Pentru a sa cea mai nouă misiune științifică planetară, NASA intenționează să aterizeze un robot zburător pe suprafața lunii lui Saturn, Titan, principala ţintă în căutarea vieții extraterestre.
Dragonfly (en) va fi prima încercare de acest gen.
Quadrocopterul al NASA de dimensiunile unui automobil, dotat cu instrumente capabile să identifice molecule organice mari, este programat de a fi lansat în 2026, să ajungă la destinație în 2034 şi apoi să zboare spre diferite locații la sute de kilometri depărtare.
“Ştiinţa este convingătoare… iar misiunea îndrăzneață”, a declarat Thomas Zurbuchen, administratorul asociat al NASA pentru știință.
“Sunt convins că acum este momentul potrivit pentru a face acest lucru”.
De ce Titan?
Titan este mai mare decât planeta Mercur şi este la fel de divers geografic ca Pământul.
Această lună mare, rece, are o atmosferă groasă, bogată în metan, munți de gheaţă şi este unicul corp din sistemul solar cu mări la suprafață, dacă să nu luăm în calcul Pământul.
Dar pe Titan, râurile şi lacurile sunt pline de hidrocarburi lichide.
Dacă luna chiar şi adăpostește apă, oamenii de știință cred că ea este ascunsă într-un ocean de sub crusta înghețată.
Este o lume total diferită de a noastră, şi totuși “noi știm că are toate ingredientele necesare pentru a sprijini formarea vieții, a spus Lori Glaze, șeful direcției științei planetare a NASA.
Inelele complexe a lui Titan şi lanțurile de carbon sunt fundamentale pentru multe procese biologice de bază şi pot să semene cu blocurile de construcție din care a evoluat odată viaţa pe Pământ.
Dragonfly va oferi “oportunitatea de a descoperi procesele ce au fost prezente pe Pământul timpuriu şi, eventual, chiar şi condițiile care ar putea afecta viaţa de astăzi”, a spus Glaze (en).
Noi frontiere
Aceasta este cea de-a patra misiune finanțată ca parte a programului New Frontiers (en) al NASA, ce susține proiectele științifice medii, cu costuri mai mici de 1 miliard de dolari SUA.
Ea păşeşte pe urmele navei spațiale New Horizons, care a zburat pe lângă Pluto şi obiectul din Centura Kuiper MU69; exploratorul de asteroizi OSIRIS-REX; şi sonda Juno ce în prezent se află pe orbita lui Jupiter.
Vedeţi şi: Nava spaţială New Horizons va şuiera pe lângă Pluton (2015)
Aceasta a fost una dintre cele două propuneri de programe, luate în considerare începând din decembrie 2017.
Celălalt finalist a fost misiunea CAESAR, Comet Astrobiology Exploration Sample Return, ce trebuia să ocolească cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko.
Această ambarcaţiune ar fi trebuit să aibă o întâlnire cu roca spaţială uriaşă, să colecteze o probă de pe suprafața sa şi să se reîntoarcă pe Pământ în noiembrie 2038.
Dragonfly va ateriza în apropierea ecuatorului lui Titan, printre dunele compuse din fulgi solizi de hidrocarburi.
Acesta va fi alimentat de căldura de la plutoniul radioactiv, la fel ca şi roverii neînfricați ai NASA de pe Marte.
Dar cu opt rotoare, el va fi capabil să acopere o distanţă mult mai mare decât orice alt robot cu roți de până acum — până la nouă mile (14,4 km) la o săritură.
“De fapt, pe Titan este mai ușor de zburat”, a spus în cadrul unei conferinţe de presă, Elizabeth Turtle (en), investigatorul principal al misiunii şi cercetării de la Laboratorul de Fizică Aplicată John Hopkins.
Atmosfera acestei lumi este mai densă decât cea a Pământului, iar gravitatea mai slabă.
Cu toate acestea, îmbarcațiunea trebuie să poată manevra pe cont propriu.
Semnalele luminoase de pe Pământ ating Titanul timp de 43 de minute, făcându-l pe Dragonfly mult mai complicat decât o dronă standard.
Oamenii de știință au trebuit să dezvolte un sistem de navigaţie care să permită navei spațiale să identifice pericolele, să zboare şi să aterizeze în mod autonom.
Unde va ateriza Dragonfly?
În timpul zborului, ea va lua probe a atmosferei cețoase a lui Titan şi va oferi imagini aeriene ale peisajul de jos.
Dar ambarcațiunea îşi va petrece cea mai mare parte a timpului la sol, testând materialele relevante din punct de vedere biologic.
Destinația sa finală este craterul Selk, o locație a unui impact meteoritic vechi, unde oamenii de știință au găsit dovezi de apă lichidă, molecule organice şi energie ce pot provoca reacţii chimice.
Proiectul îndrăzneț, a determinat NASA să ceară efectuarea examinării planului misiunii să de la două echipe independente şi să evalueze dacă el ar putea fi executat fără a depăși costul permis, a spus Zurbuchen.
În cele din urmă, agenția a decis că proiectul este realizabil.
“Deși aceasta este o nouă modalitate de a explora o altă planetă, aceasta este de fapt o tehnologie foarte matură pe Pământ”, a remarcat Turtle (en).
“În realitate, ceea ce facem noi cu Dragonfly este inovație, nu invenție”.
NASA nu a văzut suprafața Titanului din 2005, când sonda Huygens a căzut prin norii tulburi portocalii descoperind o panoramă extraordinară.
Orice trăsătură asemănătoare Pământului pe această lună ciudată avea o întorsătură chimică străină.
“În loc de apă lichidă, Titan are metan lichid”, au relatat oamenii de știință în revista Nature.
“În loc de roci de silicat, Titan are apă înghețată. În loc de noroi, Titan are particule de hidrocarburi ce se depun din atmosferă”.
La aproape 1,4 miliarde de kilometri de soare, lumea sa este destul de rece; temperatura medie constituie -180 de grade Celsius într-o zi moderată.
Dacă ar fi prezent mai mult oxigen, aceste hidrocarburi abundente (componenta principală a benzinei) s-ar aprinde rapid.
Prezenţa metanului — o moleculă care este de obicei distrusă de lumina soarelui în câteva milioane de ani — este ceea ce prezintă cel mai mult interes pentru oamenii de ştiinţă.
Persistenţa sa sugerează despre careva procese ce reînnoiesc permanent rezervele sale pe Titan.
Ei acum cred că Titan se confruntă cu o vreme foarte asemănătoare cu cea care a fost odată pe Pământ — cu excepția faptului că norii sunt făcuți din gaz de hidrocarburi, iar precipitațiile sale cad sub formă de compuși organici de ploaie şi zăpadă.
Viaţa aşa cum noi nu o ştim
Turtle a declarat că Titan-ul seamănă în mai mult privințe cu Pământul timpuriu, înainte ca viaţa să fi evoluat şi să schimbe irevocabil planeta.
“Titan este un laborator perfect pentru a înțelege chimia ce a avut loc înainte ca ea să-şi ia calea spre biologie”, a spus ea (en).
Omul de ştiinţe de la Universitatea de științe planetare Johns Hopkins, Sarah Hörst, membră a echipei de inginerie a Dragonfly, a comparat odată Titanul cu o bucătărie cosmică (en) în care cercetătorii au găsit toate ingredientele pentru viaţă.
“Dar voi nu aţi fost aici când ele au fost amestecate, aşa că nu știți ce va ieși din acest amestec. Nu știți ce va ieși când îl veţi găti”, a spus ea în 2017 (en).
Toate aceste ingrediente ar putea să se amestece în nimic. Sau ar putea fi semne de “viaţă aşa cum noi nu o știm”, a spus ea — o formă de biologie bazată mai degrabă pe hidrocarburi, decât pe apă.
După anii trecuți de la aterizarea lui Huygens, oamenii de știință au detectat şi mai multe bogații moleculare: molecule încărcate negativ asociate cu reacții chimice complexe; inele de hidrogen, carbon şi azot din care pot fi formați aminoacizi; şi molecule care se pot aduna împreună pentru a forma un înveliș sferic asemănător membranelor care înconjoară celulele.
“Noi suntem al dracului de încrezuți, că pe Titan este tot, de ce este necesar pentru viaţă în acest sens larg”, a spus Hörst (en).
“Într-un anumit moment, totul se rezumă la un lucru, oare nu ar trebui să mergem să verificăm?”
Lasă un răspuns