Dinţii minusculi găsiţi în Anglia aparţineau celor mai timpurii mamifere euteriene cunoscute – un grup care include câinii, elefanții şi oamenii.
Doi dinți străvechi găsiți în sudul Angliei sunt unele dintre cele mai vechi fosile cunoscute din grupul de mamifere care au dat naștere omului.
Dinţii probabil aparțineau unor creaturi străvechi care se hrăneau cu insecte şi ieșeau doar noaptea – o strategie de viaţă care le-a permis să evite contactul cu dinozaurii care dominau Pământul în timpul Cretacicului.
Vedeţi şi: A fost prezentat un dinozaur incredibil de bine conservat vechi de 110 milioane de ani
Dinții aparțin unor două specii noi de mamifere timpurii, ambele par să se asemene vag cu micii chițcani.
Animalul mai mic, numit Durlstotherium, probabil se hrănea exclusiv cu insecte. Cel mai mai mare, numit Durlstodon, ar fi putut avea dinți suficient de mari pentru procesarea materialului vegetal, dar cercetătorii nu sunt siguri.
Grant Smith, student la Universitatea din Portsmouth, a găsit dinții în vara anului 2015, atunci când el a cernut cu atenție aproape 14 kilograme de de roci, pe care el le-a colectat de-a lungul plajei Dorset.
El şi consultantul său David Martill suspectau că dinţii au aparținut mamiferelor.
Dar, pentru a fi siguri, ei l-au invitat pe specialistul în dinţi de mamifere Steve Sweetman.
Potrivit analizei sale, dinţi au o vechime de aproximativ 45 de milioane de ani, vârsta formațiuni stâncoase în care au fost găsiți, şi ei seamănă cu cei ai mamiferelor euteriene.
Acest grup include mamiferele placentare de astăzi – cum ar fi câinii, elefanții şi oamenii – şi rudele lor acum dispărute.
Vedeţi şi: 17 animale dispărute în decursul vieţei noastre
„Acesta a fost un moment uimitor; Am fost șocat”, a spus Sweetman, cercetător de la Universitatea din Portsmouth.
„Acestea sunt un fel de lucruri pe care te aştepţi să le vezi în Cretacicul superior, nu la începutul Cretacicul”.
Datarea primilor euterieni a fost o chestiune de dezbatere. Bazându-se pe dovezi fosile şi genetice, unii paleontologi sugerează că ei erau deja prezenți cel puțin în Jurasicul târziu, acum aproximativ 160 de milioane de ani în urmă, în timp ce alte studii susțin că aceştea probabil şi-au făcut apariția mult mai târziu.
În caz dacă aceste analize se vor confirma, noile fosile, dezvăluite recent în Acta Palaeontologica Polonica, vor deţine recordul ca cele mai vechi rămășițe euteriene găsite vreodată în Europa, adăugând dovezi solide la o dezbatere importantă.
(Cel mai vechi euterian cunoscut astăzi, o fosilă chineză numită Juramaia, este cu aproximativ 15 milioane de ani mai în vârstă, dar unii cercetători susţin că acesta nu este un euterian).
„Posibil euterienii provin din alte părţi ale lumii, din roci mai vechi”, spune Sweetman.
„Noi ne așteptăm că ei vor fi acolo; noi pur şi simplu nu le-am găsit încă”.
Calea spre lumină
Pe baza măsurărilor craniene obținute de la speciile înrudite, Sweetman crede că aceste mamifere timpurii erau probabil nocturne – o interpretare care a primit un impuls neașteptat, când un studiu separat a confirmat că mamiferele timpurii nu s-au încumetat să iasă la lumina zilei până când dinozaurii nu au dispărut.
Cercetătorii au suspectat mult timp că mamiferele timpurii au fost nocturne.
Majoritatea mamiferelor vedeau culorile mai rău decât reptilele sau păsările, iar formele ochilor şi retina mamiferelor sugerează că strămoșii lor îndepărtați erau adaptați pentru a vedea noaptea.
De ce? Vinovați sunt dinozaurii. O ipoteză îndelungată susține că mamiferele timpurii au avut un stil de viaţă nocturn, care a ferit mamiferele de dinozauri.
Odată ce dinozaurii au dispărut, mamiferele au primit posibilitatea de a fi mai active în timpul zilei.
Dovezi a acestui „blocaj nocturn” au fost generare de-a lungul anilor, spune Roi Maor, student doctorand la Universitatea din Tel Aviv şi Colegiul Universitare din Londra.
Şi noul studiu a lui Maor, publicat în Nature Ecology Evolution, sprijină această evaluare.
Maor a analizat comportamentul mamiferelor demult dispărute prin construirea unui masiv de date referitoare la obiceiurile de zi şi de noapte a 2415 de specii de mamifere vii.
El apoi a estimat matematic obiceiurile unor strămoși comuni din ce în ce mai îndepărtați, până când a ajuns la cel mai recent strămoș comun pentru toate mamiferele.
Acest mamifer ancestral a trăit cu 166 sau 288 milioane de ani în urmă, în funcţie de model, şi s-a dovedit a fi nocturn ca şi mulți dintre descendenții săi.
Aceasta înseamnă că mamiferele au fost probabil nocturne în cea mai mare parte a epocii dinozaurilor.
Totuși, acest lucru s-a schimbat, odată ce dinozaurii non-aviari au dispărut 66 de milioane de ani în urmă.
În unul din modele, mamiferele au ieșit la lumina zilei cu aproximativ nouă milioane de ani înainte ca dinozaurii să dispară; în altul, ei au început să fie activi ziua după ce dinozaurii au dispărut.
„Noi am fost surprinși să găsim aşa o corespundere strânsă între teorie şi descoperirile noastre actuale”, a spus Mayor.
Lasă un răspuns