Oamenii de știință au descoperit ceea ce potrivit lor este cel mai mic dinozaur cunoscut de până acum.
Noua specie a fost descrisă de un membru al echipei ca „cea mai ciudată fosilă” la care a lucrat vreodată.
Exemplarul, din nordul Myanmarului, este format dintr-un craniu asemănător unei păsări prins în chihlimbarul vechi de 99 de milioane de ani.
Scriind în prestigiosul jurnal Nature, cercetătorii raportează că dinozaurul ar fi avut o dimensiune similară păsării colibri albină – cea mai mică pasăre existentă.
Capul ei măsoară doar 1,5 centimetri lungime de la partea din spate până la vârful ciocului.
Vedeţi şi: 51 Curiozităţi despre păsări
Descoperirea uimitoare poate aduce mai multă lumină în ceea cum păsările mici au evoluat de la dinozauri – care erau adesea mai mari.
Creatura minusculă pare a fi cel mai tare înrudită cu dinozaurii cu pene Archeopteryx şi Jeholornis, veri îndepărtaţi ai păsărilor moderne.
Cercetătorii presupun că, la fel ca aceste animale, micul dinozaur avea aripi de pene, dar fără mai multe fosile, ei nu pot determina cât de bine zbura.
Vedeţi şi: A fost descoperită o coadă de dinozaur în chihlimbar, unică în felul său
Şi în ciuda proporţiilor sale asemănătoare cu colibri, micul dinozaur nu se hrănea cu nectar.
Maxilarul să superior cu 40 de dinţi ascuțiți şi ochii săi uriaşi – potriviți pentru a detecta prada în frunziș – au caracteristici ca cele observate la alţi dinozauri.
Respectiv, creatura a primit numele de gen Oculudentavis, derivat din cuvintele latine pentru ochi, dinte şi pasăre.
În timp ce cei mai mici dinozauri, cum ar fi Microraptorul asemănător păsărilor, cântăreau sute de grame, colibrele albină cântărește doar 2g.
„Animalele ce devin foarte mici trebuie să facă faţă unor probleme specifice, precum înglobarea tuturor organelor senzoriale într-un cap foarte mic sau menținerea căldurii corporale”, a declarat prof. Jingmai O’Connor de la Academia Chineză de Ştiinţe din Beijing.
Noua specie, pare să fi făcut faţă acestor provocări în moduri neobișnuite.
De exemplu, structura ochilor animalului i-a surprins pe oamenii de ştiinţă.
Păsările au un inel de oase, inelul scleral, ce ajută la susținerea ochilor.
La majoritatea păsărilor, oasele individuale, numite osicule sclerale, sunt simple şi destul de pătrate.
Dar la Oculudentavis, acestea sunt în formă de lingură, o caracteristică întâlnită anterior doar la unele şopârle vii.
Oasele ochiului ar fi format un con, la fel ca oasele ochiului bufniţei.
Acest lucru sugerează că dinozaurul avea o vedere excepţională.
Spre deosebire de bufnițe, ochii lor se orientau lateral, iar deschizătura din centrul osiculelor era îngustă, ceea ce ar fi restricționat cantitatea de lumină ce intră în ochi.
Acest lucru oferă dovezi convingătoare că Oculudentavis era activ în timpul zilei.
În plus, ochii creaturii se bulbucau din cap într-o manieră nemaiîntâlnită nici la un animal viu, fapt ce complică înțelegerea modului exact în care au funcționat ochii.
„Este cea mai ciudată fosilă pe care am avut norocul să o studiez”, a explicat prof. O’Connor.
„Mie doar îmi place cum selecţia naturală ajunge să creeze forme atât de bizare.
De asemenea, noi suntem foarte norocoşi că această fosilă a supraveţuit pentru a fi descoperită 99 de milioane de ani mai târziu.”
Deoarece, noul specimen constă doar dintr-un craniu, înțelegerea modului în care ea este înrudită de păsări, nu este clar.
Vedeţi şi: Descoperirea acestor fosile uimitoare dezvăluie un nou dinozaur cu pene irizate
Unele caracteristici ale craniului sunt ca cele a dinozaurilor, în timp ce altele sunt ca cele ale păsărilor foarte avansate.
Cercetătorii spun că ansamblul remarcabil al caracteristicilor noului specimen ar fi putut evolua fie prin constrângerea miniaturizării, fie prin specializarea la un anumit mod de viaţă.
Maxilarul dinozaurului avea un număr surprinzător de mare de dinţi.
Acest lucru pare să sugereze că, în ciuda dimensiunilor sale minuscule, Oculudentavis a fost un prădător, ce se hrănea cu insecte.
De asemenea, s-au păstrat unele ţesături moi ale craniului, în special rămăşiţele limbii animalului, fapt ce ar putea oferi informaţii suplimentare privind biologia sa.
Descoperirea evidenţiază potenţialul incredibil al chihlimbarului de a conserva exemplare fosile, care altfel nu ar fi putut supravieţui.
Lasă un răspuns