Oamenii de știință susțin că, într-o peșteră din Indonezia, ei au descoperit cea mai veche pictură figurativă cunoscută de până acum.
Iar scena uimitoare a unei vânători, pictată acum aproximativ 44 000 de ani, ar putea rescrie istoria originilor artei.
Mult timp, a persistat ideea că oamenii au început să creeze picturi rupestre în Europa.
Cum ar fi arta rupestră din peştera Chauvet din Franţa, cu o vechime datată de 37 000 de ani.
Dar în urmă cu câțiva ani, un grup de oameni de ştiinţă a început să dateze picturi rupestre în Indonezia — şi au descoperit că ele sunt cu mii de ani mai vechi.
“Ele au cel puţin 40 000 de ani, ceea ce a fost o descoperite foarte surprinzătoare”, spune Adam Brumm (en), arheolog la Universitatea Griffith din Australia.
El şi colegii săi au utilizat o tehnică numită analiza seriei uraniului, pentru a determina vârsta picturilor.
Cea mai veche pictură figurativă din aceste analize a fost o imagine izbitoare a unei vaci sălbatice.
Aceste picturi erau cunoscute de zeci de ani de localnicii de pe insula Sulawesi — dar, spune Brumm, “s-a presupus că ele nu ar putea fi atât de vechi”.
Începând de la această dezvăluire uimitoare, echipa lui Brumm — pe care a condus-o împreună cu arheologii Maxime Aubert şi Adhi Agus Oktaviana — a căutat mai multe lucrări artistice în aceste peșteri.
În 2017, ei au găsit ceva uluitor — o scenă de vânătoare imensă, ce se întindea la 4,8 metri pe un perete din peşteră.
Şi după ce au examinat-o, ei au încheiat că aceasta este cea mai veche artă figurativă cunoscută atribuită oamenilor moderni timpurii.
Vedeți și: Neandertalienii – nu oamenii moderni – au fost primii artişti de pe Pământ, susţin experţii
Ei au publicat rezultatele lor în revista Nature.
Pictura ne relatează o povestire complicată.
Ea reprezintă bivoli de junglă şi porci sălbatici urmăriți de vânători minusculi înarmați cu săgeţi şi funii.
“Ei par a fi oameni, dar au unele calități sau caracteristici ale animalelor”, spune Brumm (en).
Unul pare a avea un cap asemănător păsărilor, iar celălalt are o coadă.
El spune că aceste figuri parțial umane, parţial animale, ar putea semnala credințe religioase timpurii, deoarece ele indică asupra faptului că oamenii străvechi îşi puteau imagina lucruri pe care nu le-au văzut niciodată.
“”Noi nu putem şti dacă aceasta are vreo legătură cu spiritualitatea, dar cel puțin putem afirma că acești artiști aveau capacitatea de tot felul de conceptualizări necesare nouă pentru a crede în religie, pentru a crede în existenţa supranaturalului”, spune el (en).
Brumm spune că descoperirile din Asia, au complicat ceea ce știm noi despre ceea când şi unde oamenii au început să creeze artă figurativă.
Există câteva exemple mai vechi, în care oamenii realizează marcaje mai simple, precum zigzagurile sau cercurile.
“Eu cred că descoperirile din ultimii ani sugerează că înţelegerea noastră a istoriei umane, anume a acestei părți de bază, va fi în continuare revizuită, atât timp cât vorbim că ar putea exista unele schimbări mari”, a adăugat el.
Genevieve von Petzinger, un paleontolog la Universitatea din Victoria (Canada), spune că descoperirile din domeniul ei au loc foarte repede, datorită tehnologiilor noi, precum cea folosită la datarea scenei de vânătoare.
“Eu cred că subiectul general cu adevărat aici este faptul că, noi am subestimat capacitatea strămoșilor noștri”, spune ea (en).
Ea spune că cele mai vechi picturi rupestre din Europa şi Asia au elemente comune.
Şi ea crede că, în cele din urmă, picturi mai vechi vor fi găsite în locul de unde provin ambele grupuri.
“Eu, personal, cred că strămoșii noștri știau deja să facă artă înainte de a părăsi Africa”, spune von Petzinger.
Vedeți și: Cel mai vechi desen făcut de om a fost descoperit într-o peșteră din Africa de Sud
Deși, nu toţi din domeniu sunt de acord, şi nici o artă rupestră figurativă din Africa nu a fost dată mai veche decât operele indoneziene, Brumm spune că are aceeași presimțire.
Deşi, Indonesia apare ca o importantă locație pentru arta timpurie, picturile se deteriorează rapid şi oamenii de știință nu ştiu de ce.
“Aceasta este o parte atât de mare şi importantă din istoria umană. Totuşi, ea literalmente se ruinează chiar direct în faţa ochilor noștri”, spune Brumm (en).
Brumm şi colegii săi încearcă să înțeleagă cauza problemei.
Una din teorii, spune el, este că temperaturile ridicate din peșteri din cauza schimbărilor climaterice afectează arta.
Brumm spune că deteriorarea — într-un caz, este de 2,5 cm la fiecare două luni — fapt ce face lucrul lor privind examinarea acestor site-uri deosebit de urgentă.
“Cine ştie ce altă artă rupestră mai există acolo pe careva site, ce poate schimba tot ceea ce ştim despre evoluția umană ? “
Lasă un răspuns