Blocuri de construcţie a vieţii au fost găsite pe Marte

Curiosity a dezgropat compuşi ai carbonului care ar putea servi drept hrană pentru viaţă, formaţi acum 3 miliarde de ani în urmă.

Veteranul NASA, rover-ul Curiosity, a descoperit materie organică complexă îngropată şi conservată în sedimentele vechi , care au format un vast lac de pe Marte mai bine de 3 miliarde de ani în urmă.

Descoperirea este o dovadă cea mai convingătoare că cu mult înainte de a deveni o lume aridă precum este astăzi, lacurile marţiene erau o supă bogată de compuşi pe bază de carbon care sunt necesari pentru viaţă, cel puţin aşa cum o ştim noi.

Cercetătorii nu pot spune cu siguranţă cum s-a format materialul organic şi astfel lasă deschisă întrebarea crucială: sunt compușii resturi ale organismelor din trecut; produsul reacțiilor chimice cu rocile; sau el a fost adus pe Marte cu cometele sau alte resturi care s-au prăbușit pe suprafață?

Vedeţi şi: Rezerve uriașe de apă au fost găsite pe toată planeta Marte

Totul pare la fel în testele efectuate.

Dar, indiferent de faptul care este sursa finală a materialului, dacă viaţa microbiană a găsit un punct de sprijin pe Marte, prezenţa substanțelor organice înseamnă că ele nu au îndurat foame.

„Noi ştim că microorganismele de pe Pământ mănâncă tot felul de organică. Ea este este o sursă de hrană importantă pentru ele”, a spus Jennifer Eigenbrode (en),  un biochimist de la Centrul de Zbor NASA Goddard din Maryland.

„În timp ce noi nu cunoaștem sursa materialului, uimitoarea consecvenţă a rezultatelor mă face să cred că fără îndoială avem un semnal de organică pe Marte”, a adăugat Eigenbrode (en).

Vedeţi şi: Pentru prima dată pe Marte a fost descoperit Bor

„Acest lucru nu înseamnă neapărat că viaţa a fost acolo, dar aceasta ne spune că toate organismele într-adevăr aveau nevoie de un astfel de mediu ca aici pentru a trăi, totul necesar era acolo”.

Roverul de dimensiunile unui automobil, ce a parcurs o distanţă de 19,3 km de la aterizarea lui în craterul Gale al planetei cu aproape şase ani în urmă, a detectat o mulțime de molecule organice în fragmentele de noroi marțian, pe care le-a excavat în vechea albie a lacului şi le-a încălzit în cuptorul său de la bord.

Când probele au ajuns la temperatura de 500-820 grade C, instrumentele roverului au detectat o gamă de aşa numiţi vapori aromatici, alifatici şi tiofenici.

Echipa ştiinţifică consideră că acestea sunt produse distrugere a unor molecule organice şi mai mari, similare cu cele găsite în cărbune, ce au fost blocate în rocile marţiene din trecutul îndepărtat.

„Pentru noi este uimitor faptul de a avea posibilitate de arăta că materia organică a fost păstrată mai bine de 3 miliarde de ani în aceste pietre”, a spus Kirsten Siebach (en), un geolog planetar de la Universitatea Houston, Texas, care nu a fost implicat în studiu.

„Acest lucru este foarte promițător pentru conservarea vieții potențiale antice pe planetă”.

„Aceste molecule ar fi putut fi parte a vieţii, dar ele, de asemenea, ar fi putut fi hrană pentru viaţă”, a adăugat Siebach (en).

„A şti că apa a fost plină de molecule organice într-adevăr oferă diverse moduri în care viaţa ar fi putut exista pe Marte”.

Vedeţi şi: Robotul Curiosity a descoperit apă în stare lichidă pe Marte

Rover-ul NASA nu pentru prima oară găseşte indicii de organică pe planetă.

În 2015 (en), oamenii de știință au declarat că Curiosity a detectat o adiere de clor conținând organică în rocile planetei, dar preocupările legate de contaminarea potențială şi problemele instrumentale, au însemnat că rezultatele nu au fost convingătoare pentru toată lumea.

Cele mai recente descoperiri, raportate în revista Science (en), sunt mult mai convingătoare.

Potrivit lui Inge Loes ten Kate, un geologist de la Universitatea Utrecht din Olanda, „rezultatele arată convingător detectarea mult așteptată a compușilor organici pe Marte”.

Descoperirea substanţelor organice în roci doar la câţiva centimetri sub suprafaţa marţiană, a mărit speranţa de a găsi depozite mai bogate ale compuşilor la adâncimi mai mari.

Aici se pot ascunde semne semnificative însăși a prezenţei vieţei, spun oamenii de ştiinţă.

„Dacă putem găsi ceva precum acizii graşi, aceștia vor fi primele indicii potenţiale ale vieţii”, a spus Eigenbrode (en).

Într-o lucrare separată publicată în Science (en), o altă echipă condusă NASA, descrie cele mai recente măsurători ale lui Curiosity a atmosferei marţiene.

Înainte ca rover-ul să aterizeze în august 2012, misiunele pe planeta roşie deja observară metan în atmosferă, care din când în când se ridica sub formă de aburi de gaz, ce aparent era de origine de pe planetă.

Vedeţi şi:Hoinarul Curiosity a găsit metan pe Marte: Ce ar putea însemna aceasta pentru viaţă

Descoperirea a alimentat speculaţiile că gazul ar putea fi o expulzie provenită de la microbii marţieni ieşiţi dintr-o existenţă subterană.

Mai multe explicații luminoase au inclus reacţii chimice între apă şi rocile marţiene.

Noile măsurători nu au rezolvat problema, dar echipa condusă de Christopher Webster de la Laboratorul Jet Propulsion al NASA din California, dezvăluie primul model regulat în fluctuațiile metanului de pe Marte.

Testele a aerului marțian arată că nivelurile de fundal ale metanului cresc şi cad odată cu schimbările anotimpurilor.

Pe măsură ce iarna schimbă vara în emisfera nordică, metanul se triplează de la 0,24 până la o,65 ppm.

Webster suspectează că rezervoarele de metan se află adânc sub suprafaţa planetei Marte, probabil în cristalele de apă numite clathrates, şi ele regulat emit gaz.

Atunci când metanul atinge suprafaţa, acesta se depune pe praful marţian, dar este apoi eliberat în cantități tot mai mari pe măsură ce solul se încălzește în perioada de vară.

„Aceste rezervoare subterane pot fi umplute cu metan vechi care a fost prins aici sau din cel care se formează astăzi.

În orice caz, ele ar putea fi produs chimic sau se datorează activității microbiene.

Noi cu siguranţă nu putem exclude o sursă biologică la acest stadiu”, a spus Webster (en).

Efectuarea măsurătorilor nu a fost o sarcină ușoară.

Un an pe Marte durează cât doi ani pe Pământ, astfel pentru a observa un model sezonier în nivelurile de metan, oamenii de ştiinţă au trebuit să facă înregistrări patru ani pământeşti.

„Iată de ce aceasta ne-a luat aşa mult timp”, a spus Webster.

„Ce vorbește despre faptul de a avea răbdare”.