Noi deja știm că creierul nostru are un sistem de eliminare a deșeurilor ce împiedică neuronii morți și toxici să blocheze căile noastre biologice.
Acum, oamenii de știință au reușit să facă prima înregistrare video a procesului, în testele de laborator pe șoareci.
Noi încă multe nu știm despre faptul cum sunt eliminaţi neuronii morți şi modul în care creierul reacționează la aceștia.
Vedeţi şi: Totuși, creierul adult creşte neuroni noi, spune un studiu
Astfel, noile cercetări ar putea fi un important pas înainte în găsirea răspunsurilor la unele din aceste întrebări — chiar dacă noi încă nu am confirmat că creierele umane funcționează în același mod.
“Aceasta este pentru prima dată când procesul a fost văzut la un creier viu de mamifer”, a spus neurologul Jaime Grutzendler (en) de la Şcoala de Medicină Yale din Connecticut.
În continuare, aceste descoperiri ar putea sugera tratamente în ceea ce privește declinul creierul şi tulburările neurologice legate de vârstă — odată ce vom şti mai multe despre cum funcționează curățarea creierului, oamenii de știință vor putea diagnostica mai eficient ceea cea are loc atunci când ceva nu merge bine.
Vedeţi şi: Noul medicament creşte speranţele pentru inversarea pierderii memoriei la vârstă înaintată
Echipa s-a concentrat asupra celulelor gliale, responsabile de efectuarea lucrărilor de curățenie în creier; ei au folosit o tehnică numită 2Phatal pentru a urmări apoptoza (moartea celulelor) unei singure celule cerebrale la un șoarece şi apoi au urmat ruta celulelor gliale folosind markeri fluorescenți.
Vedeţi şi: Creierul poate curăța plăcile Alzheimer în timpul somnului
“În loc de a bate cu ciocanul în cap şi a provoca mii de morţi, inducerea morții doar a unei singure celule ne permite să studiem ceea ce se întâmplă imediat după ce celulele încep să moară şi să urmărim după multe alte celule implicate”, spune Grutzendler (en).
“Acest lucru nu era posibil anterior. Noi avem posibilitatea să arătăm în detalii ce exact se întâmplă şi să înțelegem procesul”.
Trei tipuri de celule gliale — microglia, astrocitele şi celulele NG2 — s-au dovedit a fi implicate într-un proces extrem de coordonat de îndepărtare a celulelor, ce înlătura atât neuronul mort, cât orice cale de conectare la restul creierului.
Vedeţi şi: 62 de curiozităţi despre creier şi mituri demascate care sunt încă răspândite
Cercetătorii au urmărit modul în care microglia înghițea corpul neuronului şi ramurile sale (dendritele), în timp ce astrocitele au țintit dendritele de legătură mai mici pentru a le îndepărta.
Ei bănuiesc că NG2 ar putea ajuta la prevenirea răspândirii resturilor de la celulele moarte.
De asemenea, cercetătorii au demonstrat că în cazul în care unul din tipurile de celule gliale ratează neuronul mort din careva motiv, alte specii de celule ar putea prelua rolul lor în procesul de eliminarea a deșeurilor — sugerând despre faptul că între celulele gliale are loc un anumit fel de comunicare.
O altă constatare interesantă din cercetare, a fost că creierele șoarecilor mai în vârstă erau mai puțini eficiente în eliminarea celulelor neuronale moarte, chiar dacă celulele de eliminare a deșeurilor păreau a fi la fel de conștiente despre prezenţa unei celule ce moare.
Aceasta este o oportunitate bună pentru cercetările viitoare şi ar putea oferi experților o perspectivă asupra modului cum creierele mai în vârstă încep să dea greș în diverse cazuri, pe măsură ce încetinește serviciul de eliminare a deșeurilor sau chiar se defectează.
Posibil într-o zi, cercetarea va pune baza dezvoltării unor noi tratamente ce vor prelua acest proces de curățare de la crier — nu doar la persoanele în vârstă, ci şi la cei care au suferit careva traume ale capului, de exemplu.
“Moartea celulelor este foarte frecventă în cazul bolilor creierului”, spune neurologul Eyiyemisi Damisah (en), de la Şcoala de Medicină Yale.
“Înțelegerea procesului ar putea oferi informații despre faptul cum de rezolvat problema morții celulelor în cazul creierului rănit, începând cu cele de pe urma traumatismului capului şi terminând cu accidentul vascular cerebral şi alte afecțiuni.
Cercetarea a fost publicată în Science Advances.
Lasă un răspuns