Pasărea uriaşă estimată că ar fi cântărit aproximativ 7kg a fost numită Heracles inexpectatus
Fosilele celui mai mare papagal înregistrat vreodată (en) au fost găsite în Noua Zeelandă.
Estimat că a cântărit aproximativ 7 kg, el ar fi fost de două ori mai mare decât kākāpo (en), papagalul considerat anterior a fi cel mai mare.
Paleontologii au numit noua specie Heracles inexpectatus, pentru a reflecta dimensiunea, puterea sa neobișnuită şi caracterul neaşteptat al descoperiri.
Profesorul Trevor Worthy de la Universitatea Flinders din Australia, autorul principal al cercetării publicate în revista Biology Letters, a spus (en):
Odată ce am decis că este ceva nou şi interesant, provocarea a fost să ne dăm seama din ce familie face parte.
„Deoarece, nu au mai fost găsiţi papagali giganți, ei nu s-au aflat în vizorul nostru — astfel a fost nevoie de ceva timp pentru a face distincție între toate celelalte păsări, în special de papagali, pentru a ajunge la concluzia că suita de caractere descria anume un papagal”.
Vedeţi şi: 51 Curiozităţi despre păsări
Paul Scofield, curatorul principal de istorie naturală de la Muzeul Canterbury, a spus că fosila a fost excavată în 2008, iar inițial echipa a crezut că oasele aparțin unui vultur uriaș.
Oasele, ce au fost expuse la o expoziție din noiembrie, au fost găsite într-un depozit de oase din epoca Miocenului timpuriu, cu o vechime de aproximativ 19 milioane de ani, aflat în apropiere de Bathans din Otago Central, Noua Zeelandă.
Deşi, acum zona este foarte rece şi cunoscută prin pârtiile sale de schi, Scofield a spus că clima la vremea respectivă, presupune că papagalul ar fi trăit lângă un lac uriaș, într-o pădure subtropicală diversă.
„Pe atunci, era un mediu subtropical destul de asemănător cu nordul Noului Wales de Sud (Australia) şi chiar avea o vegetație similară”, a spus Scofield (en).
El a admis că, dat fiind greutății mari a papagalului el posibil nu era capabil să zboare.
Vedeţi şi: Uromys Vika, o nouă specie de şobolani gigantici de copaci
Deşi dieta păsării nu este cunoscută, Scofield a menționat că majoritatea papagalilor de astăzi sunt vegetarieni.
„Dar pe măsură ce animalele se fac mai mari, ele devin prădătoare”, a spus el (en).
„El era atât de mare, încât ar fi avut nevoie o cantitate considerabilă de calorii pe zi”.
Scofield a spus că există alte exemple de papagali omnivori în Noua Zeelandă ce se hrănesc cu păsări de mare.
Ecosistemele de pe insule produc frecvent păsări mari, neobișnuite, adesea fără posibilitatea de a zbura — de exemplu, kiwi-ul din Noua Zeelandă şi dodo din Mauritius.
Noua Zeelandă a produs un număr de mare de astfel de specii datorită dimensiunilor sale mari, ecosistemului complex şi lipsei de prădători.
Daniel Field, un paleontolog aviar de la Universitatea din Cambridge, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat (en):
„Aceasta ţine de sosirea într-un loc unde nu există prădători tereștri.
Din păcate, asta poate duce la apariția animalelor predispuse la dispariţie în cazul în care au fost introduși sau au evoluat prădători tereştri.
Este o descoperire tentantă şi ne-ar plăcea să aflăm mai multe despre aceste păsări dispărute.
Eu sper că ei vor găsi mai multe rămăşiţe pe viitor”.
Vedeţi şi: 17 animale dispărute în decursul vieții noastre
Echipa lui Worthy intenționează să studieze păsările cântătoare din aceeași perioadă.
„Aici rămân mai multe grupuri din fauna Saint Bathans pentru a fi descrise şi dezvăluite lumii, în special păsările cântătoare de atunci — vor a ajuta ele oare la dezvăluirea originilor păsărilor cântătoare endemice moderne sau vor arăta relații mai strânse cu cele din Australia?” a spus el.
Lasă un răspuns