Gravitaţia este una din cele mai mari mistere din ştiinţă. Cum ea funcţionează? Deşi ştim că există şi putem vedea efectele ei, ştiinţa întâmpină greutăţi în a explica mecanismul exact.
La început noi am crezut că am înţeles-o.
Cel puţin după ce Newton a formulat legile lui, noi am crezut că am înțeles universul. Dar apoi a venit Einstein şi a schimbat complet viziunea noastră asupra fizicii şi cosmosului.
De atunci noi am descoperit unele lucruri nebune despre mecanica cuantică şi modul în care funcționează totul la nivel microscopic.
Din păcate, în timp ce modelele newtoniene fac o treabă bună la descrierea lucrurilor precum ar fi gravitația între obiectele mari, ele nu o fac atât de bine la descrierea forţelor între atomi.
Şi în timp ce teoria relativității ne oferă o perspectivă în lumea microscopică a moleculei, ea ca atare nu face o treabă bună în alte domenii.
Deci, se pare că avem mai multe moduri de a descrie acelaş lucru, dar nu există o înțelegere reală a ce şi cum funcţionează.
De-a lungul timpului, numeroase teorii au fost înaintate şi cele mai multe din ele aveau neajunsuri.
Astfel, deși nu poate fi descrisă pe deplin, gravitaţia provoacă unele lucruri nebune. Nu e doar o simplă atracţie reciprocă între corpuri.
Ştiaţi voi că gravitația afectează timpul?
Mai jos sunt 23 de curiozităţi uimitoare despre gravitaţie.
23. Nevoia de a ne urina şi gravitaţia
Din cauza gravitaţiei, noi oamenii, simţim nevoia de a ne urina atunci când vezica urinară este 1/3 umplută. Pe când în spaţiu, astronauţii nu simt nevoia de a se urina.
Astronauţii trebuie să facă pipi la fiecare 2 ore. La o gravitaţie scăzută, e greu de determinat dacă vezica urinară este plină, deoarece urina nu se colectează în partea de jos.
22. Ecuaţia revoluţionară a lui Einstein
Cea mai revoluţionară ecuaţie a lui Einstein nu este e=mc2 (în afară de cazul când proectaţi bombe nucleare). Cea mai importantă ecuaţie a lui a fost G = 8 π T, care practic a declarat că spaţiul şi timpul este curbat nu plat şi aceasta tot datorită gravitaţiei.
21. Colonizare plante
Omul poate coloniza şi trăi pe planete cu o gravitaţie până la 3 ori mai mare decât cea de pe Pământ. La o gravitaţie de 4 ori mai mare (4G) fluxul de sânge la creier poate fi afectat.
20. Munţii de pe Pământ sunt limitaţi
Atracţia gravitaţională a Pământului face imposibilă o înălţime a munţilor mai mare de 15 km, în teorie în orice caz.
19. Între doi giganţi
Există regiuni în spaţiu unde gravitaţia între Soare şi Pământ, sau oricare alte două obiecte mari, interacţionează pentru a crea aşa numitele puncte Lagrangian. Unde alte obiecte pot orbita în jurul acestor puncte ca şi cum ar exista ceva acolo.
18. De zburat pot dar în spaţiul cosmic nu pot fi luate
Păsările nu pot fi luate în spaţiu cosmic, deoarece au nevoie de gravitaţie pentru a înghiţi.
17. Obiectele cad cu aceaşi viteză
În timpul ultimei plimbări pe Lună în cadrul misiunii Apollo 15, David Scott a lăsat sa cadă în acelaş timp un ciocan şi o pană pentru a confirma teoria lui Galileo că obiectele cad cu aceeaşi viteză, indiferent de masa lor. Pe pământ penele cad mai lent numai datorită rezistenţei aerului.
Vedţi şi: 10 curiozitaţi din fizică şi lucruri ciudate
16. Jupiter o stea ratată
Jupiter este dese ori menţionat ca o stea care a eşuat, deoarece, deşi a avut o masa suficient de mare pentru a atrage o cantitate semnificativă de gaz, nu a câştigat suficient pentru a începe fuziunea.
15. Gravitaţia ucigaşă
Gravitaţia lui Jupiter în cele din urmă va arunca planeta Mercur din Sistemul Solar sau ea se va prăbuşi în soare.
14. Atracţie după dispariţie
Soarele are o masă de aproximativ 33 000 de ori mai mare ca a Pământului şi produce aceeaşi cantitate de eneregie ca şi 100 de miliarde de bombe cu hidrogen în fiecare secundă.
Dacă într-o clipă soarele va dispărea, vom mai simţi atracţia sa gravitaţională încă aproximativ 8 minute.
Iniţial se credea că gravitaţia este o forţă instantanee, cea ce ar însemna că în acelaş moment în care va dispărea soarele noi vom simţi efectele dispariţiei gravităţii sale.
Dar, cum mai apoi a arătat Einstein în teoria relativităţii generale, introdusă în 1915, forţa de gravitaţie nu este instantanee. De fapt, ea călătoreşte cu aceeaşi viteză ca lumina!
13. Gravitaţia unei stele neutronice
Steaua neutronică este un tip de stea compactă, care este rezultatul colapsul gravitaţional a unei stele masive, după o supernova. Stelele neutronice sunt cele mai dense şi mai mici stele cunoscute din Univers, ele pot avea o masă de două ori mai mare decât a Soarelui.
Vedţi şi: 20 de curiozităţi despre univers şi informaţii interesante
Datorită gravitaţiei unei stele neutronice, cel mai înalt „munte”pe aceste stele poate fi doar de 5 mm nenorocite în înălţime.
Vedeţi mai multe date interesante despre stelle neutronice şi gravitaţia lor
12. Contra gravităţii
Heliu lichid nu are nici o vâscozitate şi poate curge pe pereţi împotriva gravitaţiei.
Această stare a materiei se numeşte superfluiditate, în care pare să se manifeste abilitatea materiei de a se auto-propulsa şi de a se deplasa într-un mod care sfidează forţa de gravitaţie.
11. Gravitaţia stelelor dispărute
După cum am remarcat mai înainte, în caz dacă Soarele va dispărea, vom simţi efectele gravitaţionale şi vizibile în acelaş timp. În acelaş mod, de fapt, asupra noastră influenţează şi gravitaţia stelelor îndepărtate demult apuse, care abia acum ajunge la noi.
10. Ceasul şi gravitaţia
Un ceas pendul, care este corect la nivelul mării va pierde aproximativ 16 secunde în fiecare zi, dacă va fi mutat la o altitudine de 1 200 de metri. Chiar mutarea unui ceas în partea de sus a unei clădiri înalte va face ca acesta să piardă din timp, datorită gravitaţiei mai mici.
9. Pierderea greutăţii în filme
Scenele cu pierderea greutăţii din filmul Apollo 13 au fost filmate în zboruri parabolice 612. Acestea sunt zboruri în care un avion urcă şi coboară rapid pentru a stimula gravitaţia zero.
Zboruri parabolice video
8. Zburăm pe Titan
Pe Titan, unul din sateliţii Saturnului, atmosfera este atât de deasă şi gravitaţia atât de mică, încât oamenii ar putea zbura dând din „aripi” mari doar cu forţa braţelelor lor.
Gravitaţia mică pe Titan înseamnă că atmosfera este mult mai extinsă decât cea a Pământului, chiar poate avea mai mult de 975 km.
7. Primul obiect de pe Pământ în spaţiu
În timpul unui test nuclear în 1950, cunoscut sub numele de Pascal B,o placă de oţel de 900 kg a fost lansată în atmosferă cu o viteză de 6 ori mai mare decât viteza minimă necesară pentru a scăpa de gravitaţia Pământului.
Deşi nu a fost niciodată găsită, oamenii de ştiinţă declară că în cazul în care ea nu a ars în atmosferă, aceasta ar fi primul obiect care a părăsit Pământul.
6. Gust diferit în spaţiu
Alimentele au un gust diferit în spaţiu din cauza lipsei de gravitaţie, ce provoacă blocarea sinusurilor (cavitate umpluta cu aer, scobita in oasele capului, ce se dechide in fosele nazale) la astronauţi.
5. Topire sticlă în spaţiu
În spaţiu puteţi topi şi creea sticlă din alţi componenţi chimici decât siliciu, aceasta este posibil din cauza lipsei de gravitaţie care creşte vâscozitatea.
4. Foc rotund
Fără gravitaţie, flacăra unei lumânări este rotundă şi albastră.
O lumânarea obişnuită produce lumină, căldură, dioxid de carbon şi vapori de apă.Căldura face ca aceste produse de ardere să se extindă, ce scade densitatea lor şi ele se ridică datorită flotabilităţii. Altfel spus, aerul cald mai puţin dens este împins în sus de aerul rece mai greu şi mai dens.
Deoarece gravitaţia este necesară pentru a apărea diferenţe de densitate, nici flotabilitatea, nici convecţia (mişcare ascendentă a aerului) nu există într-un mediu cu gravitaţia zero, cum ar fi spaţiul.
3. Cea mai mică gravitaţie pe Pământ
În zona din jurul Hudson Bay gravitaţia este mai mică decât în alte părţi de pe Pământ.
Acest lucru se datorează faptului că în timpul ultimei ere glaciare straturile de gheaţă au presat Pământul în jos, deplasând o cantitate semnificativă de masă.
Deoarece, Pământul are o masă mai mică aici, gravitaţia a scăzut.
2. Fără gaze
Astronauţii nu consumă băuturi carbogazoase în spaţiu din cauza lipsei de gravitaţie ce împedică separarea lichidului şi gazului în stomac. Acesta provoacă un tip de vărsături cunoscute sub numele de eructaţii umede (wet burping – râgâit umed).
1. Gravitaţia mai puternică şi ca lumina
Stelele neutronice pot îndoi lumina atât de tare încât privind din anumite poziţii puteţi vedea întreaga lor suprafaţă (chiar dacă ele sunt dferice).
Câmpul gravitaţional al stelei este aşa de mare încât acţionează ca o lentilă gravitaţională şi curbează lumina emisă de stea astfel încât părţile suprafeţei posterioare în mod normal invizibile devin vizibile.
Dacă mai exact, aceasta se întâmplă din cauza că gravitaţia poate interacţiona cu fotonii îndoind astfel lumina.
Eu am dedus ca forta de atractie gravifica este produsa de fluxul eteric de aspiratie produs de particulele nucleare care dau masa substantei. Particulele nucleare (nucleonii) din nucleele substantei, prin rotatia lor cu turatie gigantica (Frn=10^20 rot/s) se comporta ca niste ventilatoare (aspiratoare) centrifugale care aspira eterul cu viteza foarte mica (Vasp =10^-7m/s), prin jurul axei de rotatie si il refuleaza cu viteza foarte mare (Vref=3743 m/s) pe la periferie. Debitul eterului aspirat de toti nucleonii din substanta (masa) Pamantului este de 10^16 m^3/s. Viteza de aspiratie a eterului la suprafata Pamantului este de 23 m/s. Raportul intre aria sectiunii de refulare si aria sectiunii de aspiratie, ca si raportul intre viteza de aspiratie si viteza de refulare este dat de constanta gravitationala G (gama=6,67 x 10^-11 Kg^2/N x m2). Din cauza rotatiei nucleonilor se formeaza la fiecare nucleon perechi de turbioane de aspiratie a eterului. Prin interstitiile dintre turbioanele de aspiratie sunt expulzate cu viteza foarte mare jeturile de refulare a eterului.
Teoria eterului a fost respinsa de mult.
Forta de inertie care apare la orice variatie a intensitatii sau directiei de translatie este dovada imediata si permanenta a existentei eterului care materializeaza spatiul fizic, sediul si suportul miscarii. La ciocnire corpurile sufera o strivire. Strivirea corpurilor la ciocnirea lor se datoreaza presiunii dinamice a spatiului, materializat de eter, asupra substantei materializata de multimea atomilor care compun corpul.
O prostie mai mare decat timpul este variabil cu toate ca este prin definite constant nici nu poate sa existe .
Asta este poezie nu teorie . Se pot crea si alte modele matematice , s-au sa nu I se mai zica timp .
O a treia variabila ..de exemplu timpul variabil …
Dilatarea timpului pentru prima dată a fost prezisă de Albert Einstein în Teoria Relativităţii şi acest efect a fost demonstrat practic cu ajutorul ceasurilor atomice amplasate la diferite altitudini, diferenţa de timp e doar de câteva nanosecunde.
Pentru a vedea diferenţe mai mari se necesită surse gravitaţionale mai mari ca Pământul…
Calahan, dacă tu spui că gravitaţia este datorată nucleonilor, (văzuţi ca „ventilatoare centrifugale” de eter) ar rezulta că numai atomii pot avea masă, pentru că ei conţin nucleoni. Atunci particulele elementare de ce au masă?
Faci bine că încerci şi alte variante de interpretare, dar trebuie găsită cea corectă.
TRG este o aiureală evreiască, şi ţine ştiinţa gravitaţiei pe loc de un secol.
Eterul trebuie să existe. Experimentele (gen Michelson şi Morley), ori nu sunt interpretate corect, ori sunt mai mulţi eteri suprapuşi, iar cel luminifer este în repaus faţă de Pământ. Pe de altă parte, experimentatorii au scontat o mişcare a Pământului în raport cu eterul egală cu viteza lui pe orbită de 29,78 Km/s, dar se uită că Pământul se roteşte şi în jurul Galaxiei cu circa 230 Km/s, iar Galaxia se mişcă şi ea cu circa 600 Km/s în supergalaxie, iar toate aceste mişcări sunt în raport de eter. Va putea fi evidenţiată o viteză în raport de eter, care trebuie să fie suma tuturor acestor mişcări, şi a altora necunoscute. Ori experimentul în discuţie nu a dat un rezultat negativ, însă rezultatele au fost de 20 de ori mai mici decât cele aşteptate, conform calculelor teoretice (care nu ţin cont de toate mişcările Pământului în raport cu eventualul eter!). Practic M. şi M au măsurat o viteză de deplasare faţă de eter (citez din raportul lor) „mai mică decât o şesime a vitezei orbitale şi cu siguranţă mai mică decât o pătrime”. Ori 1/6 din viteza orbitală este aproximativ 5 Km/s, iar ¼ este 7,4 Km/s. Deci practic s-a măsurat că Pământul se mişcă în raport cu eterul cu o viteză cuprinsă între 5 şi 7 Km/s, ceea ce este semnificativ.
Gândiţi un experiment mai performant şi poate se va demonstra că eterul există. Logic trebuie să existe.
O interpretare proprie, care arată că TRG nu este singura cale de explicare a gravitaţiei găsiţi la adresa https://biransblogblog.wordpress.com/ . Eu pornesc de la ideea că Einstein a substituit o forţă de tip Lorentz, care readusă în discuţie conduce la premise similare şi mai generale decât cele relativiste.
Aeleden
1 Masa inerta a particulelor, aceea purtatoare a energiei de repaus, eu am gasit ca ar fi data de patratul inductiei magnetice de la nivelul structurilor dinamice ale particulelor elementare.
2 Eu am explicat rezultatul negativ al experimentului M-M prin cuplajul luminii cu anvelopa electromagnetica emanata din scoarta Pamantului. Fiindca am dedus formula lui Fresnel de compunere a vitezelor, prin cuplajul luminii cu campul E-M al mediului transparent in miscare. Si daca formula lui Fresnel este verificata cu precizie in experimentul Fizeau, inseamna ca este corecta structura dinamica a fotonului, structura care se cupleaza cu campul E-M al mediului transparent in miscare.
3 Pentru evidentierea fluxului eteric de aspiratie al planetei am imaginat un experiment interferential, similar intr-o oarecare masura cu experimentul Pound-Rebka. In acest experiment, doua raze de lumina paralele si coerente, mergand o data vertical in sus si o data vertical in jos, produce o figura de interferenta pe un ecran. Se fotografiaza figurile de interferenta si hologramele obtinute se examineaxa la microscop. Din masurarea distantelor dintre franjele de interferenta s-ar putea deduce diferenta de viteza dintre raza care merge vertical in jos si cea care merge vertical in sus. Diferenta de viteza ar fi produsa de cuplajul luminii cu fluxul eteric de aspiratie al planetei
Dl Aeleden.
Ca sa fiu cinstit trebuie sa recunosc ca am luat aceste idei din niste fisiere postate pe forumul astronomy.ro la sectiunea de fizica. Mi s-au parut foarte originale si argumentate cu o matematica elementara, la nivel de liceu si deci foarte accesibile. Eu le-am insusit cu toata convingerea in adevarul lor. Si acum le sustin fara retinere, ca si cand ar fi ale mele. Dar am primit o atentionare, ca ce fac eu se chiama plagiat si daca nu vreau sa raspund penal, trebuie sa fac o dezmintire. In fisierele de acolo sunt multe idei originale si revolutionare, pe care stiintificii cu care am comunicat, le resping categoric, zicand ca sunt aberatii, fara nici-o logica sau in cel mai bun caz doar niste fantezii s.f.. Nu m-am asteptat la asa ceva din partea lor. Am crezut chiar ca specialistii domeniului ar putea sa faca legaturi cu teoriile cunoscute. Atitudinea lor mise pare izvarata doar din snobismul puternic, cu care vad ei lucrarile cercetatorilor pasionati si cu spirit revolutionar.
Daca judecam modul de functionare descris (cu cele doua jeturi dintre care unul de viteza foarte mare), teoria nu prea tine… DImpotriva, materia ar exploda! S-ar consuma energie… Similar unui motor cu turbina… De unde atata energie si sa tina atata timp?