Efectul Dunning-Kruger este un tip de prejudecată cognitivă (en), care determină oamenii să creadă că sunt mai deștepți şi capabil decât sunt cu adevărat.
În esență, efectul presupune că, persoanele cu capacitate redusă nu posedă abilitățile necesare pentru a-şi recunoaște propria incompetenţă.
Combinaţia dintre slaba cunoaștere de sine şi capacitatea cognitivă redusă, îi determină să-și supraestimeze capacitățile proprii.
Termenul dă un nume şi o explicație științifică unei probleme care poate fi imediat recunoscută de mulți — acei nerozi sunt orbi faţă de propria nerozie.
După cum a scris Charles Darwin în cartea sa „Originea omului și selecția sexuală „, „Ignoranţa naşte mai multă încredere decât cunoașterea”.
Vedeți și: Adevăr, convingeri şi identitate: Seminţele scepticismului ştiinţific
O prezentare generală a efectului Dunning-Kruger
Acest fenomen este ceva ce posibil aţi avut ocazia să experimentați în viaţa reala, atunci când sunteți la o masa de sărbătoare mare cu familia şi rudele.
Pe tot parcursul luării mesei, un membru al familiei voastre extinse începe să se exprime pe larg în privința unui subiect, declarând cu îndrăzneală că el este corect, iar opinia tuturor celorlalți este proastă, neinformată şi pur şi simplu greșită.
Pentru toată lumea din cameră poate fi evident că această persoană nu are nicio idee despre ceea ce vorbește el, dar totuși pălăvrăgește fără nici un stres, neobservând propria ignoranţă.
Efectul este numit după cercetătorii David Dunning şi Justin Kruger, doi psihologi sociali care pentru prima dată l-au descris.
În studiul lor inițial (en) asupra acestui fenomen psihologic, ei au efectuat o serie de patru investigații şi au constatat că persoanele care au înregistrat cele mai mici rezultate la testele de gramatică, umor şi logică, au avut, de asemenea, tendința să supraestimeze exagerat faptul cât de bine le-au făcut.
Vedeți și: 7 curiozități psihologice impresionante despre voi înşivă pe care nu le ştiaţi
Rezultatele reale ale testului i-au plasat în 12-percentile (adică, cu un scor mai bun decât la 12% din cei care au trecut testul), dar ei şi-au estimat performanţa lor în percentila 62.
Cercetarea
De exemplu, într-un experiment, Dunning şi Kruger au cerut celor 65 de participanți să evalueze cât de amuzante erau glumele.
Unii din participanți au fost extrem de necapabili să determine ce ar putea fi amuzant pentru alții — totuși, acești subiecți s-au descris a fi excelenți apreciatori ai umorului.
Cercetătorii au constatat că, persoanele incompetente nu sunt doar executanți proști, ei, de asemenea, nu sunt în măsură să-şi evalueze şi recunoască cu exactitate calitatea muncii lor.
De asemenea, aceste persoane cu performanţe scăzute, nu au fost în stare să recunoască nivelurile de calificare şi competenţă ale altor persoane, ce este o parte din motivul din care ei se consideră în mod consecvent mai buni, mai capabili şi mai bine informați decât alții.
Acesta este şi motivul din care, elevii ce au căpătat rezultate nesatisfăcătoare la examene, uneori simt că merită o notă mult mai mare.
Ei îşi supraestimează propriile cunoștințe şi abilități, şi sunt incapabili să vadă lipsa performanței lor.
„În multe cazuri, incompetenţa nu lasă oamenii dezorientați, perplexaţi sau precauți”, a scris David Dunning într-un articol (en) pentru Pacific Standard.
„În schimb, cei incompetenți sunt adesea binecuvântați cu o încredere inadecvată, susținută de ceea ce ei cred a fi cunoaștere”.
Acest efect poate avea un impact profund asupra aceea în ce cred oamenii, precum şi, a deciziilor şi acțiunilor pe care le iau.
Într-unul din studii (en), Dunning şi Ehrlinger au descoperit că femeile au avut aceeaşi reuşită ca şi bărbaţii la un test științific, dar totuși femeile şi-au subestimat performanţa, deoarece se credeau a avea o capacitate de raționament ştiinţific mai redus decât bărbaţii.
De asemenea, cercetătorii au constatat că datorită acestei convingeri, aceste femei erau mai des predispuse să refuze să participe într-o competiție ştiinţifică.
De asemenea, Dunning şi colegii săi au efectuat experimente în cursul cărora respondenții sunt întrebați dacă sunt familiarizați cu o varietate de termeni legați de aşa subiecte precum, politică, biologie, fizică şi geografie.
Împreună cu conceptele autentice legate de subiect, ei au intercalat termeni complet alcătuiți.
Într-un astfel de studiu, aproximativ 90% dintre respondenți susțineau că au cel puțin careva cunoștințe despre termenii alcătuiți.
În concordanţă cu alte constatări legate de efectul Dunning-Kruger, cu cât mai tare participanții susțineau că sunt familiarizați cu subiectul, cu atât mai tare ei pretindeau că sunt familiarizați şi cu termenii fără sens.
După cum a sugerat Dunning, problema ignoranței constă în faptul că ea este luată drept experiență.
Cauzele efectului Dunning-Kruger
Deci, ce explică acest efect psihologic? Sunt oare unii oameni pur şi simplu prea mărginiți, pentru a fi incapabili să ştie cât de limitaţi sunt?
Dunning şi Kruger sugerează că acest fenomen se trage de la ceea ce numesc „dublă povară”.
Oamenii nu numai doar că sunt incompetenți; incompetenţa lor le răpește capacitatea mentală de a-şi da seama cât de inapţi sunt.
Persoanele incompetente tind:
- Să supraestimeze propriile niveluri de calificare.
- Să nu reușească să recunoască adevărata abilitate şi experiență a altor persoane.
- Să fie incapabili să recunoască propriile greşeli şi lipsa de pricepere.
Dunning a subliniat că, cunoștințele şi abilitățile necesare de a fi buni la îndeplinirea unei anumite sarcini, sunt exact aceleași calități pe care persoana trebuie să le recunoască a fi insuficient de bune pentru această sarcină.
Deci, dacă persoanele nu au aceste abilitați, ele nu doar continuie să îndeplinească necuvenit această sarcină, dar şi rămân ignoranți faţă de propria incapacitate.
O incapacitate de a recunoaște lipsa de abilități şi greșeli.
Dunning sugerează că (en) lipsa de calificare şi experiență creează o dublă problemă.
În primul rând, acestă lipsă determină oamenii să activeze prost în domeniul în care ei sunt incompetenți.
În al doilea rând, cunoștințele lor eronate şi insuficiente, îi fac să nu-şi poată recunoaște propriile greșeli.
O lipsă a metacogniţiei
De asemenea, efectul Dunning-Kruger este legat de dificultățile cu metacogniţia sau de capacitatea de a face un pas înapoi şi a privi propriul comportament şi abilitați din afara propriei persoane.
Oamenii, sunt deseori capabili să se evalueze singuri doar dintr-un punct de vedere limitat foarte subiectiv.
Din această perspectivă limitată, ei se simt foarte pricepuţi, cunoscători şi superiori faţă de ceilalți.
Din această cauză, uneori oamenii întâmpină greutăţi în a avea o viziune mai realistă în ceea ce priveşte abilitățile lor.
Cunoștințele limitate pot duce la supraestimare
Un alt factor care contribuie la acest lucru, constă în faptul că, uneori puținele cunoștințe cu referire la subiect, îi poate determina pe oameni să creadă în mod eronat că ştiu totul despre asta.
După cum spune vechea zicală, cunoștințele mici pot fi un lucru periculos.
O persoană poate avea cel mai mic grad de conștientizare cu privire la subiect, dar datorită efectului Dunning-Kruger, el sau ea se cred a fi experţi.
Alţi factori care pot contribui la acest efect includ utilizarea euristicii sau a comenzilor mintale rapide ce ne permit să luăm rapid decizii şi tendinţa noastră de a căuta modele chiar şi acolo unde ele nu există.
Mintea noastră este pregătită să încerce să înţeleagă diversele informații cu care ne confruntăm zilnic.
În timp ce noi încercăm să depășim confuzia şi interpretarea propriilor noastre abilități şi performanţe în lumile noastre individuale, probabil nu este atât de surprinzător faptul că, uneori noi nu reușim să evaluăm cu exactitate propria noastră reușită.
Cine este afectat de efectul Dunning-Kruger?
Deci, cine este afectat de efectul Dunning-Kruger? Din păcate noi toți suntem.
Acest lucru se datorează faptului că, indiferent cât de informați sau experimentați suntem, fiecare are domenii în care sunt neinformați şi incompetenți.
S-ar putea să fiţi inteligenți şi calificați în multe domenii, dar nimeni nu este expert în toate.
E important de subliniat că efectul Dunning-Kruger nu este sinonim cu IQ-ul scăzut.
Pe măsură ce gradul de conștientizare a termenului a crescut în ultimii ani, a crescut şi aplicarea greșită a termenului, ca sinonim pentru prost.
La urma urmei, este uşor de judecat pe alţii şi a crede ca astfel de lucruri nu vă corespund şi vouă.
Realitatea este că, oricine este susceptibil la acest fenomen şi, de fapt, majoritatea dintre noi, probabil, o experimentează cu o regularitate surprinzătoare.
Oamenii care sunt experţi adevărați într-un anumit domeniu, pot crede în mod eronat că inteligenţa şi cunoștințele lor se extinde şi asupra altor domenii, cu care aceştia sunt mai puţin familiarizați.
De exemplu, un om de știință strălucit ar putea fi un scriitor foarte rău.
Pentru ca omul de ştiinţă să-şi recunoască propria lipsă de calificare, el trebuie să posede o bună cunoaștere a lucrurilor precum gramatica şi compunerea.
Deoarece acestea lipsesc, omul de știință din acest exemplu nu are nici capacitatea de a-şi recunoaște propria performanţă slabă.
Deci, dacă cei incompetenți tind să creadă că sunt experţi, ce cred experţii adevăraţi despre abilitățile lor?
Dunning şi Kruger au descoperit că cei ce se află la nivelul înalt al spectrului de competenţe, au avut o viziune mai realistă în ceea ce priveşte propriile cunoştinţe şi capacităţi.
Cu toate acestea, aceşti experți aveau tendința de a-şi subestima abilitățile proprii, spre deosebire de ceilalți.
În esenţă, aceştia cu calificare înaltă, ştiu că sunt mai buni decât cei obişnuiţi, dar nu sunt încrezuţi încât de superioară este performanţa lor comparativ cu a altora.
Problema în acest caz nu constă în faptul că experții nu știu cât de bine sunt informaţi; dar e în aceea că ei sunt predispuşi să creadă că toţi ceilalți sunt la fel de informaţi.
Vedeți și: Conştiinţa ar putea fi doar un rezultat al fizicii de bază, spun cercetătorii
Există vreo cale de a depăși efectul Dunning-Kruger?
Aşa dar, există ceva ce ar putea reduce la minimum acest fenomen?
Există oare un moment în care incompetentul recunoaște într-adevăr propria stupiditate?
„Noi cu toţi suntem mecanisme de iluzii”, sugerează Kruger.
Deşi, noi toţi suntem predispuși efectului Dunning-Kruger, dobândirea mai multor cunoștințe despre erorile la care noi toți suntem susceptibili şi despre modul în care funcționează gândirea, ar putea fi un pas spre corectarea unor astfel de modele.
Dunning şi Kruger sugerează că, pe măsură ce cunoștințele privitor la un subiect cresc, încrederea scade de obicei la niveluri mai realiste.
Cu cât mai mult oamenii învăță despre subiectul interesat, cu atât mai tare ei încep să recunoască propria lor lipsă de cunoștințe şi abilităţi.
Apoi, pe măsură ce oamenii obţin mai multe informații şi, de fapt, devin experţi în subiect, nivelul lor de încredere începe să se îmbunătățească din nou.
Deci, ce puteţi face pentru a obține o evaluare mai realistă a propriilor abilităţi într-un anumit domeniu, dacă nu sunteți sigur că puteţi avea încredere în evaluările voastre?
- Continuaţi învățarea şi practicarea. În loc să presupuneți că știți tot ce trebuie despre un subiect, continuaţi să vă adânciţi mai tare.
Pe măsură ce veţi dobândi tot mai multe cunoștințe referitor la subiect, cu atât mai probabilă este situația în care veți realiza că mai aveți încă multe de învățat.
Aceast lucru ar putea combate tendința de a presupune că sunteți expert, chiar dacă nu este aşa.
- Cereți părerea altor oameni despre reușitele voastre. O altă strategie eficientă, implică solicitarea unei critici constructive de la alte persoane.
Deşi uneori ar putea fi greu acceptabilă, o astfel de critică ar putea oferi informații valoroase despre modul în care alţii vă percep abilitățile.
Întrebați ceea ce știți. Chiar dacă aflați mai multe şi obțineți o părere a altora, aţi putea fi predispuși să acordați atenție doar lucrurilor care confirmă ceea ce deja credeți că ştiţi.
Acesta este un exemplu de alt tip de prejudecată psihologică cunoscută sub numele de prejudecată de confirmare (en).
Pentru a minimaliza această tendință, puneți la îndoială propriile convingeri şi aşteptări.
Căutaţi informații care provoacă ideile voastre.
P.S.
Efectul Dunning-Kruger, este una dintre cele mai mari prejudecăți cognitive, care vă pot afecta comportamentul şi deciziile, începând cu cele mai banale, până la unele de importanţă majoră.
Deşi ar putea fi ușor să recunoașteți fenomenul la alții, este important de reţinut că el are un impact asupra tuturor.
Prin înţelegerea cauzelor care stau la baza acestor prejudecăți psihologice, probabilitatea de a identifica aceste tendinţe la voi şi de a le depăși, este mai mare.
Lasă un răspuns