Aspectul „extraterestru” a mumiei minuscule, în cele din urmă a fost explicat

Zvonurile au început aproape două decenii în urmă: În deşertul Atacama din nordul Chile, cineva a descoperit un extraterestru mumificat.

Un colecționar amator, care explora un oraş-fantomă, a spus că a dat peste o cârpă albă într-o pungă de piele.

Desfăcând-o, el a găsit un schelet cu o lungime de 15 cm.

Vedeţi şi: 25 Cele mai ciudate şi tragice oraşe fantomă din lume

În ciuda dimensiunii sale, scheletul era remarcabil de complet. El chiar avea dinţi întăriţi. Şi totuşi, existau anomalii izbitoare: el avea zece coaste în loc de cele 12 obișnuite, orbită oculară gigantică şi un craniu alungit care se încheia cu un vârf.

Pe măsură ce rămăşiţele au devenit renumite, ele au ajuns într-o colecţie privată, dar zvonurile au continuat, alimentate în mare parte de un documentar O.Z.N din 2013 care conținea scheletul.

Joi, o echipă de oameni de știință a prezentat o explicație foarte diferită pentru Ata – una fără extratereștri, dar interesantă în felul său.

Vedeţi şi: Viaţă pe alte planete: 5 planete potenţial locuibile din apropiere asemănătoare cu Pământul

Oasele lui Ata conţin ADN-ul care nu numai confirmă că ea a fost om, dar şi că a fost parte a populaţiei locale (en).

În plus, cercetătorii au identificat în ADN-ul său un grup de mutații în genele legate de dezvoltarea osoasă.

Unele dintre aceste mutații ar putea fi responsabile pentru forma bizară a scheletului, provocând o tulburare ereditară care nici odată nu a fost documentată la om.

Antonio Salas Ellacuriaga, un genetician de la Universitatea din Santiago de Compostela din Spania, care nu a fost implicat în noul studiu, l-a numit „un exemplu foarte frumos a felului cum genomica poate ajuta la dezlegarea unei dileme antropologice şi arheologice”.

„Autopsiile ADN-ului”, aşa cum le numeşte Dr. Ellacuriaga, ar putea ajuta la scoaterea în lumină a tulburărilor medicale „prin a privi în trecut pentru a înțelege prezentul”.

Cercetarea, publicată în revista Genome Research, a început în 2012, când Garry P. Nolan, un imunolog la Universitatea Stanford, a auzit de documentarul O.Z.N., „Sirius”, în timp ce el era încă în producţie.

Dr. Nolan a contactat producătorii prin email şi s-a oferit să examineze ADN-ul mumiei.

Proprietarul scheletului a fost de acord cu examinarea cu raze X, precum şi, cu extragerea de probe de măduvă osoasă din coaste şi humerusul drept.

Odată ce dr. Nolan şi colegii săi au primit mostrele, ei au reuşit să recupereze fragmente de ADN  din celule măduvei osoase fără prea multe probleme.

„Noi am putut spune deodată că acesta a fost om”, a declarat Atul Butte, biolog computațional de la Universitatea din California, San Francisco, şi co-autor al noului studiu.

Omenii de ştiinţă au reuşit în cele din urmă să reconstruiască o mare parte din genomul lui  Ata.

Ei au descoperit că ea a fost o fată, foarte înrudită cu chilienii indigeni.

Dar ea, de asemenea, a avut o mare parte provenită de la strămoşii europeni.

Oamenii de ştiinţă nu au realizat nici o datare precisă a scheletului, deci nu pot spune exact când a trăit.

Dar, moştenirea ei europeană a sugerat, că ea datează undeva cu perioada de după colonizarea Chile în anii 1500.

După moarte, ADN-ul dezintegrează în fragmente, care devin din ce în ce mai mici pe parcursul secolelor.

Fragmentele ADN-ului ale lui Ata sunt încă mari, un alt indiciu că ea are mai puțin de 500 de ani.

Deşi capul ei alungit arată uimitor, aceasta nu era cea mai ciudată trăsătură a scheletului lui Ata.

În ciuda dimensiunilor unui făt uman, undeva de lungimea unui stilou, oasele ei erau dezvoltate similar ca cele a unui copil de şase ani.

Ralph S. Lachman, un expert în bolile osoase ereditare de la Universitatea Stanford, a examinat-o cu raze X.

El a concluzionat că ansamblul de simptome nu corespunde nici unei boli cunoscute..

Oamenii de știință au argumentat că Ata ar fi putut avea mutaţii a unei tulburări care nu a fost descrisă niciodată.

Sanchita Bhattacharya, un cercetător în laboratorul ui Dr. Butte, a căutat mutații în ADN-ul lui Ata şi a identificat 2,7 milioane de variații în genom.

Ea a redus această listă la 54 de mutaţii, care ar putea stopa potențial gena în care au fost localizate.

„Eu am fost uimită de ceea câte de multe se poate spune pe baza urmelor genetice”, a spus  doamna Bhattacharya.

Multe din aceste gene, s-au dovedit a fi implicate în construirea scheletului. Unele deja, au fost legate de circumstanțe ce variază de la scolioză la nanism, ce ar putea fi cauza numărului anormal de coaste.

Dar, unele mutații a lui Ata sunt noi pentru știință. Posibil unele au determinat scheletul ei să se maturizeze rapid, chiar dacă nu a reușit să crească la o statură normală.

Dna Bhattacharya speculează că o astfel de tulburare ar fi determinat copilul să se nască mort. Şi a subliniat că, pentru moment, aceste mutații sunt doar candidați teoretici.

Alţi experţi au fost de acord. „Nu există nici o constatare sigură care ar explica aspectul bizar al acestui individ”, a spus Daniel G. MacArthur, un genetician la Institutul Broad, care nu a fost implicat în studiu.

Totuşi, înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat cu Ata ar putea arunca lumină asupra deformărilor scheletice pe care le întâlnim astăzi.

Acest lucru ar putea necesita crearea de celule stem cu fiecare dintre cele 54 de mutații, creșterea lor într-un vas şi apoi examinarea schimbărilor în dezvoltarea lor.

Deci, la moment, oamenii de ştiinţă au confirmat că acest schelet este unul uman, dar ceea ce a cauzat astfel de tulburări rămâne neclar.