Arborele morţii.
În 1999, radiologul Nicola Strickland a petrecut o vacanţă pe insula Tobia din Caraibe, un paradis tropical desăvârșit cu plaje idilice şi părăsite.
În prima sa dimineaţă, ea a mers pentru a căuta cochiliii şi corali în nisipul alb, până în momentul când vacanţa a luat o întorsătură rea.
Împrăştiate printre nucile de cocos şi mango de pe plajă, Strickland şi prietenul său au descoperit nişte fructe verzi cu un miros dulce, care se asemănau cu merele sălbatice.
Din prostie, ambii au decis să muşte din ele, şi timp de câteva momente plăcute, gustul dulce a fost copleşit de o senzaţie de arsură piperată şi o chinuitoare strâmtorare în gât, care treptat s-a agravat într-atât că abia de puteau să înghită.
Fructule cu pricina aparțineau copacului manchineel (Hippomane mancinella), denumit uneori „măr de plajă” sau „guava otrăvitoare”.
El este nativ pentru zonele tropicale din sudul Americii de Nord, precum şi pentru unele părţi ale Americii Centrale, Caraibelor şi Americii de Sud.
În limba spaniolă planta poartă un alt nume, arbol de la muerte, care literalmente înseamnă „copac al morții”.
Vedeţi şi: 15 curiozităţi despre plante şi ciudăţenii mai puţin cunoscute
Conform Cărţii Recordurilor Guinness, pomul manchineel este de fapt cel mai periculos pom din lume.
După cum explică Institutul pentru Alimentaţie şi Ştiinţe Agricole din Florida, toate părţile componente ale manchineelului sunt extrem de otrăvitoare şi „interacţiunea sau ingerarea oricărei părţi a acestui arbore pot fi letale”.
Manchineel aparţine marelui şi diversului gen Euphorbia, care, de asemenea, conţine planta decorativă numită Floarea Crăciunului sau Steaua Crăciunului (Euphorbia pulcherrima).
Arborele produce o sevă densă lăptoasă, care se elimină de peste tot – coajă, frunze şi chiar fructe – şi aceasta poate provoaca bășici ca de la arsuri dacă vine în contact cu pielea.
Acest produs conţine o gamă largă de toxine, dar cele mai grave reacții vin de la forbol (en), un compus organic care aparţine familiei diterpenilor (en) a esterilor.
Deoarece forbolul este foarte solubil în apă, voi nu veţi avea plăcerea să stați sub acest arbore chiar şi atunci când plouă – picăturile de ploaie care conțin seva diluată vă pot arde grav pielea.
Datorită acestor proprietăți îngrozitoare, unele părţi ale arborilor sunt pictate cu o cruce roşie, un inel roşu de vopsea sau chiar sunt asociate cu semne de avertizare explicite, pentru a avertiza oamenii despre pericolul de la contactul cu ei.
Noi îi putem extirpa, dar ei joacă un rol important în ecosistemele locale – ca un arbust mare, manchineelul sub formă de tufişuri dense, oferă o protecție excelentă împotriva vânturilor şi a eroziunii costiere pe plajele din America Centrală.
S-au raportat cazuri severe de inflamație a ochilor şi chiar de orbire, cauzate de fumul de la arderea lemnului de manchineel – ne mai vorbind de efectele de la inhalarea lui.
Cu toate acestea, tâmplarii din Caraibe au folosit lemnul de manchineel în mobilier timp de secole – după tăierea atentă şi uscarea lui la soare, pentru a neutraliza seva otrăvitoare.
„Adevărata ameninţare cu moartea vine de la consumul fructelor mici rotunde”, scrie Ella Davies pentru BBC.
„Ingerarea fructelor se poate dovedi a fi fatală, atunci când vomitările şi diareea puternică deshidratează corpul până la punctul de neîntoarcere”.
Din fericire, Strickland şi prietenul ei au supraviețuit pentru a relata cele întâmplate, deoarece ei au mâncat doar o mică cantitate din mărul morții.
În 2000, Strickland a publicat un raport în The British Medical Journal, descriind simptomele în detaliu.
A durat mai bine de 8 ore ca durerea să încetinească brusc, în timp ce ei au sorbit cu grijă pina coladas şi lapte.
Toxina a continuat să se scurgă în ganglionii limfatici din gâturile lor, provocând o agonie suplimentară.
„Istorisirea amănunțită a experienței noastre, localnicilor a provocat o groază şi necredinţă sinceră, datorită reputației otrăvitoare a fructului”, a scris Strickland.
„Noi am găsit experiență noastră foarte îngrozitoare”.
Lasă un răspuns