Încă o surpriză de la Hubble
Acum câteva săptămâni, aparent din nicăieri a apărut o galaxie uriaşă care o orbitează pe a noastră proprie.
Şi acum, astronomii au descoperit o nouă lună ascunsă de văzul lumii la marginea sistemului nostru solar.
Luna a fost observată orbitând a doua cea mai strălucitoare planetă pitică de gheaţă, Makemake, depăşind Pluto în centura Kuiper după această caracteristică şi are în jur de 161 km în diametru.
Deci ce se întâmplă? Şi de ce naiba a luat atât de mult timp pentru a observa aşa obiecte semnificative în propria noastră curte cosmică?
Se pare că luna nou descoperită, numită temporar ‘S/2015 (136472) 1’ sau pe scurt ‘MK 2’, a fost în măsură să rămână ascunsă aşa de mult timp pentru că este incredibil de întunecată.
La fel ca şi galaxia descoperită la începutul acestei luni, luna reflectă o cantitate de lumină atât de mică încât a fost greu să o observăm lângă sclipitoarea Makemake.
De fapt, este cu mai mult de 1300 de ori mai vagă decât planeta sa gazdă, atât de puţin luminoasă, încât Makemake sa crezut a fi singura planetă pitică îndepărtată oficial recunoscută fără vreun satelit… titlul acum a fost pierdut.
Nu a fost posibil, până în momentul când astronomii au decis să îndrepte Telescopul spaţial Hubble spre Makemake pentru mai mult de două ore în aprilie anul trecut, astfel luna sa destăinuit pe sine însuşi.
Când astronomul Alex Parker, de la Southwest Research Institute din Texas, a trecut la examinarea datelor, el a văzut un punct slab de lumină ce se deplasează în jurul Makemake la o distanţă de aproximativ 20.900 km.
„Eram sigur că cineva a văzut-o deja”, a spus Parker pentru National Geographic(en).
El a întrebat colegul său cercetătorul Marc Buie despre aceasta, care a răspuns astfel: „E o lună în datele Makemake?”
„Anume în acest moment, totul a devenit excitant şi totul a derulat cu viteză”, a spus Parker(en)
Puteţi vedea acel punct mic de lumină în imaginea Hubble de mai jos.
Cercetătorii acum doresc să utilizeze telescopul Hubble pentru a o studia în continuare şi a înţelege orbita MK 2 în speranţa de a găsi mai multe informaţii despre compoziţia şi densitatea planetei pitice de gheaţă.
„Makemake face parte din categoria obiectelor rare asemănătoare cu Pluto, astfel descoperirea unui companion este importantă”, a spus Parker(en).
„Descoperirea acestei luni, ne-a oferit o oportunitate de a studia Makemake în detalii mai mari ca niciodată, decât era să fi fost posibil fără însoţitor”.
Centura Kuiper este un rezervor imens de resturi de material îngheţat, rămas de la formarea sistemului nostru solar în urmă cu aproximativ 4.5 miliarde de ani, inclusiv cu câteva planete pitice.
Vedeţi şi: 10 curiozităţi despre sistemul solar
Dar, oamenii de ştiinţă înţeleg încă prea puţin despre aceste lumi de gheaţă.
Unul din misterele în progres despre Makemake este faptul că nu se ştie motivul din care ea pare să aibă diferite zone din material de culoare întunecată şi deschisă, un material reflectiv deasupra ei.
Iar planeta face o rotaţie completă fiecare 7.7 ore şi ar fi fost cazul ca luminozitatea planetei să se schimbe, ceea ce nu se întâmplă.
Acest lucru ar putea avea loc, deoarece datele anterioare în infraroşu au inclus şi MK2, nu doar Makemake, a explicat Parker în Twitter.
So how does our discovery of Makemake’s moon change that? Well, imagine that the dark material isn’t on Makemake’s surface … its in orbit!
— Alex Parker (@Alex_Parker) April 26, 2016
De asemenea, noua descoperire creşte asemănarea dintre Pluto şi Makemake, masa lui Pluto la fel nu a fost cunoscută până nu s-a descoperit luna sa Charon în 1978.
„Acesta este un gen de măsură transformativă, pe care un satelit o poate permite”, a spus Parker(en).
Plus la observaţiile Hubble, el acum speră că sonda NASA New Horizons ar putea fi capabilă să fie balansată de Makemake, înainte de ieşirea ei din Sistemul Solar.
Vedeţi şi: Nava spaţială New Horizons va şuiera pe lângă Pluton
Este extrem de interesant să ştii că există un întreg lot încă nedescoperit acolo în spaţiu.
Cine ştie, acesta ar putea fi, de asemenea, anul în care până la urmă vom descoperi Planeta Nouă.
Ochii spre cer, lume.
Cercetarea a fost prezentată pentru evaluare şi este publicată pe site-ul de pre-imprimare arXiv.org, astfel încât alte persoane din domeniu pot adăuga gândurile lor.
Lasă un răspuns