Cometă? Asteroid? (Extratereștri?)
Când ‘Oumuamua pentru prima dată a fost observat de astronomi, intrând foarte rapid în sistemul nostru solar de la foarte, foarte mare depărtare, s-a presupus că obiectul este o cometă.
La o examinare mai atentă, deoarece, într-un final el arăta mai mult cu un asteroid, clasificarea sa a fost schimbată în mod corespunzător.
Acum, însă, o echipă internaţională de oameni de știință au efectuat mai multe cercetări şi au constatat că obiectul interstelar, de asemenea, conține unele caracteristici specifice cometelor.
Diferenţa dintre comete şi asteroizi e legată de compoziția lor. Cometele sunt făcute din gheaţă, praf şi puţină rocă.
Cometele din sistemul nostru solar s-au format departe de Soare, unde căldura nu a fost în stare să topească gheaţa.
Când orbita unei comete se apropie de Soare, căldura evaporează o parte din gheaţă, care, de asemenea, eliberează praful şi particulele de rocă încastrate în ea, creând renumitele cozi de cometă pe care le cunoaștem.
Vedeţi şi: 10 curiozităţi despre sistemul solar
Asteroidul, la rândul său, este format din rocă, praf şi metal. Spre deosebire de comete, asteroizii sunt capabili să se formeze un pic mai aproape de Soare şi ei nu se micșorează când se apropie mai tare de el.
‘Oumuamua nu a prezentat nici una din caracteristicile asociate cu cometele. El era de culoare roșiatică şi nu avea nici un semn de praf în jurul său – indicând despre faptul că era compus din rocă şi metal dens, înroșite de radiația cosmică şi respectiv nu conținea apă sau gheaţă.
O echipă internaţională, condusă de astronomul Alan Fitzsimmons de la Universitatea Queen din Belfast, a utilizat spectroscopia pentru a analiza modul în care ‘Oumuamua reflectă lumina soarelui – albedoul său – şi l-a găsit asemănător cu cel al planetelor minore de gheaţă din sistemul solar exterior, cu o crustă uscată înfășurată în jurul unui nucleu glacial.
Vedeţi şi: A noua planetă poate exista în sistemul nostru solar, conform noilor dovezi a oamenilor de ştiinţă
Acest strat ar fi putut proteja nucleul atunci când ‘Oumuamua a trecut pe lângă soare la o distanţă de numai 37 milioane de kilometri pe 9 septembrie.
“Noi am descoperit că suprafaţa lui ‘Oumuamua este similară cu cea a corpurilor mici din sistemului solar, care sunt acoperite cu gheaţă bogată în carbon, a căror structură este modificată prin expunerea la razele cosmice”, a spus Fitzsimmons.
“De asemenea, noi am descoperit că un înveliș de material organic, cu o grosime de jumătate de metru, ar fi putut proteja interiorul compus din apă-gheaţă, similar cu cel al unei comete, de la vaporizare, atunci când obiectul a fost încălzit de soare, chiar dacă temperatura obiectului s-a ridicat la peste 300 de grade Celsius”.
Similar cum se poate observa la cometele foarte vechi, datorită radiației cosmice, din straturile superioare ale obiectului se evaporează gheaţa bogată în carbon şi în urmă rămâne un sediment organic care are o nuanță roşiatică – cam acelaş lucru vedem şi pe ‘Oumuamua.
Având în vedere asemănarea sa cu obiectele aflate în sistemul solar exterior, ‘Oumuamua este o dovadă că alte sisteme solare conţin obiecte similare cu ale noastre, susțin membrii echipei.
“Noi am descoperit că acesta este un planetesimal (obiect format din praf, rocă și alte materiale) cu o crustă bine coaptă, care se aseamănă foarte tare cu micile lumi de la regiunile exterioare a sistemului nostru solar, el are o suprafaţă gri/roşie şi este foarte alungit, probabil de dimensiunea şi forma zgârie-norului Gherkin din Londra”, a declarat astronomul Michelle Bannister (en), de la Universitatea Queen din Belfast, care s-a ocupat cu cercetarea obiectelor glaciale din sistemul solar exterior.
“Este fascinant faptul că primul obiect interstelar descoperit arată atât de mult cu o lume minusculă din sistemul nostru solar.
Acest lucru sugerează că modul în care planetele şi asteroizii noştri s-au format, este foarte asemănător cu sistemele din jurul altor stele”.
Cercetarea primului vizitator extern cunoscut al sistemului nostru solar este în curs de desfășurare.
Între timp, cercetările echipei au fost publicate în revista Nature Astronomy.
Lasă un răspuns