Propulsorul EM Drive a făcut titlurile primelor pagini pe parcursul anului trecut, deoarece, el face real un sistem incredibil de propulsie fără combustibil, care potenţial ne-ar putea aduce pe Marte în doar 70 de zile.
Dar, există o problemă majoră: în conformitate cu legile actuale ale fizicii, el nu ar trebuii să funcţioneze.
După luni întregi de speculaţii şi documente publicate (en), mult aşteptata lucrare a NASA, EM Dirve, a fost în cele din urmă revizuită şi publicată.
Şi ea arată că sistemul „imposibil” de propulsie, într-adevăr, pare să funcţioneze.
Echipa Laboratorului Eagleworks de la NASA chiar a prezentat o ipoteză despre modul în care propulsorul EM Drive ar putea produce forţa de tracţiune – ceea ce pare a fi imposibil potrivit înţelegerii noastre actuale a legilor fizicii.
Pentru cei ca mine, care au scăpat din vedere evenimentele legate de acest propulsor magic, trebuie să ne oprim un pic la istoric.
EM Drive, sau altfel spus propulsorul electromagnetic, este un sistem de propulsie, propus pentru prima dată de inventatorul britanic Roger Shawyer, în anul 1999 (en).
În loc de a folosi un combustibil greu ineficient de rachetă, pentru a genera forţă de tracţiune el expulzează microunde înainte şi înapoi în interiorul unei cavităţi de metal în formă de con.
Conform calculelor lui Shawyer, EM Drive ar putea fit atât de eficient, încât ne-ar putea aduce pe Marte în doar 70 de zile.
Dar, există o problemă mică cu acest sistem, el sfidează a treia lege a lui Newton, care afirmă că totul trebuie să aibă o reacţie egală şi proporţional opusă.
Potrivit legii, pentru ca un sistem să producă o forţă de tracţiune, el trebuie să împingă ceva în sens opus. EM Drive nu face acest lucru.
Cu toate acestea, teste după teste el continuie să funcţioneze.
Anul trecut, echipa Laboratorului Eagleworks de la NASA a pus mâna pe un EM Drive, pentru a încerca a-şi da seama odată şi pentru totdeauna ce se întâmplă.
Şi în sfârşit, acum avem rezultatele.
Noua lucrare revizuită este intitulată „Măsurarea tracţiunii impulsive într-o cavitate cu radio-frecvenţă vidă (en)„, şi a fost publicată online ca un „articol în avans” pentru acces deschis în Journal of Propulsion and Power a Institutului American de Aeronautică şi Astronautică (AIAA).
Ea este foarte asemănătoare cu lucrarea care s-a scurs online la începutul acestei luni, şi mai mult ca atât, ea într-adevăr arată că unitatea este capabilă să producă 1,2 milinewtoni pe kilowatt de tracţiune în vid.
„Datele de împingere înainte, înapoi şi nule, au sugerat că sistemul în mod constant a efectuat 1.2 ± 0.1 mN/kW, care au fost aproape de performanţa impulsivă medie măsurată în condiţii de aer. Un număr de surse a erorilor au fost luate în considerare şi discutate”.
Pentru a vă imagina acest lucru în perspectivă, super-puternicul propulsor Hall (propulsia unei navae spaţiale) generează o forţă de 60 de milinewtoni pe kilowatt (en), una de câteva ori mai mare decât cea a EM Drive.
Dar, propulsorul Hall necesită agenţi de propulsie şi această greutate suplimentară ar putea compensa forţa de tracţiune mai mare, concluzionează echipa (en).
Pe de altă parte propulsia fotonică (en), care este în prezent cea mai populară formă de propulsie fără carburanţi, generează o forţă de numai până la 6,67 micronewtoni pe kilowatt – de două ori mai mică decât EM Drive, spune lucrarea (en).
Vedeţi şi: Stephen Hawking şi un miliardar rus intenţionează să trimită o navă spaţială spre Alfa Centauri
Dar, se dă clar de înţeles, ei nu vor înceta încercările de a optimiza performanţele în aceste teste – tot ce au încercat ei să facă deocamdată, e să demonstreze că unitatea într-adevăr funcţionează.
Deci, este posibil ca, EM Drive poate fi şi mai eficient.
Atunci când vine vorba despre modul cum într-adevăr funcţionează propulsorul fără a încălca legile fizicii, lucrurile devin un pic neclare.
Aceasta nu este punctul central al acestei lucrări, dar echipa oferă o ipoteză:
„Modelul fizic suportat pentru a obţine o forţă bazată pe condiţiile de funcţionare din articolul test, poate fi catalogată ca fiind o teorie variabilă ascunsă nelocalizată (nonlocal hidden-variable theory) sau, pe scurt, teoria undei-pilot (pilot-wave theory ) „.
Teoria undei-pilot (en) este o interpretare puţin controversată a mecanicii cuantice.
Vedeţi şi: 10 curiozitaţi din fizică şi lucruri ciudate
Este un lucru destul de complicat, dar, în principiu acceptata interpretare Copenhaga a mecanicii cuantice curente, afirmă că particulele nu au locaţii definite până când nu sunt observate.
Teoria undă-pilot, pe de altă parte, sugerează că particulele au poziţii precise în orice caz, dar, pentru ca acesta să fie cazul, lumea, de asemenea, trebuie să fie stranie în alte moduri (en) – din care motiv mulţi fizicieni au respins ideea.
Dar, în ultimii ani, teoria undei-pilot a căpătat o popularitate mai mare şi echipa de la NASA sugerează că ea ar putea ajuta la explicarea modului în care EM Drive produce unităţi de tracţiuni fără a propulsa aparent nimic în direcţia opusă.
„Dacă un mediu este capabil să suporte oscilaţii acustice, acest lucru înseamnă că constituenţii interni sunt capabili să interacţioneze pentru schimbul de impulsuri”, scrie echipa (en).
„Dacă vidul este într-adevăr schimbător ş degradabil, aşa cum a fost recunoscut, atunci probabil este posibil de a face/extrage un lucru de pe/din vid, prin urmare să fie posibil a împinge în afară vidul cuantic şi de a păstra legile de conservare a energiei şi a conservării impulsului”.
Desigur, aceasta este doar o ipoteză, bazată pe o singură rundă de teste.
Mai este încă multă muncă de depus înainte ca să putem spune cu siguranţă dacă EM Drive într-adevăr produce impuls – echipa constată că sunt nevoie de mai multe cercetări pentru a elimina posibilitatea ca expansiunea termică să poată cumva denatura rezultatele.
Şi chiar odată ce a fost confirmat, apoi, vom avea nevoie să ne dăm seama exact cum funcţionează sistemul.
Comunitatea ştiinţifică este, de asemenea, în mare parte neîncrezătoare, în ceea ce priveşte acest sistem de propulsie.
Dar, aceasta este deja o cercetare revizuită a EM Drive pentru prima dată publicată , care cu fermitate o scoate din domeniul pseudoştiinţei într-o tehnologie care merită luată cu scepticism,dar în serios.
Următorul pas este testarea lui în spaţiu, care este programată pentru lunile următoare, ce presupune lansare primului EM Drive făcut încă în luna septembrie.
Puteţi citi întreaga lucrare aici.
Lasă un răspuns