În cursul desfășurării săpăturilor arheologice pe muntele Sion din Ierusalim, cercetătorii de la Universitatea Carolinei de Nord (UNC) din Charlotte au anunțat o a doua descoperire importantă din sezonul 2019 — dovezi clare a cuceriri babiloniene (en) a oraşului în anii 587/586 î.e.n.
Descoperirea constă dintr-un depozit ce include straturi de cenușă, vârfuri de săgeată, lămpi şi o bijuterie importantă ce datează din această perioadă — un cercel de aur şi argint, precum şi cioburi din epoca fierului.
Vedeţi şi: 30 cele mai vechi oraşe din lume, care există şi acum
De asemena, există semne ale unei structuri semnificative din epoca fierului în zona asociată, dar clădirea se află sub straturile ulterioare, ce rămân a fi excavate.
Vedeţi şi: Un ADN vechi revarsă mai multă lumină asupra filistenilor biblici
Proiectul arheologic Mount Zion, co-dirijat de profesorul de istorie de la UNC Charlotte Shimon Gibson, Rafi Lewis, lector principal la Ashkelon Academic College şi cercetător la Universitatea Haifa, şi James Tabor, profesor de studii religioase de la UNC Charlotte, a activat mai mult de un deceniu şi a făcut numeroase descoperiri semnificative.
Ele țin de diferite perioade ale orașului antic, printre care descoperirea anunțată în iulie 2019 cu privire la dovezile devastării orașului în timpul primei cruciade.
Descoperirea actuală, este una dintre cele mai vechi şi probabil cea mai proeminentă după semnificația sa istorică, deoarece cucerirea babiloniană a Ierusalimului este un moment major în istoria evreilor.
Echipa consideră că depozitul nou găsit poate fi datat cu acest eveniment concret al cuceririi, datorită mixului unic de artefacte şi materiale găsite — ceramică şi lămpi una lângă alta, cu dovezi al asediului babilonian reprezentat de lemnul ars şi cenușă şi o serie de vârfuri de săgeată de bronz, ce sunt tipice acelei perioade.
Datorită locației sitului, diverse explicaţii alternative ale artefactelor pot fi eliminate, susțin cercetătorii.
„Noi ştim unde trecea vechea linie a fortificațiilor”, a remarcat Gibson (en), „aşa că noi ştim că ne aflăm în interiorul orașului.
Noi ştim că aceasta nu este o zonă de depozitare a deșeurilor, ci cartierul sud-vestic al oraşului epocii de fier.
În perioada secolului al 8-lea î.e.n., regiunea urbană s-a extins de la zona ‘Oraşului David’ spre sud-est până la Dealul de Vest (Muntele Sion), acolo unde noi săpăm la moment”.
Depozitele de cenușă, de asemenea, nu pot servi ca dovezi concludente ale atacului babilonian în sine, ceea ce nu este valabil în cazul când sunt luate în context cu alte materiale.
„Pentru arheologi, un strat de cenuşă poate însemna o serie de lucruri diferite”, a spus Gibson (en).
„Acestea pot fi depuneri de cenușă scoase din cuptoare; sau poate fi o ardere locală a gunoiului.
Cu toate acestea, în acest caz, combinația unui strat de cenușă plin de artefacte, amestecat cu vârfuri de săgeată şi ornamente foarte specifice, indică despre un fel devastare şi distrugere.
Nimeni nu abandonează bijuteriile de aur şi nimeni nu are vârfuri de săgeată în deșeurile lor casnice”.
„Vârfurile de săgeată sunt cunoscute sub denumirea de ‘vârfuri de săgeată scitice’ şi au fost găsite şi pe alte situri arheologice ale luptelor din secolele 7 şi 6 î.e.n.
Ele sunt răspândite şi pe alte situri din afara Israelului.
Erau destul de des întâlnite în această perioadă şi sunt cunoscute ca fiind folosite de războinicii babilonieni.
Împreună, aceste dovezi indică la cucerirea istorică a orașului de către Babilon, deoarece singura distrugere majoră pe care o avem în Ierusalim la această perioadă este cucerirea 587/586 î.e.n.”, a spus el (en).
Artefactele de lut, de asemenea, au ajutat la datarea descoperirii.
Lămpile de lut descoperite, notează Gibson, sunt tipice acestei perioade.
„Este un fel de dezordine pe care te-ai aștepta să o găseşti într-o gospodărie ruinată în urma unei incursiuni sau bătălii”, a spus Gibson (en).
„Obiecte casnice, lămpi, bucăți fărmate de ceramică ce a fost răsturnată… vârfuri de săgeată şi o bijuterie care s-ar fi putut pierde şi apoi îngropată în timpul devastării”.
„La drept vorbind, bijuteriile sunt o descoperirea rară pe siturile de luptă, deoarece acesta este exact genul de lucruri pe care atacatorii le vor jefui şi ulterior le vor topi”.
„Aş vrea să cred că noi săpăm în interiorul uneia din ‘casele Marelui Om’ menţionate în a doua carte a Regilor 25:9”, a speculat Gibson (en).
„Acest loc ar fi trebuit să fi fost într-o locație ideală, fiind situat aproape de vârful de vest al orașului, cu o vedere bună spre Templul lui Solomon şi muntele Moriah spre nord-vest.
Noi avem așteptări mari de a găsi mult mai multe în oraşul epocii de fier în sezoanele ce urmează”.
Clădirea ce aparent face parte din stratul rămas neexcavat.
„Cineva ar putea întreba, de ce nu am excavat întreaga clădire?”, a spus Gibson (en).
„Motivul este că noi dezvăluim situl lent, nivel după nivel, perioadă după perioadă, iar la sfârșitul acestui ultim sezon de săpătură a încă doi metri de structuri domestice, mai rămân a fi săpate perioadele bizantine şi romane târzii, aflate deasupra epocii fierului de mai jos.
Noi planificăm să ajungem la el în sezonul 2020.”
Neașteptată bijuterie rară găsită este, aparent, un ciucure sau un cercel, cu partea superioară de aur în formă de clopot.
Mai jos, este încătărămată cu o parte de argint sub formă de ciorchină de struguri.
Gibsona a menționat că această descoperire a bijuteriei „este o descoperire unică şi este un indiciu clar a bogăției locuitorilor oraşului la momentul asediului”.
O altă unică descoperire de bijuterii în Ierusalimul acestei perioade a fost făcută în urmă cu mulţi ani, în 1979, într-un mormânt din epoca fierului la Ketef Hinnom, în afara oraşului.
Cercetătorii spun că găsirea dovezilor unui eveniment istoric critic, este ceea ce face descoperirea deosebit de interesantă.
Lewis, un alt co-conducător al proiectului, a explicat că „este foarte interesant să poţi să excavezi o semnătură materială a oricărui eveniment istoric dat, şi cu atât mai mult a unui eveniment istoric important, cum ar fi asediul babilonian a Ierusalimului”.
Conform tuturor relatărilor, cucerirea babiloniană a oraşului de către regele neobabilonian Nebucadneţar, a fost feroce şi a adus multe pierderi de viaţă.
De asemenea, aceasta a avut ca rezultat distrugerea oraşului şi arderea caselor, prădarea şi dărâmarea lui.
Regele local al Regatului lui Iuda, Sedechia, a făcut o încercare de a fugi cu alaiul său din oraş, dar a fost în cele din urmă prins şi dus în captivitate la Babilon.
Biblia ebraică relatează foamea şi suferința pe care locuitorii Ierusalimului au suferit-o în timpul asediului babilonian al oraşului:
„Aşa dar, oraşul a fost asediat până în al unsprezecelea an al regelui Sedechia.
În cea de-a noua zi a celei de-a patra luni, în oraş a început foamea, astfel încât nu mai era pâine pentru oamenii ţării.
Apoi a fost făcută o breșă în zidul oraşului şi toţi oamenii de război [s-au refugiat] noaptea prin poarta dintre cele două ziduri…
Iar el Nebuzaradan, [căpitanul gardei babiloniene] a ars casa Domnului şi a Regelui; şi toate casele Ierusalimului şi chiar casa fiecărui om mare, a ars în focuri” (2 Regilor 25: 1-9).
Vedeţi şi: Au descoperit oare arheologii “semnătura” unui profet biblic?
Asediul babilonian al Ierusalimului a durat destul de mult, deși mulţi dintre locuitori au vrut să renunţe.
„Regele Sedechia nu a fost dispus să plătească tribut lui Nebucadneţar şi ca urmare directă a fost distrugerea oraşului şi a Templului”, a spus Gibson (en).
În fiecare an evreii religioși din Ierusalim şi din întreaga lume se roagă şi postesc în amintirea distrugerii Templului lui Solomon din Ierusalim, mai întâi de babilonieni în 587/586 î.e.n., ce a rezultat în exilul locuitorilor în oraşul Babilon, şi încă odată, în anul 70 e.n. de către legiunile romane conduse Titus.
Pentru a-și aduce aminte de distrugerea devastatoare a Templului, evreii se adună în sinagogile din întreaga lume şi în Piaţa Zidului de Vest din Ierusalim, pentru a se ruga şi deplânge evenimentul pe Tisha B ‘Av (a noua zi a lunii ebraice Av) conform calendarul evreiesc, care anul acesta a avut loc pe 11 august.
Proiectul arheologic Mount Zion este condus de Shimon Gibson şi James Tabor de la Colegiu de studii Liberale şi de Artă de la Universitatea din Carolina de Nord Charlotte, în colaborare cu Rafi Lewis de la Ashkelon Academic College şi Universitatea Haifa.
Şi a fost sponsorizat de Aron Levy, John Hoffmann, Cherylee şi Ron Vanderham, Patty şi David Tyler şi alţii, şi susţinut de Sheila Bishop de la Fundaţia pentru Arheologia Biblică.
De asemenea, săpăturile au fost completate cu o serie de voluntari, inclusiv studenţi de la UNC Charlotte.
Proiectul a fost o activitate preferată de vară pentru mulți de la programul Levine Scholars al UNC Charlotte, program naţional extrem de selectiv al universității pentru studenții licenţiaţi.
„Participarea la săpăturile Muntelui Sion a devenit o oportunitate uimitoare pentru Scholars Levine”, a spus Diane Zablotsky (en), directorul Programului Levine Scholars al UNC Charlotte.
„Deşi provin din medii diferite şi au specialități diferite, ei au avut parte de o experienţă unică, care i-a lăsat cu o profundă înțelegere a arheologiei, istoriei Ierusalimului şi o viziune mai largă asupra lumii”.
Site-ul se află în parcul „Sovev Homot”, administrat de Autoritatea Israeliană pentru Parcuri şi Natură.
Alte rămășițe importante din mai multe perioade ale orașului antic descoperite în sezonul 2019, au inclus subsolurile boltite de pe vremea lui Irod cel Mare, o stradă bizantină ce a fost prelungire sud-vestică a străzii principale a orașului cunoscută sub numele de Cardo Maximus şi un șanț de apărare din faţa fortificațiilor, ce a întâmpinat cruciaţii în timpul atacului Ierusalimului în 1909 şi a împiedicat asaltul oraşului.
Secvenţa arhitecturală complexă, a structurilor suprapuse ce datează cu 3000 de ani sau chiar mai mult, este cartografiată cu atenție de o echipă de înregistratori proiectanţi în frunte cu Steve Patterson.
Universitatea Carolina de Nord din Charlotte a efectuat săpături arheologice în Ierusalim din 2006 şi multe informaţii istorice şi arheologice esențiale au fost constant extrase în cadrul operațiunilor de săpătură.
Lasă un răspuns