
Oamenii de ştiinţă susţin că ei au prima dovadă a existenţei „fermionilor Majorana”, după 80 de ani de când au fost pentru prima dată propuşi.
Fizicienii cred că ei au descoperit o particulă care este atât materie cât şi anti-materie, o idee care a fost teoretizată încă 80 de ani în urmă.
Când Big Bang-ul a creat universul din nimic, oamenii de ştiinţă cred că explozia a creat cantităţi egale de materie şi anti-materie.
În 1982, fizicianul Paul Dirac a făcut o predicţie uimitoare, care susţinea că orice particulă fundamentală în univers are o anti-particulă – gemenele ei identic, dar cu sarcină opusă.
Şi dacă ele s-ar fi întâlnit vreodată, ele ar trebui să se anihileze una pe alta, redevenind „nimic”, eliberând doar o cantitate de energie în urma exploziei.
Cu câţiva ani mai târziu, prima particulă de anti-materie – opusul electronului, pozitronul – a fost descoperit, iar anti-materia a devenit rapid o parte a culturii populare.
Dar în 1937, un alt fizician teoretic italian genial, Ettore Majorana, a prezis existenţa unei clase ciudate de particule numite fermioane ce au propriile lor anti-particule.
Şi acum, într-un articol din prestigioasa revistă Science, cercetătorii raportează că au descoperit primele dovezi ale unui astfel de obiect, pe care ei l-au numit „Particula Îngerilor”, după thrillerul lui Dan Brown „Îngerii şi Demonii”, care implica o bombă făcută dintr-o combinaţie de materie şi anti-materie.
Profesorul Shoucheng Zhang, un fizician al Universităţii Stanford, cel care a propus modul în care ar putea fi realizat un experiment pentru a găsi particula, a spus: „Echipa noastră a prezis exact unde poate fi găsit fermionul Majorana şi ce să caute ca urmă a semnăturii sale experimentale”.
„Această descoperire stabileşte una dintre cele mai intense căutări în fizica fundamentală, care s-a prelungit exact 80 de ani”.
Se crede că existenţa fermionilor ar putea fi folosită pentru a ajuta la revoluţia tehnologică promisă de computerele cuantice, care sunt de multe ori mai puternice decât maşinile existente.
Vedeţi şi: Oamenii de ştiinţă chinezi lansează goana cuantică spaţială globală
O problemă care a limitat dezvoltarea lor este aceea că ele trebuie izolate de zgomotul ambiental.
Se crede că un singur qubit sau bit cuantic de informaţie poate fi stocat în două fermioane Majorana separate.
Deci, chiar dacă interferenţa a afectat informaţia în unul, celălalt aproape sigur o va păstra neatinsă.
De asemenea, alţi oameni de ştiinţă au salutat cercetarea ca pe un progres.
„Aceasta pare a fi observaţie cu adevărat clară a ceva nou”, a declarat profesorul Frank Wilczek, fizician teoretic şi laureat al Premiului Nobil de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts.
„Aceasta nu este ceva fundamental surprinzător, deoarece fizicienii presupuneau de mult timp că fermionii Majorana ar putea rezulta din aceste tipuri de materiale utilizate în acest experiment”.
„Dar, ei au pus laolaltă câteva elemente care nu au mai fost împreunate până acum, cât şi alte lucruri inginerice, astfel încât acest nou tip de particule cuantice pot fi observate într-un mod clar robust, aceasta este o realizare reală”.
Profesorul Tom Devereaux de la Universitatea Stanford, a declarat: „Aceasta cercetare culminează o vânătoare de mulţi ani a fermionilor Majorana chirali. Ea va fi un reper al domeniului”.
Lasă un răspuns