Cele mai splendide imagini a spaţiului cosmic din anul 2016

2016 a fost un an plin de noi descoperiri şi imagini frumoase venite din universul nostru.

Am văzut imagini noi ale inelelor lui Saturn şi a unor nebuloase îndepărtate ce dau naştere multor mii de stele.

Am privit mai adânc în structura unora din cele mai strălucitoare şi active galaxii, au fost înregistrate nașterii şi stingeri a stelelor, cât şi alte procese magnifice din spaţiul cosmic imens.

Aici am selectat cele mai uimitoare şi splendide imagini a spațiului cosmic din anul 2016.

Un grup de stele la 20 000 de ani lumină depărtare de Pământ

Pentru a celebra Luna Arhivei Americane în octombrie, observatorul NASA Chandra X-ray a lansat o colecție de imagini, inclusiv acestă imagine a unui grup de stele aflate la o distanţă de 20 000 de ani lumină de Pământ.

Acesta este un grup de stele tinere cu o vârstă de aproximativă cuprinsă între unu la două milioane de ani.

Lumina vizibilă albastră şi verde reprezintă norii denși unde se formează stelele; razele X sunt reprezentate în violet.

Vedeţi şi: NASA dezvaluie construcţia timpurie a unei Galaxii imense

Nebuloasele Inimă şi Suflet

Aceste nebuloase luminoase, aflate în constelația Cassiopeia, sunt numite Inimă şi Suflet. David Lindemann

Vedeţi şi: Hubble a făcut o imagine incredibilă a „Nebuloasei Bubble” pentru a celebra 26 de ani în spaţiu

Voalul auriu ascunde o stea nouă

Această stea tânără se izbește să iasă afară. Asemeni unui pui, această stea tânără, ciupește coaja sa pentru ași face drum  în universul înconjurător.

Voalul luminos auriu ascunde un obiect stelar tânăr cunoscut, deocamdată, doar sub denumirea de IRAS 14568-6304.

Ea aruncă gaze la viteze supersonice şi în cele din urmă îşi va face o gaură prin nor, ce o va face ușor vizibilă în Universul din exterior. ESA/Hubble & NASA

Nebuloasa Orion

Această imagine spectaculoasă a unei regiuni de formare a stelelor, numite Nebuloasa Orion, a fost obținută prin mai multe expuneri cu ajutorul camerei foto cu infraroșu HAWK-I de pe Very Large Telescope al  Observatorului European de Sud (ESO) din Chile.

Aceasta este cea mai profundă vedere a acestei regiuni şi ea relevă mai multe obiecte vagi cu mase planetare mult mai neînsemnate decât se aștepta. ESO/H. Drass et al

Marte în ultraviolet

Această imagine a planetei Marte a fost modificată pentru a arăta ceea ce vom vedea în ultraviolet. Valles Marineris (sistem de canioane de la suprafața planetei Marte)apar ca o tăietură transversală albastră la mijloc, iar ozonul acumulat la polul sud arată violet. NASA 

Vedeţi şi: Ultimele imagini spectaculoase de pe Marte a unor movile stratificate, făcute de roverul Curiosity

Două galaxii în proces de coliziune

La prima vedere acest caleidoscop de roz, violet şi albastru, oferă o foarte frumoasă şi senină imagine a cosmosului.

Totuşi, această negură multi-colorată, de fapt, marchează locul unde se ciocnesc două galaxii, formând astfel un singur obiect sub numele de MACS J0416.1-2403. NASA

Gazul rămas după formarea stelelor

În această imagine făcută de telescopul Very Large Telescope (VLT) al ESO, lumina de la stelele albastre aprinse animează gazul rămas de la formarea recentă a stelelor.

Rezultatul este o nebuloasă cu o emisie extrem de colorată, numită LHA 120-N55, în care stelele sunt decorate cu o manta de gaz strălucitor.

Astronomii studiază aceste manifestări pentru a afla mai multe despre condițiile din locurile unde se dezvoltă stelele noi. ESO

Regiunea Messier 78 din constelația Orion

Aceasta este o vedere foarte detailată a regiunii de formare a stelelor, numită Messeir 78, în constelația Orion. Regiunea albastră este lumina reflectată de stelele fierbinți tinere, iar fluxurile de praf întunecat şi jeturile roșii provin de la stelele în curs de formare.

Inelele lui Saturn

În partea de sus a acestei imagini sunt reprezentate inelele lui Saturn, iar în partea dreaptă jos poate fi văzută şi planeta întunecată.

Chiar şi pe timp de noapte o parte din inele nu sunt umbrite de Saturn şi rămân luminate de soare.

Vedeţi şi: Cel mai mare satelit al Saturnului ar putea suporta un nou tip de viaţă extraterestră

Moartea unei stele

Telescopul Hubble al NASA a înregistrat în această imagine moartea unei stele, momentul în care ea aruncă straturile sale exterioare de gaz, lăsând în urmă o pitică albă (un punct alb în centru) în centrul său.

Un cluster cu cele mai masive stele

Datorită capacităților ultraviolete unice ale Telescopului Hubble al NASA/ESA, în clusterul stelar  R136 au fost identificate nouă stele monștri cu masele de peste 100 de ori mai mari ca a Soarelui .

Acesta este cel mai mare exemplar, cu cele mai multe stele masive identificate până acum.

Rezultatele care vor fi publicate anunțurile lunare ale Societății Astronomice Regale, vor ridică mai multe întrebări noi ce privesc formarea stelelor masive.  NASA, ESA, P Crowther (University of Sheffield)

Unde de șoc

Ca şi fronturile reci de pe Pământ, fuzionarea clusterelor de galaxii generează unde de şoc, reprezentate aici prin valul alb de la centrul imagini. NASA 

Alpha Centauri A şi Alpha Centauri B

Această imagine reprezintă două stele în cel mai apropiat de Pământ sistem stelar , Alpha Centauri A şi Alpha Centauri B, ele se află la o distanţă de doar 4.3 ani lumină de noi.

Datorită apropierii lor, aceste două stele sunt ţinte de top în căutarea de exoplanete noi. NASA

Vedeţi şi: Stephen Hawking şi un miliardar rus intenţionează să trimită o navă spaţială spre Alfa Centauri

Vedeţi şi: Uimitor, în jurul celei mai apropiate stele, orbitează o planetă similară cu Pământul

Supernovă explodată

Această supernovă a explodat mult timp în urmă, dar inima stelei neutronice moarte se mai zbate, emiţând impulsuri energetice, chiar şi dacă se află la 6 500 ani lumină de Pământ. NASA/ESA

Rămășitele unei supernova şi a unei stele magnetar foarte lente

Această supernova s-ar putea să fie foarte frumoasă, dar, de asemenea, şi foarte leneşă.

Această imagine raze X compusă reprezintă rămășițele din urma exploziei unei supernove, numite RCW 103, în centrul ei se presupune a fi o stea magnetar (stea neutronică cu un câmp magnetic extrem de puternic).

Magnetarul are o rotaţie misterios de lentă, făcând o rotire completă în jurul  axei sale în doar 6.67 ore, comparativ cu 10 secunde a altor magnetari obişnuiţi. NASA

Clusterul globular NGC 362

Calea Lactee conține 150 de clustere globulare, fiecare din care are sute de mii de stele.

Printre care este şi aceasta reprezentat aici, NGC 362, unul dintre cele mai tinere clustere globulare – cu o vârstă de doar 10-11 miliarde de ani.

Aurorele de pe Jupiter

Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul solar, este cunoscută pentru furtunile sale pline de culoare, cea mai faimoasă fiind Marea Pată Roșie.

Acum,utilizând posibilitățile ultraviolete ale telescopului Hubble, cercetătorii s-au concentrat pe o altă trăsătură frumoasă a planetei.

Extraordinarele străluciri vii a aurorelor. Ele sunt create atunci când particulele de mare energie intră în atmosfera  planetei în apropierea polilor săi magnetici și se ciocnesc cu atomii de gaz. NASA, ESA

Vedeţi şi: Nava spaţială Juno intră pe orbita lui Jupiter

Cunoscutul nostru, Norul Smith

Sute de nori enormi de gaz de înaltă viteză vâjâie în jurul periferiei galaxiei noastre, dar Norul Smith este unic, deoarece traiectoria lui este bine cunoscută.

Descoperit în anii 1960, astronomii cred că el a fost lansat din regiunile exterioare ale discului galactic în urmă cu aproximativ 70 de milioane de ani în urmă.

Acum el este în curs de a reveni în coliziune şi se așteaptă că, aproximativ în decurs de 30 milioane de ani el se va izbi în Calea Lactee, unde el va aprinde o explozie spectaculoasă de formare a stelelor.

Norul Smith este format din hidrogen gazos şi nu poate fi văzut în lumina vizibilă. Această imagine este un compozit de culori false creat de Hubble pentru a arăta dimensiunea şi locația sa în spaţiu. Saxton/Lockman/NRAO/AUI/NSF/Mellinger

Cel mai detailat plan al galaxiei Calea Lactee

Planul sudic al Căii Lactee, luat incredibil de aproape prin intermediul telescopului  Atacama Pathfinder Experiment (Apex) din Chile.

Apex a creat o panoramă a planului galactic în lungimi de undă sub-milimetrice detailate invizibile pentru ochiul liber şi cea mai clară hartă a galaxiei făcută vreodată.

Telescopul APEX ajută astronomii să studieze gazul şi praful rece aflat la o temperatură puțin mai sus de zero absolut, condiţiile în care se formează noile stele. ESO/APEX/ATLASGAL consortium/NASA/GLIMPSE consortium/ESA/Planck 

Roiul de stele Trumpler 13

Trumpler 13 este un roi de stele strălucitoare, el conține o colecție a unor din cele mai luminoase stele din galaxia noastră Calea Lactee.

Din cauza că, cluster-ul are doar 500 000 de ani,aici sunt cele mai mari concentrații de stele masive şi luminoase.

Mica şi întunecata buclă din centru-stânga, este o îngrămădire de gaze împletite cu praf, văzută din profil.

Stelele alb-albastre ard combustibilul lor de hidrogen într-atât de feroce, încât ele vor exploda  ca supernove în doar câteva milioane de ani.

Combinația dintre fluxul creat de „vânturile” stelare şi, în cele din urmă, valurile explozive de la supernovă, vor sculpta cavități în norii de gaz şi praf din apropiere.

Aceste focuri de artificii vor da startul unei noi generații de stele, într-un ciclu continuu de nașteri şi morți stelare.  ASA, ESA, and J. Maíz Apellániz, Acknowledgment: N. Smith 

Dreptunghiul Roșu al stelei HD 44179

Steaua HD 44179 este înconjurată de o structură extraordinară, cunoscută sub numele de Dreptunghi Roșu.

Ea şi-a dobândit porecla datorită formei şi culorii aparente văzute în imaginile timpurii făcute de pe Pământ.

Această imagine izbitor de detailată făcută de Hubble, arată cum ea arată văzută din spaţiu.

Nebuloasa, mai degrabă are o formă de X, decât una dreptunghiulară, cu structuri complexe suplimentare din linii distanţate de gaz strălucitor, un pic asemănător cu treptele unei scări. European Space Agency

NGC 1569 un focar de formare a stelelor

Acesta este NGC 1569, o mică galaxie starburst (en) (focar de stele), care este un focar viguros de formare a stelelor. Ca rezultat, galaxia strălucitoare găzduiește super-clustere de stele.

Fiecare din care conține mai mult de un milion de stele, aceste clustere strălucitoare îşi au reşedinţa într-o cavitate mare de gaz sculptată de multiplele supernova, resturi energetice de la stelele masive. ESA/Hubble & NASA

Univers imens şi aglomerat

Imaginea Hubble dezvăluie un univers foarte aglomerat, umplut cu galaxii atât în apropiere cât și în depărtare.

Unele dintre acestea sunt distorsionate ca o oglindă strâmbă, datorită fenomenului de răsucire a spaţiului pentru prima dată prezis de Einstein un secol în urmă.

În centrul imagini se află un cluster galactic imens, numit Abell S1063, situat la o distanţă de 4 miliarde de ani lumină de Pământ, care este înconjurat de imagini mărite a unor galaxii mult mai îndepărtate.

Clusterul conține aproximativ 100 de milioane de mase solare, cu 51 de galaxii confirmate şi încă altele, probabil mai mult de 400 la număr. NASA, ESA, and J. Lotz (STScI) 

Galaxie cu o gaură neagră imensă

O vedere a galaxiei NGC 5195, gazdă a unei găuri negre super-masive, în imagine situată în colțul din dreapta sus al imaginii.

Gaura neagră manifestă erupții active puternice sau „râgâieli” de rămășițe. NASA/STScI

Vedeţi şi: 10 lucruri care trebuie să le ştiţi despre găurile negre

Norii Magelanici Mici şi Mari

O vedere profundă a Norilor Magelanici Mici şi Mari, este de fapt o combinație de două fotografii, capturate de Observatorul Silla al ESA.

Norii sunt prezentați în culori ca găuri strălucitoare albastre, în timp ce miile de stele sunt capturate în alb-negru.

A scăpa de zgomotul obiectelor nedorite, reprezintă un aspect crucial al astrografiei şi expunerea lor cu o astfel de luminanţă este folosit uneori pentru a produce imagini monocrome foarte detailate precum aceasta. ESO

Un avion supersonic trece prin faţa soarelui

Un avion T-38 (en) a Şcolii de Piloţi a Forţelor Armate Americane trece prin faţa soarelui cu o viteză supersonică creând unde de șoc, capturate cu ajutorul fotografiei Schlieren (en) pentru a vizualiza fluxul supersonic. NASA/Ken Ulbrich 

Lumina stelei difuzată de norii compuși din particule de praf

În această nouă imagine făcută de Observatorul Silladin Chile, o stea nou formată aprinde norii cosmici care o înconjoară.

Particulele de praf din norii denşi care înconjoară steaua HD 97300 difuză lumina ei, asemeni luminii farurilor unui automobil în condiții de ceaţă învăluitoare, creând astfel nebuloasa de reflexie IC 2631.

Cu toate că acum în lumina reflectoarelor este HD 97300, praful care o face atât de greu de ratat vestește nașterea unei viitoare stele, o potențială scenă de furt. ESO

Pulsul Nebuloasei Crabului

Cercetând adânc în miezul Nebuloasei Crabului, această imagine dezvăluie din apropiere bătaia inimii uneia din cele mai istorice şi intens studiate rămășițe a unei supernove, o stea care explodează.

Regiunea interioară trimite impulsuri de radiație, asemănătoare cu cele a bătăii ceasului, şi tsunamiuri cu particule încărcate, încorporate în câmpuri magnetice. NASA & ESA 

O galaxie misterioasă

MCG+07-33-027 este o galaxie starburst, ceea ce înseamnă că ea se confruntă cu o rată extrem de mare a formării stelelor.

Pentru galaxiile într-o stare de starburst, această perioadă intensă de formare a stelelor trebuie să fie, de regulă, declanșată de o coliziune cu o altă galaxie.

Dar, MCG+07-33-027 este destul de izolată, deci, cel mai probabil aceasta nu se datorează unei coliziuni sau trecerii  a unei galaxii prin apropiere.

Astronomii încă emit ipoteze asupra cazului.

Obiectul luminos din partea dreaptă este o stea din propria noastră galaxie. ESA/Hubble & NASA 

Nebuloasa Păianjen în infraroşu

O nebuloasă, cunoscută sub numele de „Păianjen”, luminează în verde fluorescent într-o imagine în infraroșu făcută de Telescopul Spaţial Spitzer şi Two Micron All Sky Survey al NASA.

Nebuloasa Păianjen, oficial numită  IC 417, se află în apropierea unui obiect mic numit  NGC 1931, care nu este ilustrat în imagine.

Împreună, acestea două sunt numite nebuloasa „Păianjen şi Muscă”. Nebuloasele sunt nori de gaz interstelar şi praf unde se formează stelele. NASA/JPL-Caltech/2MASS