Rocile din regiunea Labrador, Canada, vechi de 3,95 miliarde de ani conțin grafit care pare să provină din organisme vii
S-a găsit că rocile din nordul Labradorului conţin cele mai vechi dovezi cunoscute ale vieții pe Pământ.
Grafitul – o formă pură de carbon – găsit în rocile vechi de 3,95 miliarde de ani, prezintă o semnătură geochimică a faptului că a provenit din descompunerea organismelor vii, raportează cercetătorii într-un studiu publicat recent în Nature.
Acesta este cu cel puțin 150 de milioane de ani mai în vârstă decât cel mai vechi grafit provenit de la organismele vii, găsit anterior în rocile din Groenlanda (en) şi din nordul Quebecului (en), ce au o vechime de la 3,7 miliarde până la 3,8 miliarde de ani .
Vedeţi şi: Făceţi cunoştinţă cu Luca, stămoşul tuturor fiinţelor vii
De asemenea, el s-a format cu nu mai mult de 500 milioane de ani după formarea Pământului, aproximativ 4,5 miliarde de ani în urmă.
Unele semnături din rocile din Labrador sugerează că organismele care le-au lăsat au fost autotrofice – adică ele erau capabile să-şi producă hrana de sine stătător din substanţele chimice din mediul lor înconjurător, la fel ca algele şi unele tipuri de bacterii – raportează cercetătorii conduşi de Takayuki Tashiro şi Tsuyoshi Komiya de la Universitatea din Tokyo.
Vedeţi şi: Oamenii de știință au găsit „cel mai vechi strămoş uman”
Viaţă abundentă timpurie?
Descoperea „nu numai sugerează că aici ar fi fost viaţă, dar posibil a existat o viaţă suficient de abundentă pentru ca să putem obține aşa sedimente bogate în carbon”, a spus Beth Ann Bell, un geochimist de la Universitatea California din Los Angeles, care nu a fost implicat în studiu, dar a numit descoperirile „destul de faine”.
Această descoperire adaugă şi mai multe dovezi la ideea că Pământul la acel moment deja avea o suprafață de apă şi alte condiţii necesare pentru a susține viaţa, şi nu a fost atât de fierbinte şi de neospitalieră cum credeau oamenii de ştiinţă, a spus Daniel Pinti, un geochimist de la Universitatea Quebec din Montreal.
El, de asemenea, nu a fost implicat în studiu, dar la supravegheat pe unul din coautori, Pauline Méjean, în timpul doctoratului în Canada.
Pinti a spus că în ultimii ani cercetătorii au fost din ce în ce mai tare interesați de rocile Uivak Gneiss în Saglek Block din nordul Labradorului, deoarece ele conțin unele dintre cele mai vechi roci pe suprafața Pământului.
Astfel de roci sunt foarte rare, deoarece crusta Pământului este în mod constant reciclată înapoi în interiorul planetei printr-un proces numit tectonica plăcilor.
Rocile Labrador sunt probabil o mică porțiune care a rămas de la un continent foarte vechi, Pinti a spus: „Acesta este un loc foarte special”.
Vedeţi şi: Posibil în sfârşit noi am găsit de unde a venit viaţa complexă
Apa seculară
Deoarece aceste roci sunt atât de rare, foarte puțin se știe despre Pământul din acea perioadă, cu toate acestea se ştie că interiorul Terrei era mult mai fierbinte decât este acum şi există unele dovezi că pe suprafața planetei exista apă.
„Au existat lacuri? Au existat oceane? Aceasta rămâne neclar”, a spus Bell.
Ceea ce face rocile Labrador deosebite, este faptul că acestea sunt cele mai vechi roci metasedimentare din lume.
Adică, ele au fost inițial formate din sedimentele depuse de apă – un tip de mediu care descompune rămășițele organice ce adesea rămân în cele din urmă în el, a spus Bell.
Partea „meta” a cuvântului indică despre faptul că rocile au fost „metamorfizate” sau transformate prin căldură şi presiune de-a lungul timpului:
„Ele au fost preparate foarte bine”, explică Bell.
Acest lucru le face mai grea examinarea lor, dar nu imposibilă.
Grafitul uşor
Grafitul, substanța întunecată găsită în creion, poate fi format de la reacțiile chimice ale materialelor anorganice.
Dar, de asemenea, poate fi format şi atunci când materia organică descompusă se încălzește până la câteva sute de grade.
Oamenii de știință îl pot diferenția prin analiza tipului de carbon găsit în el.
Atomii de carbon apar sub forme diferite sau altfel spus „izotopi” ce au diferite mase – carbon-12, carbon-13, carbon-14 (despre care posibil aţi auzit, deoarece sunt utilizați la datarea cu radiocarbon).
Carbon-12 este cel mai des întâlnit şi acel tip pe care organismele tind să-l acumuleze disproporțional în corpurile lor.
Acest lucru înseamnă că grafitul care provine de la creaturile vii tinde să fie mai ușor decât grafitul din sursele anorganice.
Pentru a identifica dacă grafitul a provenit dintr-o sursă vie sau anorganică, cercetătorii folosesc instrumente speciale ce compară proporția de carbon-12 la carbon-13.
Desigur, lucrurile se complică atunci când grafitul a fost expus la căldură şi presiune, ceea ce poate schimba proporțiile de carbon.
De asemenea, există posibilitatea ca rocile să fi fost contaminate după aproape patru miliarde de ani de la formare.
Dar, cercetătorii au depus eforturi mari pentru a testa contaminarea, luând în considerare expunerea la căldură şi presiune şi extrapolând înapoi proporțiile originale, a spus Pinti.
„Pentru moment, pare foarte convingător”, a adăugat el.
Bell a spus că ea, de asemenea, este „destul de convinsă”.
O chestiune interesantă despre semnătura chimică, spune Pinti, este că ea poate spune nu doar despre faptul dacă grafitul a provenit de la organismele vii, dar şi ce fel de metabolism au avut aceste organisme.
Cercetătorii scriu că raportul găsit într-o probă „furnizează cele mai vechi dovezi ale unor autotrofe” – organisme ce pot produce hrana de sine stătător, fie prin fotosinteză, fie prin utilizarea unor compuși anorganici, cum ar fi sulful din mediul lor.
În acest caz, organismele par să utilizeze o cale metabolică similară cu cea a microbilor moderni, care transformă dioxidul de carbon în metan şi acetat.
De asemenea, ei declară că cercetarea lor ar putea fi relevantă şi pentru alte regiuni din afara planetei noastre, unde ar putea fi medii mult mai severe decât cele a Pământului actual.
„Descoperirea… va oferi o perspectivă asupra vieţii timpurii nu doar a Pământului, dar şi a altor planete”.
Lasă un răspuns