Un fragment al maxilarului superior, descoperit în Israel, arată că specia noastră a început a face incursiuni în afara Africii mult mai devreme de 50 000 de ani în urmă.
Fragmentul maxilarului superior cu dinți, găsit în Israel, arată că oamenii moderni s-au aventurat de a părăsi continentul african mult mai devreme decât se credea anterior.
Descoperirea suplinește dovezile că specia noastră s-a intersectat cu rudele umane, aşa ca neanderthalienii, la răscrucea Levantului, mult timp mai înainte decât se credea anterior.
Vedeţi şi: Strămoşii noştri au avut relaţii sexuale cu alte specii care au dispărut
Până nu demult, fosilele înregistrate sugerau că specia noastră, Homo sapiens, a apărut pentru prima dată în Africa de Est acum 200 000 de ani în urmă.
Deși, potrivit fosilelor cunoscute, valul mai mare de migrație pentru a părăsi continentul nu a început decât în urmă cu 50 000 – 60 000 de ani în urmă, grupuri mici de oameni moderni au efectuat primele incursiuni în afara Africii acum 120 000 de ani în urmă.
Vedeţi şi: A fost găsită cea mai veche fosilă Homo
Apoi, în luna iunie a anului trecut, examinarea fosilelor de pe un sit din Maroc, numit Jebel Irhoud, a răsturnat aceste ideii convențional acceptate: Cercetătorii au descoperit că acești oameni cu un aspect modern au o vechime de până la 350 000 de ani, astfel împingând originea speciei noastre cu mulți ani în urmă.
Noua descoperire din Orientul Mijlociu, descrisă amănunțit în Science, completează descoperirea marocană care, de asemenea, arată că Homo sapiens a pășit pentru prima dată în Eurasia mult mai devreme – acum 180 000 de ani în urmă.
„Aceasta este o descoperire interesantă, care împinge momentul în care oamenii au părăsit Africa cu mult timp în urmă”, spune Daren Curnoe (en), un expert în originea umană de la Universitatea de New South Wales Sydney, Australia.
„Împreună cu descoperirea de anul trecut, a celor mai timpurii omeni moderni din Africa, concepțiile despre originea noastră au început să se schimbe foarte rapid, după decade de aproape o stagnare științifică”.
Datare exhaustivă
Fosilul maxilarului superior a fost descoperit în 2002, în timpul unei săpături arheologice în curs de desfășurare de pe situl numit Misliya, aflat pe muntele Carmel din nordul Israelului.
Site-ul, a fost odată un adăpost în stâncă, frecventat de diferite specii preistorice timp de sute de mii de ani.
„Oamenii preferau să trăiască în adăposturi în stâncă deschise, astfel încât să poată vedea dacă există un pericol sau pradă în apropiere, dar şi să rămâie uscați.
Aceasta a fost una din acele terase de pe care ei puteau examina peisajul din faţa lor”, spune co-autorul studiului (en), Rainer Grün, director al Centrului Australian de Cercetare pentru Evoluţia Umană de la Universitatea Griffith din Queensland.
Cercetătorii au efectuat o analiză detailată, pentru a confirma că forma dinților şi a maxilarului este cea a unui om modern şi nu a unui neanderthal, spune Grün.
Deşi, fosila a fost găsită la etapa timpurie a săpăturilor, ea nu a fost datată până în anii 2014/2015.
Rezultatele inițiale au fost atât de surprinzătoare, încât echipa a decis să le consolideze, folosind în cele din urmă patru metode independente de datare, a dentinei, a smalțului dintelui, a sedimentului atașat la maxilar şi a rocii găsite lângă fosilă.
Toate metodele în ansamblu au condus la o vârstă estimată de la 177 000 până la 194 000 de ani, raportează echipa (en) condusă de paleontologul, Israel Hershkovitz, de la Universitatea din Tel Aviv.
Această perioadă de ani „se potrivește foarte bine în modelul care apare acum la o etapă istorică foarte veche a speciei noastre, mult mai timpurie decât s-a crezut anterior”, spune Jean-Jacques Hublin, de la Institutul Max Planck de Antropologie Evoluționistă din Leipzig, Germania, cel care a condus echipa ce a făcut descoperirea de la Jebel Irhoud în 2017.
„Istoria migrării ‘din Africa’ a speciei noastre, este mai complicată decât am crezut anterior”.
Uneltele sunt, de asemenea, prezente
Încă nu este clar dacă, aceasta a fost cea mai timpurie incursiune a Homo sapiens în Eurasia, cât de departe au mers spre est şi de ce nici una din aceste încercări inițiale, mai anterioare de cele cu aproximativ 50 000 de ani în urmă, nu s-au transformat într-un val mare de migrație, a adăugat Hublin.
Timp de sute de mii de ani, a existat „un fel de pulsație a acestei populații africane la poarta Asiei de Vest”, susține el.
Aceste pulsaţii ar putea fi asociate cu aşa numitele episoade verzi ale Saharei – perioade intermitente de climă umedă, atunci când centura deșertului actual din Africa de Nord era plină de vegetație şi oamenii se puteau mişca liber.
Un alt aspect interesant al descoperirii sunt instrumentele găsite alături de fosile, spune Julia Galway-Witham, un paleontolog la Muzeul de Istorie Naturală din Londra.
Uneltele au fost create printr-o metodă relativ sofisticată de sfărâmare a pietrei, numită tehnica Levallois, care necesită abilități şi chibzuire, pentru a permite un control mai bun al răzuitoarelor sau lamelor rezultate.
„Ele reprezintă cea mai timpurie corelație a acestor tipuri de instrumente cu oameni moderni din afara Africii”, spune ea.
„Probabil apariţia simultană a acestui tip de instrument la Homo sapiens-ul timpuriu de la Jebel Irhoud, Maroc – şi acum la oamenii moderni din Misliya – indică o careva corelație dintre dezvoltarea acestei tehnologii în Africa şi Asia de Vest cu apariţia Homo sapiens-ului în aceste regiuni”.
Cu o mulțime de cercetări arheologice în curs de desfășurare în regiunea Levant, se pot găsi în curând fosile care pot răspunde la întrebările care persistă de mult timp, referitoare la migrația umană în Asia, spune Grün.
Cercetările genetice recente, indică asupra faptului că s-ar putea să fi existat şi călătorii mai timpurii din Africa – printre alte specii umane, a adăugat Hublin.
O analiză a unui ADN vechi, dintr-un os al unui neandertal german de 124 000 de ani, sugerează că ei s-ar putea fi încrucişat cu specia noastră mai mult de 220 000 de ani în urmă.
GIF: Reconstrucție 3-D a osului și a dinților maxilarului fosil
Lasă un răspuns