Săpăturile arheologice în adâncul pădurilor tropicale din Sri Lanka, au scos la iveală cele mai vechi dovezi (en) a vânatului cu arcuri şi săgeți în afara Africii.
La Fa-Hien Lena, o peșteră din inima pădurilor zonei umede din Sri Lanka, s-au descoperit numeroase instrumente de piatră, os şi dinți — inclusiv un număr de mici vârfuri de săgeți sculptate din os, ce au aproximativ 48 000 de ani.
Când a fost inventat arcul şi săgeata?
Invenția arcului şi săgeții a permis oamenilor să vâneze prada la o distanţă mult mai mare.
Oamenii nu mai trebuiau să țintească prada prin „aruncarea de piatră”, ce brusc putea să o ia la fuga şi să scape.
Această inovație a mărit cu mult șansele unei vânători de succes.
De asemenea, arcul şi săgețile au făcut vânătoare pradei periculoase mult mai sigură.
Din moment ce numai este nevoie să vă apropiați prea mult de pradă, probabilitatea să fiți călcat în picioare de un animal rănit şi furios, e mult mai mică.
Originea arcului şi săgeții este unul dintre marele mistere ale inovaţiei tehnologiei umane.
Vedeţi şi: Cea mai veche frânghie găsită vreodată ar putea fi făcută de neandertal
Cum a apărut? Când? Unde? Şi de ce?
În prezent, cele mai vechi dovezi a utilizării arcului şi săgeții sunt micile vârfuri de piatră găsite în peştera Sibudu din Africa de Sud (en), ce au o vechime de 64 000 de ani.
Vedeţi şi: Cel mai vechi desen făcut de om a fost descoperit într-o peșteră din Africa de Sud
În afara Africii, până acum, cele mai vechi descoperiri au fost fragmentele de arcuri găsite în Germania (en), ce nu sunt mai vechi de 18 000 de ani.
Deoarece arcurile şi săgețile sunt realizate în principal din lucruri extrem de deteriorabile, cum ar fi lemnul, tendoane şi fibre, ele nu lasă prea multe dovezi ce ar putea fi descoperite de arheologi.
Astfel, vârfurile osoase recuperate din Fa-Hien La, sunt o descoperire importantă.
Vârfurile osoase prezintă dovezi că ele au fost fixate de un băț mic şi erau lansate cu viteză mare în prade — care aparent erau în mare parte maimuțe mici şi veverițe uriașe, judecând după oasele măcinate găsite pe site, aruncate după mese.
Instrumente complexe, minți complexe
Descoperirea unor astfel de vârfuri de săgeată vechi, este ceva surprinzător de la sine.
Cu toate acestea, au mai fost găsite şi alte instrumente documentate în prezent în Sri Lanka, ce ne oferă informații la fel de rare despre viaţa primilor membri ai speciei noastre.
Vedeţi şi: A fost descoperită cea mai veche artă rupestră creată de omul modern
Un interes special prezintă cuțitele, răzuitoarele şi sulele făcute din oasele şi dinții maimuțelor şi căprioarelor, ce au fost folosite pentru a lucra pielea sau materialele vegetale.
Aceste instrumente sunt sigura noastră modalitate de a afla despre celelalte articole fragile ce puteau inițial fi prezente pe site, deoarece orice produs din piele sau fibre vegetale (cum ar fi îmbrăcămintea, gențile, coșurile, covoroaşele sau plasele) nu au avut nici o șansă să se păstreze 48 000 de ani în mediul tropical umed.
Unul din aceste artefacte, este un instrument neobișnuit, cu crestături atent distanțate pe fiecare parte.
Pare a fi o suveică pentru crearea plaselor din fibre țesute.
Fără îndoială, plasele ar fi fost incredibil de utile pentru prinderea pradelor sălășluite în copaci, vânate de oamenii Fa-Hien Lena, precum şi pentru captarea peștilor din râuri.
Aceşti pionieri ai pădurilor tropicale au lăsat în urmă dovezi despre viaţa lor sub formă de mărgele de scoici albe şi blocuri mici de pigmenți minerali în culori aprinse: roșu, galben şi argintiu.
Fiecare din bucățile de pigment găsite, prezintă semne ca au fost utilizate pentru a crea vopsele pentru corp, iar trei noduli roşii aprinși au fost găuriți pentru a fi puși ca mărgelele — ceva ce nu s-a mai găsit nicăieri în altă parte.
Mărgelele din scoici albe, pe de altă parte, sunt similare cu cele găsite în Africa şi Eurasia, dar au fost colectate sau comercializate de pe coasta aflată la aproximativ 20-30 de kilometri distanţă.
Aparent, mărgelele albe, mici, strălucitoare din scoici niciodată nu se demodează.
Cu aceste descoperiri, devine din ce în ce mai clar că noi abia am început să scormonim suprafața, când vine vorba de înţelegerea celor mai timpurii comunități umane moderne.
Lasă un răspuns