Pentru mai mult de 60 de ani, oamenii de ştiinţă au visat la o sursă de energie curată, inepuizabilă sub formă de fuziune nucleară.
Şi ei încă visează.
Dar, datorită eforturilor depuse de Institutul Max Planck pentru Fizica Plasmei, experţii speră că lucrurile se vor schimba în curând.
Anul trecut, după 1,1 milioane de ore de construcţie, institutul a terminat cea mai mare maşină de fuziune-nucleară din lume de acest gen, numită stellarator.
Maşina care are un diametru de 16 metri şi se numeşte W7-X.
Şi după mai mult de un an de teste, inginerii, pe 10 decembrie, în sfârşit au pornit pentru prima dată mecanismul care a costat 1,1 miliarde dolari.
Iniţial primele câteva luni, reactorul va fi umplut cu heliu, un gaz nereactiv, astfel încât operatorii sunt siguri că pot controla şi încălzi eficient gazul.
La sfârşitul lunii ianuarie, vor începe experimentele cu hidrogenul cu scopul de a demonstra că fuzionarea izotopilor de hidrogen poate fi o sursă viabilă de energie curată şi practic nelimitată.
„Suntem foarte mulţumiţi”, a spus Dr. Hans-Stephan Bosch, şef al diviziunii Wendelstein 7-X, în urma testului din 10 decembrie. „Totul a mers conform planului”.
Ca parte în desfăşurarea continuie a unei surse de energie curată şi sigure, Wendelstein 7-x este cel mai mare dispozitiv de fuziune stelarator şi reprezintă o abordare diferită a reactoarelor de fuziune tipice în formă de gogoaşă (covrig), Tokamak, care folosind un câmp magnetic menţine plasma în interiorul acestei forme.
Oamenii de ştiinţă speră că designul stellaratorului poate depăşi una dintre principalele limitări ale Tokamakului, unde este posibilitatea de a controla plasma doar în rafale scurte care durează nu mai mult de şapte minute şi energia necesară pentru generarea plasmei este mai mare decât energia primită după aceste izbucniri scurte.
Datorită designului, stellaratorul susţine plasma cel puţin 30 de minute, care este semnificativ mai mult decât o face orice Tokamak. Cea ce va oferi o stabilitate necesară pentru generarea de energie prin fuziunea nucleară.
El foloseşte o „colivie” din 50 de bobine supra-conductoare pentru a suspenda plasma super-fierbinte în centrul unui câmp magnetic răsucit.
După primele teste de succes, echipa va avea ca scop mărirea duratei de evacuare a plasmei şi va explora cele mai bune mijloace de producerea şi încălzirea plasmei folosind microundele.
În ianuarie, echipa îşi va va concentra atenţia asupra producerii primei plasme din hidrogen.
Puteţi vedea sclipirea plasmei trecătoare de heliu şi reacţia echipei de control în videoclipul de mai jos.
Lasă un răspuns