Potrivit unui nou studiu remarcabil pe şobolani, unele forme de exerciţii ar putea fi mult mai eficiente decât altele în ceea ce priveşte creşterea volumului creierului.
Pentru prima dată oamenii de ştiinţă au comparat impactul neurologic al diferitelor tipuri de exerciţii: alergatul, antrenamentul cu greutăţi şi antrenamentele de mare intensitate.
Rezultatele surprinzătoare sugerează că antrenamentul de intesitate mare poate fi nu cea mai reuşită opţiune pentru sănătatea creierului pe termen lung.
Aşa cum s-a scris de multe ori, exerciţiile modifică structura şi funcţionarea creierului.
Studiile la animale şi oameni au arătat că activitatea fizică, în general, creşte volumul creierului şi poate reduce numărul şi dimensiunea ‘găurilor’ legate de vârstă în substanţa albă şi cenuşie a creierului.
De asemenea exerciţiile, probabil cel mai semnificativ, cresc neurogeneza la adulţi, care constă în crearea de noi celule nervoase într-un creier deja matur.
Studiile au arătat, că animalele celea care au efectuat exerciţii în roţi sau pe benzi de alergare, comparativ cu cele inactive, au arătat o dublare sau chiar triplare a numărul de neuroni, care apar după aceea în hipocampul animalelor, o zonă-cheie a creierului răspunzătoare pentru memorie şi învăţare.
Oamenii de ştiinţă cred că exerciţiile fizice au impact similar şi asupra hipocampusului uman.
Însă până acum, aceste studii a neurogenezii şi exerciţiilor fizice din motive evidente s-au bazat pe alergarea la distanţe mari.
Rozătoarele de laborator ştiu cum să alerge.
Dar iată, dacă alte forme de exerciţii, de asemenea, cresc rapid neurogeneza a fost necunoscut şi acum acest fapt manifestă un interes în creştere, datorită unei popularităţi tot mai mari a programelor de antrenamente, cum ar fi antrenamentele cu greutăţi şi cele de intensitate mare.
Deci, pentru un nou studiu, care a fost publicat recent în Journal of Physiology, cercetătorii de la Universitatea Jyvaskyla din Finlanda şi alte instituţii, au colectat un grup mare de şobolani masculi adulţi.
Cercetătorii au injectat şobolanilor o substanţă care marchează noile celule ale creierului şi apoi i-au împărţit în grupuri aparte, fiecare cu programe de antrenament diferit, plus o grupă de control rămasă inactivă.
Unora din animale li s-au instalat în cuşti roţi de alergare, permiţându-le să alerge în voie.
Cei mai mulţi au alergat moderat, câte câţiva kilometri pe zi, deşi, kilometrajul a variat individual.
Alţii au efectuat antrenamente de rezistenţă, care implica şobolanii în escaladarea unui perete cu greutăţi mici ataşate de cozile lor.
Pe când alţi şobolani au fost implicaţi în echivalentul de antrenamente de mare intensitate pentru rozătoare.
Pentru acest regim, animalele au fost plasate pe benzi de alegare mici care implicau un sprint într-un ritm foarte rapid şi intens timp de trei minute, urmat de două minute de mişcare lentă, cu întregul ciclu repetat încă de două ori, în total de 15 minute de alergare.
Această rutină a continuat timp de şapte săptămâni, după care cercetătorii au examinat microscopic ţesutul cerebral din hipocampusul fiecărui animal.
În funcţie de modul în care fiecare animal s-a antrenat, ei au descoperit niveluri foarte diferite de neurogeneză, .
Acei şobolani care au alergat în roţi au arătat niveluri robuste de neurogeneză.
Ţesutul hipocampului lor mişuna de noi neuroni, mult mai mult decât creierul animalelor din grupul sedentar.
Cu cât alergătorul a acoperit o distanţă mai mare în timpul experimentului, cu atât mai multe celule noi a conţinut creierul lui.
Vedeţi şi: 62 de curiozităţi despre creier şi mituri demascate care sunt încă răspândite
Mult mai puţini neuroni noi au fost în creierul animalelor care au completat antrenamentele de intensitate mare.
Ele au arătat un număr mai mare de celule nervoase noi, dar mult mai mic decât la alergătorii de distanţă.
Iar şobolanii implicaţi în antrenamentele cu greutăţi, deşi, au fost mult mai puternici la sfârşitul experimentului decât la început, nu au arătat nici o creştere vizibilă a neurogenezei.
Ţesutul hipocampului lor a arăta la fel ca cel al animalelor care nu s-au antrenat de loc.
Evident că, şobolanii nu sunt oameni. Dar, implicaţiile acestor constatări sunt provocatoare.
Ele sugerează, că „exerciţiile aerobice continui ar putea fi mult mai benefice pentru sănătatea creierului, de asemeni, şi pentru oameni”, a declarat Miriam Nokia, cercetătorul de la Universitatea din Jyvaskyla, care a condus studiul.
Dar iată faptul, de ce alergarea la distanţă stimulează o neurogeneză mult mai puternică decât alte tipuri de antrenamente nu este clar, deşi, Dr. Nokia şi colegii săi presupun că alergatul la distanţe mari stimulează eliberarea unei anumite substanţe în creier, cunoscute ca factorul neurotrofic derivat din creier(brain-derived neurotrophic factor B.D.N.F.(en)), care răspunde pentru reglarea neurogenezii.
Cu câţi mai mulţi kilometri animalul aleargă, cu atât mai mult B.D.N.F. produce.
În schimb, antrenamentele cu greutăţi, deşi sunt extrem de benefice pentru sănătatea musculară, s-a dovedit anterior că au un efect redus asupra nivelului de B.D.N.F. în corp, a spus Dr.Nokia, ceea ce ar putea explica de ce în acest studiu nu au contribuit la creşterea neurogenezei.
În ceea ce priveşte beneficiile potenţiale pentru creier a antrenamentului de mare intensitate, ele ar putea fi subminate de însăşi intensitatea lor, a spus Dr. Nokia.
Antrenamentul de mare intensitate este prin intenţie mult mai stresant şi fiziologic mai epuizabil decât alergatul moderat, iar „stresul tinde să scadă neurogeneza hipocampului la adulţi”, a spus ea.
Totuşi, aceste rezultate nu semnifică că doar alergatul şi programele de antrenament cu anduranţă moderată întăresc creierul, a spus Dr. Nokia.
Aceste activităţi par să stimuleze cea mai mare neurogeneză în hipocampus.
Dar, antrenamente de mare intensitate şi cu greutăţi, probabil duc la alte modificări, în alte părţi ale creierului.
De exemplu, s-ar putea să favorizeze crearea de vase sangvine suplimentare, cât şi noi conexiuni între celule creierului sau din dinte diferite părţi ale creierului.
Aşa că, dacă în prezent faceţi antrenamente exclusiv cu greutăţi şi de intensitate mare, continuaţi.
Dar dacă, de asemenea, vă veţi implica într-o alergare de ocazie sau o cursă cu bicicleta, aceasta va fi o bună investiţie în sănătatea hipocampului dumneavoastră.
Lasă un răspuns