum temperaturile continuie să crească, ele vor deveni din ce în ce mai sensibile la schimbările de mediu pe scară largă — schimbări prea rapide pentru ca speciile să se adapteze în mod natural.

Vedeţi şi: 10 animale adorabile pe cale de dispariţie din cauza schimbărilor climaterice

„În ultimii douăzeci de ani, eu am observat scăderi rapide şi extincţii locale ale insectelor în regiunea Anzi-Amazon”, a spus Larson (en).

„Multe specii se mută mai spre munţi, unde temperaturile sunt mai reci, dar, în cele din urmă, nu mai au unde să plece”.

„Eu cu sigurnaţă voi spune că, distrugerea pădurilor tropicale de înaltă calitate, dăunează populaţiilor noastre de insecte tropicale mult mai mult decât credem noi”, a spus într-un interviu, Robin Verble, profesor de științe biologice la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din Missouri .

„În unele locuri noi am înregistrat un declin de 75% procente”, a adăugat McKeon, notând că scăderea populației insectelor are loc nu doar în tropice, dar şi în locuri precum Europa.

Acest lucru face înregistrarea speciilor în declin sau pe cale de dispariție problematică, deoarece biologii încă nu au terminat să identifice toate creaturile lumii.

„Noi încă activ catalogăm şi descriem speciile”, a spus Verble.

Printre ştirile sumbre de dispariții, există evoluții încurajatoare.

Aici Larson menționează două 2 milioane de acri noi de pădure tropicală amazoniană în Parcul Naţional Yaguas din Peru, un loc „unde este concentrată cea mai mare biodiversitatea din lume”.

În aceste vaste parcele neîntrerupte de teren conservat, multe specii sălbatice pot continua să prospere, în mare măsură ferite de influenţa oamenilor.

„O rezervaţie naturală de 10 acri, este mai bună de cât 10 rezervaţii a câte un acru”, a notat Verble.

Specii aflate într-o situație critică de dispariție, de asemenea, au prezentat semne de restabilire.

Minunatul Condor negru din California — care a fost salvat doar datorită măsurilor drastice de conservare — în acest an, a arătat semne progresive de rezistenţă în sălbăticie.

Pentru prima dată după câteva decenii, un condor născut în sălbăticie şi-a părăsit cuibul şi s-a avântat în cerul vast al Californiei.

„Aceasta a fost o poveste de succes”, a spus McKeon.

În lumea conservării speciilor, victoriile mici pot însemna mult.

Dar în spatele eforturilor eroice de a împiedica dispariţia unor specii, se află pierderile majore ale populaţiilor — precursori ai extincţiei.

Şi, din păcate, acum aceasta loveşte asupra părţii de jos a lanţului trofic.

„Insectele în realitate alimentează lumea — ele fac lumea să funcționeze”, a spus McKeon.

„Noi radical scădem numărul lor”.

„Aceasta ar trebui să înspăimânte oamenii”.