Au trecut mai bine de 150 de ani de când Japonia şi-a deschis porțile pentru lumea occidentală, după secole de izolare, dar unele lucruri din cultura acestei ţări ne mai par neobișnuite şi acum .
Cultura japoneză este foarte interesantă , în special pentru observatorii occidentali, mulţi din care imediat îşi amintesc în primul rând de sushi, lupte sumo şi samurai atunci când vine vorba de Japonia.
Deşi, aceste trei lucruri fără îndoială constituie o mare parte a culturii japoneze, ele doar superficial prezintă diversitatea acestei ţări şi a poporului ei.
Cu o suprafață un pic mai mare ca cea a Germaniei, această ţară interesantă, precum şi cei 130 de milioane de locuitori ai săi, refuză să-şi piardă identitatea culturală printre telefoanele inteligente şi trenurile de mare viteză.
Indiferent de faptul, dacă planificați o călătorie în Japonia sau nu, aceste curiozități despre cultura japoneză probabil vă vor face să descoperiți această ţară din nou.
Iată câteva curiozităţi din cultura japoneză despre care probabil nu ştiaţi.
Omiyage este mai decât un suvenir
Termenul „omiyage” este adesea tradus ca „suvenir”, dar omiyage este ceva cu un înțeles mai larg.
Spre deosebire de suveniruri, pe care oamenii adesea le cumpără pentru ei, omiyage sunt ceva ce oamenii aduc înapoi din călătorie pentru prietenii lor, familie şi colegii săi.
Omiyage, sunt de obicei alimente specifice din diferite regiuni, care sunt ambalate în cutii frumoase de culorii vii, cu articole alimentare ambalate individual în interior pentru a le împărţi mai uşor.
În timp ce aducerea suvenirurilor în Occident este un gest frumos, în Japonia, aducerea de omiyage după călătorie este o așteptare.
Crăciunul este o sărbătoare romantică
Creștinii în Japonia reprezintă doar aproximativ 2%, astfel Crăciunul este mai degrabă o inovaţie în Japonia decât o sărbătoare religioasă.
Elaborarea instalațiilor luminoase şi pomii de Crăciun este un lucru obișnuit, dar majoritatea oamenilor sărbătoresc mai degrabă ajunul Crăciunului, decât însăși ziua de Crăciun.
Mai mult decât atât, Ajunul Crăciunului este considerată a fi mai mult o noapte de întâlnire, ceva similar cu Ziua Îndrăgostiților, cu cupluri care ies pentru a lua masa într-un anturaj romantic şi pentru a face schimb de cadouri.
Există unele indicii pentru încălțămintea voastră
S-ar putea să ştiţi că, este politicos să vă descălțați când intrați în casa cuiva în Japonia, dar ar putea fi dificil să determinați dacă este necesar să scoateți încălțămintea în alte clădiri, cum ar fi templele, sanctuarele şi restaurantele.
Din fericire, există câteva indicii după care vă puteţi orienta, precum amplasarea papucilor (târlici) în jurul intrării, este un indiciu clar că oaspeții ar trebui să-şi scoată încălțămintea de afară şi să încalţe târlicii.
În plus, dacă podeaua este ridicată la intrare, înseamnă că oaspeții ar trebui să-şi scoată încălțămintea la intrare înainte de a păși în interior pe suprafața ridicată.
Femeile japoneze îşi înegreau dinţii
Timp de secole, înnegrirea dinților, cunoscută sub numele de ohaguro, a fost o practică obișnuită pentru femeile japoneze, în special pentru cele căsătorite şi gheişele.
Pe lângă faptul că se considera atractiv, se credea că această practică ajută la protejarea dinţilor împotriva degradării şi altor probleme dentare.
Femeile aplicau diferite substanţe pe dinţi, cum ar fi amestecurile de ceară de dinți şi cerneală, pentru a menține aspectul lor negru.
Practica a fost interzisă începând cu secolul al XIX-lea, cu scopul de a moderniza Japonia şi a o face mai atractivă pentru occidentali.
Este nepoliticos să mănânci sau să bei în timpul mersului
În ţările occidentale, este destul de obișnuit să vezi pe cineva mâncând dintr-o pungă de chipsuri sau savurând cafea în timp ce merge pe stradă, dar aceasta nu e şi cazul Japoniei.
Deşi, nu este considerat a fi atât de nepoliticos ca şi în trecut, mâncatul sau băutul în timpul mersului pe jos mai este privit ca un comportament a clasei de jos.
Spre exemplu, atunci când majoritatea japonezilor cumpără mâncare sau băutură de la un automat pe stradă, ei vor consuma totul în preajma aparatului pentru a evita să mănânce în timpul mersului.
Baseball-ul este extrem de popular
Sumo poate şi este sportul naţional al Japoniei, unul cu care cel mai des este asociat poporul şi ţara, dar baseball-ul este de fapt cel mai urmărit şi jucat sport.
El a fost introdus în ţară în timpul perioadei Meiji şi a câştigat o popularitate uriaşă datorită prezenţei puternice americane în Japonia după al Doilea Război Mondial.
Japonia are două ligi profesionale de baseball, precum şi numeroase ligi de liceu şi universităţi în întreaga ţară.
Jocurile de baseball japoneze sunt deosebit remarcabile prin secţiunile cu susţinători aprinşi, cu oameni care cântă cântece de luptă şi participă în aplauze organizate continui în majoritatea jocurilor.
Poziţiile bețișoarelor au semnificație
Când luați masa în Japonia, este important să nu înfingeţi beţişoarele în mâncare, în timpul pauzei, când nu mâncați.
Acesta, de fapt, seamănă cu o ceremonie efectuată la înmormântări în Japonia şi este considerat un semn rău.
De asemenea, din acelaş motiv, este tabu să transmiţi cuiva mâncarea de la beţişoare la beţişoare. Dacă doriţi să o transmiteţi, utilizaţi beţişoarele pentru a plasa mâncarea pe farfuria celeilalte persoane.
Consumul cărnii de cal este ceva obişnuit
În Japonia se consumă carnea de cal de la sfârșitul secolului XVI-lea. Utilizarea sa la gătit a crescut semnificativ în anii 1960, deoarece rolul cailor în agricultură şi transport a scăzut semnificativ.
Carnea de cal crudă, cunoscută sub numele de basahi, este des servită în restaurante.
Aceasta este de obicei mâncată cu ghimbir ras şi shoyu (sos de soia) dulce. Această gustare este denumită sakura niku (carne floare de cireş) pentru culoare sa roză.
Primele gheişe au fost bărbaţi
De fapt, gheişa înseamnă „persoană a artelor” şi primii gheişa au fost bărbaţii, care sfătuiau domnii feudali în privinţa diverselor distracții ale curții cu spectacole şi povestiri artistice.
Geişa femenină a preluat acest rol la sfârșitul secolului al XVIII-lea şi era iniţial cunoscută sub numele de onna geişa (femeie artist).
Geişele feminine au devenit extrem de populare, depăşind bărbaţii în mai puţin de 25 de ani după prima lor apariţie.
Toată lumea toarnă unul altuia
Atunci când companiile beau împreună la masă aceeași sticlă, cum ar fi una de sake, este politicos ca mai degrabă fiecare să umple din nou paharul altuia, decât fiecare să-şi toarne personal.
Aşteptaţi pe altcineva să vă umple paharul când el este gol şi staţi cu ochii pe cele ale altora, deoarece ei vă vor aşteapta să le umpleți.
Dacă nu mai doriți să beți, atunci pur şi simplu lăsați-vă paharul plin.
Există o modalitate corectă de a aprecia bonsai-ul
S-ar putea să ştiţi că bonsai sunt nişte arbori micuţi în ghivece care sunt stilizaţi artistic. Arborii sunt stilizaţi pentru a fi frumoşi şi plăcuţi din punct de vedere estetic, în acelaş timp imitând felul în care arborele ar putea arăta într-o formă mai largă în natură.
Vedeţi şi: Aleea Cedrului din Nikko, cea mai lungă alee din lume
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că, după ce ne uităm la aspectul general al bonsailor, spectatorii trebuie să-şi micșoreze viziunea până la acelaş nivel cu copacul.
Pentru a aprecia bonsaiul în mod corespunzător, spectatorii trebuie să încerce să se închipuie mici când privesc copacul, astfel încât să şi poată imagina cum ar putea ei să arate în mediul său natural.
Vedeţi şi: 15 curiozităţi despre plante şi ciudăţenii mai puţin cunoscute
Sorbitul este un compliment
Pentru o ţară cu multe reguli stricte de etichetă, faptul că sorbitul tăiţeilor sau a supei este ceva perfect acceptabil vine ca un şoc pentru mulţi occidentali.
Ca atare, sorbitul nu doar este acceptabil – el este de fapt încurajat. El este considerat a fi un semn că mâncarea este delicioasă şi este un compliment pentru bucătar.
Sorbitul face mai uşoară mâncarea tăiețeilor în timp ce sunt încă fierbinți, care se spune că este cel mai bun mod de a aprecia aroma lor.
De asemenea, sorbitul poate minimaliza murdăria, ajutând la prevenirea vărsării bulionului pe hainele voastre în timp ce mâncaţi.
Consumul de cafea îl depăşeşte pe cel de ceai verde
Deşi, Japonia este cunoscută prin ceremoniile sale de ceai (en), japonezii consumă mai multă cafea.
Ei sunt responsabili pentru importul şi consumul a aproximativ a 85% din producţia de cafea din Jamaica.
În ciuda popularităţii băuturii, totuşi, cafeaua este relativ un produs nou pe piaţa japoneză.
La fel ca şi alte lucruri importante din afară, băutura a venit în Japonia cu sute de ani în urmă, dar a început să devie populară abia în 1970, odată cu introducerea primei reţele comerciale autohtone, Doutor.
Vedeţi şi: 10 beneficii ale cafelei dovedite ştiinţific
Alfabetizarea aproape 100%
Gradul de alfabetizare (persoane care pot citi şi scrie) a Japoniei este unul dintre cel mai ridicat din lume, aproape 100%.
Mulţi cred că motivul este sistemul educațional riguros al Japoniei. Sistemul de învățământ al Japoniei este dese ori criticat (en) pentru înlăturarea opiniei proprii în rândul elevilor în favoarea învățării prin toceală şi pentru punerea accentului mai degrabă pe teorie decât pe aptitudinile practice.
Dar, această abordare tradiţională a ajutat elevii japonezi să depășească omologii săi din alte ţări.
Patru sisteme de scriere diferite
Ce priveşte cititul şi scrierea, în Japonia există patru sisteme de scriere diferite: romaji (ortografia romanizată folosită pentru a traduce limba japoneză), katakana (cuvinte şi nume străine, cuvintele împrumutate şi denumirile ştiinţifice), hiragana (folosită împreună cu kanji pentru cuvinte japoneze native şi gramatică) şi kanji (caracterele chinezeşti adoptate).
Vedeţi şi: 75 de curiozităţi despre China care vă vor surprinde
Opsedaţi după automatele de vânzare
Japonezii sunt nebuni după automatele de vânzare, care oferă cumpărătorilor o multitudine de achiziții convenabile, cum ar fi berea, Pringles, ouăle crude, carnea de pui prăjită şi chiar automobile Smart întregi
Automat de vânzare a căţeluşilor
Răspândirea automatelor de vânzare este imposibil de ignorat. Ele sunt aproape la fiecare bloc din Tokyo – în jos pe alei, în faţa magazinelor ieftine, în zonele atât rezidențiale cât şi comerciale.
Cu puţin peste 5 milioane la nivel naţional, Japonia are cea mai mare densitate de automate (en) din întreaga lume.
Plăteşte pentru a te juca cu căţeluşii şi pisicile
În plus la neobişnuitele automate de vânzare, aici mai există cafenele care răspund unor dorinţe foarte specifice.
Sunt unele în care clienții plătesc pentru a se juca cu cățelușii şi motănașii şi, de asemena, există „cafenele de îmbrățișare”, în care oamenii plătesc pentru a trage un pui de somn cu un străin.
Sushi, probabil cel mai mare export cultural al Japoniei
Deşi, au devenit populare în occident doar ultimele câteva decenii, sushi, care sunt posibil este cel mai mare export cultural japonez, au existat mult timp în urmă, cel puţin din secolul al VIII-lea.
Ceea ce a început ca o modalitate de conservare a peştelui în orezul fermentat, a evoluat în deliciul culinar pe care îl cunoaştem şi îl iubim astăzi.
Cele mai populare specii de peşte folosite pentru sushi în Japonia includ somonul, tonul roşu şi tonul cu conţinut redus de grăsimi.
Popularitatea în creştere a sushi în întreaga lume a dus la variaţii, găsite de obicei doar în occident şi mai rar în Japonia.
O excepţie notabilă este utilizarea somonului, o specie de peşte ce nu este originară din Japonia. El a fost introdus de Bjorn Eirik Olsen, un om de afaceri norvegian însărcinat să ajute industria somonului norvegian să vândă mai mult peşte la începutul anilor 1980.
Cele mai scumpe sushi în Japonia pot fi găsite la un restaurant din capitală, numit Sukiyabashi Jiro, unde o masă de 15 minute vă va costa 300-500$.
Cea mai mare piaţă de peşte şi fructe de mare
Situată în Tokyo, piaţa Tsukiji, este cea mai mare piață de peşte şi fructe de mare din lume.
Aici este o piaţă „internă” şi „externă”, cea internă este o licitație en-gros de fructe de mare, iar piaţa exterioară are magazine en-gros şi cu amănuntul, care vând instrumente pentru bucătărie, accesorii, fructe de mare şi sushi.
Bucate periculoase pentru viaţă
Una dintre cele mai periculoase tipuri de fructe de mare servite în Japonia, este peştele Fugu.
Un bucătar trebuie să fie instruit corespunzător timp de aproximativ 11 ani şi e obligat să-şi mănânce propriul fugu înainte de a fi certificat.
Dacă o parte otrăvitoare a peștelui este ingerată, victima este afectată de amețeli, greaţă şi dureri de cap, după ce urmează dificultăți cu respirația, şi, în cele din urmă, moartea prin asfixiere.
Nu există antidot, dar victima poate fi salvată prin golirea imediată a stomacului, alimentarea cu cărbune activ şi, în cele din urmă, prin unire la un aparat de susținere a vieții până când otrava nu va fi eliminată.
Japonezii vorbesc cu un aspect non-expresiv
Comunicarea non-verbală este un mare indicator social în Japonia şi îi dă majorităţii conversaţiei o tentă pozitivă sau negativă.
Japonezii cred că contextul afectează tonul unei conversaţii şi ei notează orice schimbare în tonul persoanei, postura sa sau expresia feţei.
Deoarece cuvintele pot avea un sens ambiguu, ei privesc la reacțiile fizice ale unei persoane, pentru a determina sensul real al cuvintelor, din această cauză mulți japonezi vorbesc cu un aspect ne-expresiv, astfel încât orice tic facial sau mișcare să nu transmită un mesaj greșit.
Aceastea sunt doar o mică parte din curiozitățile culturale care îi fac pe japonezi mai deosebiţi de lumea occidentală şi cel mai probabil ne vom mai întoarce curând la acest subiect, pentru a înţelege mai bine unele aspecte a acestei lumi, precum gradul înalt de sinucideri, numărul relativ mare de câștigători al Premiului Nobil ş.a.
Surse: Theculturetrip.com; Udemy.com; Wikipedia
Lasă un răspuns